3,066 matches
-
de pragul orei douășpe noaptea, lăsasem în urmă ziua rea. Pe patul din camera de lucru, perna-pui, desfățată parcă, rămâne cu o adâncitură și când nu stă acolo capul Zinei, cu ochii micșorați de efortul de a citi în contra-lumină. Recitesc obsedat de estetism (semn inconfundabil de îmbătrânire) a cinsprezecea-șaisprezecea oară pasaje din jurnalul de acum zece ani, despre o florăreasă superbă la kilometrul zero, neagră și creață ca o pădure în care se sperie copiii; spre dimineață mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
intervențiilor din poliție, a presiunilor politice sau a rugèminților unor persoane cunoscute, nu era deloc convins sè intervinè în cazul meu, în cazul Matei, decizia finalè luând-o abia în momentul în care mi-a citit declarația, Mi-a plècut, recitește cu voce tare pasajul cu pricina, chestia asta cu numèrul de la casè! O umbrè de zâmbet îi fluturè în colțul buzelor, Bravo! Ne-ai dovedit cè birocrația nu-i infailibilè și cè oricine crede orbește în scriptica ei riscè, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și încercă să reia visul întrerupt. Dibui undeva, prin ființa lui somnoroasă din adânc, dar nu-și mai regăsi visul. În schimb, țâșni foarte clar, negru pe roz, afișul spectacolului minunat. De când îl primise de la Nicolae, îl citise și îl recitise de nenumărate ori, încât acum îl știa pe de rost și putea să-l recite cuvânt cu cuvânt. Era un amestec, cam de prost gust, de franțuzească și românească, ambele transcrise cu litere chirilice, dar fiecare cuvânt îi sporea bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Acum nu avea cu el nici măcar Biblia tradusă de Mesrop. Rămânea treaz, privind atent întunericul din cameră. Încerca să se liniștească, străduindu-se să-și amintească unele pasaje îndrăgite. De cele mai multe ori îi reveneau intacte versetele despre femeia păcătoasă. Le recitea în gând ca pe o veritabilă lecție de iubire. Acolo, în acel pasaj, îi apărea întotdeauna un alt Iisus. Nu mai era învățătorul, profetul, nici Mesia, ci un bărbat coparticipant la adorare, unind cele de sus cu cele de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că le vezi. Ritualul alcătuirii frazelor și al aranjării lor în paragrafe devenise o voluptate și un viciu, culminând cu momentul de luni dimineața, când se înființa cu noaptea-n cap la chioșcul de ziare ca să cumpere Blocada, ca să-și recitească, pentru a șaptea oară, cele trei articole săptămânale. A consemnat pentru dumneavoastră, da, s-ar fi cuvenit de-acum să se întrebe pentru cine. Voluptatea și viciul se derulau parcă în virtutea unei inerții rele, invocând parcă osteneala și dezamăgirea cruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sunt credincioși! Finalul acestui schimb de replici este, trebuie s-o mărturisim, pe cât de uimitor, pe atât de neverosimil. Orientaliștii care au consultat cronicile epocii, mai ales lucrările consemnate de ismailiți, au fost nevoiți să le citească și să le recitească pentru a se convinge că nu erau victimele unei mistificări. Într-adevăr, să revedem scena. Ne aflăm la sfârșitul secolului al XI-lea, mai exact În data de 6 septembrie 1090. Hasan Sabbah, genial Întemeietor al Ordinului Asasinilor, este pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul său obișnuit, Între pat și perete. Când se trezește, vrea să-și recitească rubaiul, un cuvânt i se pare nelalocul lui. Mâna caută pe dibuite, prinde cartea. Și, deschizând-o, Omar descoperă scrisoarea lui Hasan Sabbah, strecurată Între două pagini În timpul somnului. Într-o clipă, Khayyam recunoaște scrisul și acea semnătură convenită Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
hotărăște să-ți trimită o misivă sau o lamă de pumnal, e sigur că ai să le primești, fie că porțile Îți sunt larg deschise, fie zăvorâte. Discipolul apropie scrisoarea de mustață, o adulmecă zgomotos, apoi o citește și o recitește. — Diavolul ăsta nu se Înșeală, poate, conchide el. Tot la Alamut siguranța ta ar fi cel mai bine chezășuită. La urma urmei, Hasan ți-e prietenul cel mai vechi. — Deocamdată, cel mai vechi prieten mi-e vinul nou de Merv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe jos lungi firicele de nisip și pietricele. Scoase de acolo manuscrisul lui Khayyam, Îl scutură de praf cu câteva lovituri sacadate de palmă, apoi și-l puse sub braț. Se spune că s-a Închis apoi În casă, citind, recitind, meditând. Și asta până În cea de-a șaptea zi, când dădu poruncă să se strângă toți oamenii din Alamut, bărbați, femei și copii, pentru o adunare În meydane, singurul loc care-i putea cuprinde. Era pe 8 august 1164, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un foc. Nu credeți oare că s-ar fi putut profita de nebunia lui ca să i se pună În cârcă crima altcuiva? Drept unic răspuns, i-am prezentat procesul-verbal copiat de prințesă. Punându-și ochelarii fini, el Îl citi, Îl reciti cu patimă sau groază, ba chiar Îmi păru, uneori, cu un soi de bucurie interioară. Apoi Împături foile, le strecură În buzunar și se porni să măsoare Încăperea cu pasul. Trecură zece minute de tăcere, Înainte ca el să rostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În mine crește Îndoiala, când memoria mi se Încețoșează, când Îmi simt rațiunea șovăind, mă ridic și aprind toate luminile, fug să-i regăsesc scrisorile de altădată, pe care le desfac de parcă tocmai le-aș fi primit, le adulmec parfumul, recitesc câteva pagini; chiar și răceala tonului lor mă Întărește, Îmi dă iluzia că trăiesc din nou o dragoste care se naște. Numai atunci, liniștit, le așez la loc și mă cufund iarăși În Întuneric, gata să mă abandonez fără teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că numai el, și nimeni altcineva, ar fi putut s-o facă. Directorul se uită la ceas, se uită la foaia de hârtie, mumură cu glas scăzut, aproape În secret, Mai e timp, mai e timp, apoi se așeză și reciti scrisoarea misterioasă În timp ce-și trecea mâna liberă peste cap Într-un gest mecanic, ca și cum ar fi vrut să se asigure că Încă Îl avea acolo la locul lui, că nu Îl pierduse Înghițit de vârtejul de frică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o anumită diferență Între imaginea tulburată a unui director general vorbind ieri noapte pe micul ecran și aceste pagini zguduitoare, mișcătoare, presărate cu titluri exclamative și apocaliptice care se pot Îndoi, pune În buzunar și lua acasă pentru a fi recitite cu tot calmul și din care ne vom mulțumi să spicuim aici aceste puține dar expresive exemple, După Paradis Infernul, Moartea Conduce Balul, Nemuritori Pentru Scurt Timp, Din Nou Condamnați Să Murim, Șah-Mat, Aviz Prealabil De Acum Încolo, Fără Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Și ce voiau alții de la mine? Nu am găsit nici un răspuns rezonabil. Uneori întindeam mâna încercând să prind firicelele de lumină, dar degetele mele nu se loveau de nimic. * Citeam și citesc mult, dar nu literatură variată. Îmi place să recitesc cărțile favorite. Printre autorii pe care-i iubeam atunci se numărau Truman Capote, John Updike, Scott Fitzgerald, Raymond Chandler, dar n-am mai văzut pe nimeni la facultate sau la cămin citind asemenea c\rți. Altora le plăceau Kazumi Takahashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
le plăceau Kazumi Takahashi, Kenzaburo Oe, Yukio Mishima sau scriitori francezi contemporani. Acesta a fost un alt motiv pentru care nu aveam cu cine sta de vorbă și îmi plăcea să mă închid în lumea mea, cu cărțile mele. Le reciteam și uneori închideam ochii și inspiram adânc parfumul pe care-l emanau. Le adulmecam, le mângâiam și mă simțeam fericit. La vârsta de optsprezece ani, cartea mea favorită era Centaurul lui John Updike, dar după ce am citit-o de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simplu nu sunt pregătită. Când o să consider că sunt, îți voi scrie imediat. Cred că atunci am putea să ne cunoaștem mai bine. Presupun că asta ar trebui să facem, să ne cunoaștem mai bine. La revedere. Am citit și recitit scrisoarea de sute de ori și de câte ori o citeam, simțeam aceeași tristețe profundă care mă învăluia ori de câte ori Naoko mă privea fix în ochi. Nu aveam unde să închid o asemenea senzație, unde să o încui ca să scap de ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mare plăcere să vii o dată la mine, când îți convine ție. Aștept cu nerăbdare să te văd. Îți pun în plic și o hartă ca să mă poți găsi mai ușor. Scuză-mă că ți-am scris atât de mult.“ Am recitit scrisoarea și am coborât să-mi iau o Cola. Când m-am întors în cameră, am citit-o înc\ o dat\, apoi am băgat-o la loc în plic și am pus plicul pe birou. Numele și adresa mea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe tejghea, considerându-i o neînsemnată contribuție la reducerea inventarului librăriei Kobayashi. Am stat la masa din bucătărie, am băut bere și am citit. Prima oară citisem cartea în anul în care intrasem la gimnaziu. Acum, după opt ani, o reciteam, în bucătăria unei fete, în toiul nopții, îmbrăcat în pijamaua, cam mică pentru mine, a tatălui ei decedat. Straniu. Dacă n-ar fi fost împrejurările acelea ciudate, probabil că n-aș fi recitit Sub roți. Cartea era puțin cam siropoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la gimnaziu. Acum, după opt ani, o reciteam, în bucătăria unei fete, în toiul nopții, îmbrăcat în pijamaua, cam mică pentru mine, a tatălui ei decedat. Straniu. Dacă n-ar fi fost împrejurările acelea ciudate, probabil că n-aș fi recitit Sub roți. Cartea era puțin cam siropoasă, dar destul de bine scrisă. Mi-a făcut plăcere să o răsfoiesc pe îndelete, chiar într-o librărie, în tăcerea nopții. Pe unul dintre rafturile din bucătărie am zărit o sticlă prăfuită, cu coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tristețea doare. Când mă simt singură, nopțile, stau de vorbă cu morții - Kizuki, sora mea. Și ei sunt singuri și simt nevoia să vorbească cu cineva. Vocile lor îmi răsună în urechi precum suspinul copacilor bătuți de vântul nopții. Deseori recitesc scrisorile tale noaptea, când sunt tristă. Nu înțeleg o seamă de lucruri care se petrec în lumea de afară, dar ceea ce îmi scrii tu, mă liniștește. Ciudat! De ce-o fi așa pe lumea aceasta? Citesc și recitesc scrisorile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nopții. Deseori recitesc scrisorile tale noaptea, când sunt tristă. Nu înțeleg o seamă de lucruri care se petrec în lumea de afară, dar ceea ce îmi scrii tu, mă liniștește. Ciudat! De ce-o fi așa pe lumea aceasta? Citesc și recitesc scrisorile tale, le citește și Reiko de nenumărate ori, apoi vorbim despre ce citim în ele. Mi-a plăcut foarte mult ce mi-ai scris în legătură cu tatăl lui Midori. Așteptăm cu nerăbdare scrisorile tale săptămânale, ele sunt singura noastră alinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pas cu pas. Împlinisem douăzeci de ani, toamna a cedat locul iernii, dar în viața mea nu s-a petrecut nici o schimbare semnificativă. Mergeam la ore fără nici o tragere de inimă, lucram trei seri pe săptămână la magazinul de discuri, reciteam din când în când Marele Gatsby, iar duminica îmi spălam rufele și îi scriam scrisori lungi lui Naoko. Uneori mai ieșeam cu Midori la restaurant, la grădina zoologică sau la vreun film. Librăria Kobayashi s-a vândut conform planului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
senzația lăsată de briza primăverii, de lumina lunii, un film pe care l-am văzut, un cântec care mi-a plăcut, o carte care m-a impresionat. Mă linișteau și pe mine scrisorile pe care i le scriam, așa că le reciteam de câteva ori și ajungeam să cred că lumea în care trăiesc este minunată. Am scris multe asemenea scrisori, dar n-am primit nici un rând de la Naoko și Reiko. La restaurantul la care lucram, am cunoscut un individ pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
jurnalul și toate scrisorile primite. A ars până și scrisorile tale. Mi s-a părut cam ciudat și am întrebat-o de ce le arde și pe acelea. Până atunci păstrase scrisorile de la tine cu sfințenie și le tot citea și recitea. Mi-a spus că vrea să arunce tot ce o leagă de trecut, pentru a fi capabilă să înceap\ o viață nouă. Am crezut-o și mi se părea că există chiar o logică în spusele ei. Îmi doream mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ideea cu scrisul pentru că pînĂ la urmă o vacanță-i o vacanță, și asta fusese una chiar frumoasă, poate una dintre cele mai frumoase, și desigur că s-au distrat de minune, sigur că da. Abia după șapte ani a recitit tatăl povestirea premiată. Era dintr-o carte - dăduse peste ea cînd se mai uita prin cărțile din fosta cameră a băiatului. Cum a văzut cartea, a și știut de unde apăruse atunci povestirea aia. Își amintea sentimentul de familiaritate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]