3,311 matches
-
de viață. Susan a pus o mână pe brațul lui Alison, indicând astfel faptul că voia să vorbească. Am dreptate presupunând că tipa nu știa nimic de nuntă? Alison, care continua să se simtă puțin intimidată de Julia, a fost recunoscătoare pentru abordarea mai blândă. — Da, a răspuns ea zâmbind emoționată. Eu am crezut că băieții au venit cu permisiunea mamei, dar, mai târziu, am aflat că Luca nu-i spusese nimic și-o mințise că-i duce în parc. —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fiu eu în locul tău, aș trăi într-o constantă stare de disperare. Așa că-ți admir tăria. Susan i-a privit fața. —Arăți foarte bine. Nu se vede nimic. Mai vrei niște ceai? Bill a dat din cap cu o privire recunoscătoare. —Și încă un lucru, a adăugat el. — Da? —Nu-ți fie teamă să-i ții piept lui Jenny atunci când sare calul. Poate că nu e firea ta să ripostezi, dar dacă ai să reușești, din când în când, o să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nici nu se mințea singură, spunându-și că dacă n-a purtat o haină timp de un an, se poate totuși s-o mai îmbrace anul următor. Hainele erau date fie la magazine second-hand, fie la magazinul de caritate mereu recunoscător, care se găsea cam la doi kilometri de casă. Julia făcea mereu loc pentru următoarea mare achiziție. Sau, mai potrivit cu dimensiunile ei, pentru următoarea mică achiziție. —Dragul meu, a tors ea în urechea lui James, cred că asta e aleasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe umerii bronzați. În poza aia stătea cu picioarele scufundate până la glezne în apa mării. Nick a început să urce din nou. Susan a apreciat faptul că bărbatul se simțise destul de confortabil ca să facă remarca respectivă, dar îi era și recunoscătoare fiindcă nu lungise povestea. Nunta lui Nick cu Caitlin fusese o chestie tradiționalistă și costisitoare, cu o rochie de prințesă, patru domnișoare de onoare și un tort cu trei etaje, pregătit și decorat de prietenele lui Jenny din Organizația Internațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se joace cu scoicile. Era limpede că plecarea celor doi n-o îngrijora. Nick a dispărut pe ușă, dar Susan a rămas puțin în urmă. Pe față avea o expresie de așteptare. Am vrut doar să-ți spun cât de recunoscătoare îți sunt pentru ceea ce faci, a spus ea cu prudență. Uneori e dificil și ne face bine să știm că Milly poate să meargă undeva unde se simte așa de în largul ei. Pentru Nick e o pauză binemeritată. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de crud răpită de lângă ei. În timp ce Susan, care nu mai avea nici o rudă căreia să-i pese dacă mai trăiește sau a murit, era totuși în viață, respira și se bucura de existența ei. De asta ar trebui să fiu recunoscătoare și să mă bucur de viață la maximum, și-a spus ea zâmbind și uitându-se, prin fereastra piscinei, la un strat de flori spectaculos de frumos. Ea fusese cea care alesese hotelul ăsta, după ce cercetase zona pe Internet. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ce găsești de râs? Clătinând din cap la gândul propriei naivități, Julia a semnat chitanța de card și i-a returnat-o chelnerului. — Știi, am venit încoace așteptându-mă să cazi răpusă de șarmul meu, să-mi accepți umilă și recunoscătoare mâna întinsă de prietenă. Dar te-ai dovedit a fi o adevărată revelație - de fapt, ești o scârbă în toată regula. O spui de parc-ar fi ceva rău în asta. Deborah nu zâmbea, dar sclipirea din ochi dădea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
venise să aibă grijă de copil nu putea să stea decât până la miezul nopții, dar i-a observat pe Luca și pe Alison discutând cu un bărbat care, privit din spate, semăna cu Nick. Aha, aici erai! a exclamat ea recunoscătoare. Trebuie să mergem. M-am cam îmbătat. Nick a sărutat-o pe creștet și a râs. —OK, mă duc să iau hainele. —Să ni le luăm și noi? a spus Luca privind-o întrebător pe Alison, care a clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pare rău că ți-am făcut atâtea probleme. Fiona a râs și l-a strâns și ea în brațe. Nu-i nimic. Hai să uităm ce-a fost și s-o luăm de la-nceput, bine? Jake a dat din cap recunoscător, după care și-a tras pe el tricoul și puloverul. — Mi-au spus că trebuie să aștept un doctor, care să vină să mă consulte înainte să-mi dea drumu’ acasă. Mă duc la biroul asistentelor să văd cât o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fertilizare in vitro, a adăugat el cu subînțeles. —Ce drăguț! — Da. Doctorul a tăcut și s-a uitat la ea cu atenție. Căsniciile cu numărul doi pot fi uneori dificile, nu? Alison a clătinat din cap și i-a zâmbit recunoscătoare. — Da. Da, pot fi dificile. Dintr-odată, femeia a simțit că între ea și doctor se formase o punte de legătură. — Doamne, sună de coșmar! Fiona a mestecat în ceașca de cappuccino și-a băgat în gură o linguriță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Deși cred că ar fi fost de preferat să-ți atingi scopurile astea petrecând două săptămâni la un spa din insulele Caraibe. Dar dacă tu vrei să te duci și să te dai cu bicicleta... —Mulțumesc. Susan i-a zâmbit recunoscătoare. —Te susțin în asemenea măsură încât am să-ți și sponsorizez, cu generozitate, călătoria pentru strângerea de fonduri..., Fiona s-a încruntat. Pentru ce strângi tu bani? Pentru Vila la Soare a lui Susan Williams? Nu, nu! a râs Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
treabă? Tipul e un adevărat sfânt, a exclamat Julia atât de sonor încât o femeie de la o masă alăturată i-a aruncat o privire dezaprobatoare. Mi-a luat-o pe Deborah de pe cap și, pentru asta, o să-i fiu întotdeauna recunoscătoare. —Dar asta n-o s-o oprească pe Deborah să rămână prietenă cu James, nu? a întrebat Fiona. —Nu imediat. Dar ăsta e începutul sfârșitului. Fiindcă eu nu-l văd pe Paul acceptând ca James să treacă pe-acolo pentru ca fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
modalități prin care să te poți bucura de experiența maternității, nu numai printr-o naștere propriu-zisă. La adopție te-ai gândit? Alison a dat din cap. Înțeleg ce spui și știu că sunt multe lucruri pentru care trebuie să fiu recunoscătoare, dar mi-e foarte greu. Luca a fost foarte deranjat numai când a auzit c-aș putea avea nevoie de fertilizare in vitro... așa că niciodată n-o să fie de acord cu varianta adopției. Oricum n-o să se ajungă la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu încăpânare perspectivele celorlalți, fiind mult prea convins că opiniile lui sunt întotdeauna corecte. Așa că Alison a recurs la o schimbare de tactică. Atunci presupun că o tăvăleală iese din discuție, nu? O clipă, Luca a părut șocat, după care, recunoscător că subiectul conversației se mutase pe un teren mai ademenitor, a început să rânjească. —Ei, nu știu ce să zic. Gândesc c-aș reuși să-mi adun puterile! Alison a fost copleșită de un sentiment de ușurare. Poate că totuși, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a terminat treaba. Se simte îngrozitor de vinovat pentru că s-a despărțit de mama ta, dar, la vremea respectivă, decizia a fost luată cu-adevărat de amândoi. Iar de-atunci, tu ai devenit proritatea lui în viață. —Știu. Jake a zâmbit recunoscător. —De fapt, asta i-am spus și eu aseară. Am avut, în sfârșit, o discuție lungă despre droguri și, de la asta, am ajuns să vorbim și despre altele. —De exemplu? Fiona s-a întinse spre cutia de pâine și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
majoritatea adulților pe care îi cunosc. Și i-am spus că, din punctul meu de vedere, tu ești o femeie excepțională, a adăugat Jake. Că mi-ai suportat toate rahaturile în mod admirabil și că el ar trebui să fie recunoscător că te are, nu să stea bosumflat într-o cameră nenorocită de hotel. Fiona s-a ridicat în picioare, s-a aplecat și l-a îmbrățișat recunoscătoare. —Îți mulțumesc. A fost foarte frumos din partea ta. —Plăcerea a fost numai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
suportat toate rahaturile în mod admirabil și că el ar trebui să fie recunoscător că te are, nu să stea bosumflat într-o cameră nenorocită de hotel. Fiona s-a ridicat în picioare, s-a aplecat și l-a îmbrățișat recunoscătoare. —Îți mulțumesc. A fost foarte frumos din partea ta. —Plăcerea a fost numai a mea. Sper numai că m-a ascultat. Din depărtare, cei doi au auzit sunetul familiar al ușii de la intrare trântite, apoi vocea lui David răsunând din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prea funcționează, dar, atunci când ți-ai târât bărbatul de lângă fosta soție, ești și mai presată să nu accepți eșecul. Sunt perfect de acord, a intervenit Julia dând din cap. Eu am fost așa de jalnică. M-am simțit atât de recunoscătoare că James și-a părăsit nevasta pentru mine încât aproape că m-am transformat într-o gheișă. Alison și-a suflat nasul într-o batistă de hârtie. Însă trebuie să-mi recunosc eșecul. Atitudinea lui Luca față de infertilitatea mea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
primejdioasă decât trădătorul fesh-fesh, solul nisipos, fără bază, în care, dintr-o dată, omul și cămila dispăreau de parcă n-ar fi existat niciodată. Gacel se temea de fesh-fesh, fiindcă era imprevizibil, nu-și anunța niciodată prezența, dar cel puțin îi era recunoscător pentru iuțeala cu care sfârșea cu victima sa, în timp ce nisipurile mișcătoare de la malul lacurilor sărate se distrau cu prada lor de parcă ar fi fost o muscă picată în miere, scufundând-o centimetru cu centimetru, fără cea mai mică posibilitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-ți că e vestit pentru măiestria lui de trăgător. Are o cămilă și o pușcă, așa că acolo jos am fi la discreția lui. Să așteptăm! Și așteptară toată noaptea, cu armele pregătite și atenți la cea mai mică mișcare suspectă, recunoscători luminii lunii. Nu s-a întâmplat nimic, iar când soarele s-a ridicat la orizont, s-au întors la marginea salinei și au zărit chiar în mijlocul ei, mehari-ul îngenuncheat și pe bărbat dormind liniștit la umbra lui. La distanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jurasem credință și, cu toate că n-am participat la complot și am aflat de el când totul se terminase, n-am îndrăznit să protestez - zâmbi trist. Mi-au cumpărat tăcerea numindu-mă guvernator absolut al unui teritoriu imens și am acceptat recunoscător. Dar ai dreptate, în fond, mi-e încă frică de el. Toți ne temem, pentru că ne culcăm cu certitudinea că într-o bună zi se va întoarce să ceară socoteală. Abdul întotdeauna se întoarce. — Unde e acum? — în deșert din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aproape fără să respire, și îl studie, încercând să descopere ce fel de om era și ce tip de sentimente îi trezea. îi era teamă de el. îi era teamă de el și îl respecta în același timp; se simțea recunoscător pentru că îl eliberase și era, probabil, una dintre ființele cele mai sigure pe sine, mai corecte și mai admirabile din câte cunoscuse vreodată, dar exista ceva - poate paisprezece cadavre - ce se interpunea între ei doi. Sau poate era diferența de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Înainte ca Lesley să apuce să se cutremure, adaugă: — Și nu-l ajută deloc faptul că Hel... Linda e obsedată să dețină controlul. O tot provoacă și-o scoate din minți, chiar și atunci când ea procedează cu cap. Îi eram recunoscătoare lui Rachel că nu-i spusese Lindei „Helga“ de față cu Lesley, căci unul dintre efectele secundare al vidului din capul acesteia era că informația care intra Îi și ieșea direct pe gură, fără a suferi nici o procesare pe parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că v-ați certat la ea În birou. — A fost atât de ticăloasă! Stătea pur și simplu și se uita mirată la mine! I-am zis că Derek Îi spusese să mă lase În pace și că i-aș fi recunoscătoare dacă s-ar ține de cuvânt În loc să facă remarce personale la adresa mea. — Linda ce-a răspuns? — Că ar trebui să Încep să-mi folosesc mintea... Îți vine să crezi? Așa că i-am zis că În nici un caz nu fusesem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întrebă aceasta cu o voce Înțelegătoare. M-am ridicat În picioare. — Da, am răspuns. S-ar putea spune și așa. În romanele polițiste ieftine, când cineva iese din Închisoare, lumina soarelui Îi rănește ochii. În dimineața aceea, aș fi fost recunoscătoare dacă s-ar fi repetat clișeul. Se făcuse prânz, dar cerul părea din flanel cenușiu și slobozise o ploaie torențială, care, judecând după intensitate, se distra de minune. Măcar ea. Nu-mi luasem umbrelă și, Dumnezeu știe de ce, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]