17,529 matches
-
bun. c. Să-l ierți pe dușmanul tău și să încerci să ți-l apropii e bine / *sunt bine. - acordul la plural este agramatical, deși subiectul este "multiplu" (format prin coordonare) 3.1. Persoana Trăsătura persoanei este asociată cu identificarea referentului în discurs. În română, ea reflectă distincțiile locutor (p. I) - interlocutor (p. a II-a) - invidid sau entitate neimplicat(ă) în actul de vorbire, deci non-locutor, non-interlocutor (p. a III-a) și mai mulți indivizi printre care locutorul (p. I
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau forme verbale nepersonale). Prin urmare, persoana a III-a singular este persoana nemarcată în română, la fel ca în celelalte limbi (Sauerland, 2005). 3.2. Genul În limba română, distincțiile de gen reflectă parțial caracteristicile de gen natural ale referentului, la fel ca în multe alte limbi 5. Într-un astfel de sistem de organizare a genului, în principiu, masculinul și femininul sunt atribuite referenților animați, iar neutrul, referenților inanimați. Această potrivire generalizată între caracteristicile referentului și genul substantivului corespunzător
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2. Genul În limba română, distincțiile de gen reflectă parțial caracteristicile de gen natural ale referentului, la fel ca în multe alte limbi 5. Într-un astfel de sistem de organizare a genului, în principiu, masculinul și femininul sunt atribuite referenților animați, iar neutrul, referenților inanimați. Această potrivire generalizată între caracteristicile referentului și genul substantivului corespunzător caracterizează sistemele de gen strict semantice, destul de rare între limbile lumii. Un astfel de sistem semantic există în limbile dravidiene, printre care și limba kannada
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
română, distincțiile de gen reflectă parțial caracteristicile de gen natural ale referentului, la fel ca în multe alte limbi 5. Într-un astfel de sistem de organizare a genului, în principiu, masculinul și femininul sunt atribuite referenților animați, iar neutrul, referenților inanimați. Această potrivire generalizată între caracteristicile referentului și genul substantivului corespunzător caracterizează sistemele de gen strict semantice, destul de rare între limbile lumii. Un astfel de sistem semantic există în limbile dravidiene, printre care și limba kannada. În această limbă, sensul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de gen natural ale referentului, la fel ca în multe alte limbi 5. Într-un astfel de sistem de organizare a genului, în principiu, masculinul și femininul sunt atribuite referenților animați, iar neutrul, referenților inanimați. Această potrivire generalizată între caracteristicile referentului și genul substantivului corespunzător caracterizează sistemele de gen strict semantice, destul de rare între limbile lumii. Un astfel de sistem semantic există în limbile dravidiene, printre care și limba kannada. În această limbă, sensul unui substantiv este suficient pentru a determina
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Un astfel de sistem semantic există în limbile dravidiene, printre care și limba kannada. În această limbă, sensul unui substantiv este suficient pentru a determina genul acestuia, pentru toate sau aproape toate substantivele (cf. Corbett, 2006: 126-127): cele care au referent masculin sunt masculin, cele cu referent feminin sunt feminine, iar cele care denumesc orice altceva sunt neutre. Tot la neutre sunt încadrate substantivele care denumesc copii și animale. La polul opus sunt sistemele formale de gen, iar acestea, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în limbile dravidiene, printre care și limba kannada. În această limbă, sensul unui substantiv este suficient pentru a determina genul acestuia, pentru toate sau aproape toate substantivele (cf. Corbett, 2006: 126-127): cele care au referent masculin sunt masculin, cele cu referent feminin sunt feminine, iar cele care denumesc orice altceva sunt neutre. Tot la neutre sunt încadrate substantivele care denumesc copii și animale. La polul opus sunt sistemele formale de gen, iar acestea, la rândul lor, sunt de două tipuri: cele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formale, sunt substantive care primesc o încadrare de gen pe baze semantice, astfel încât sistemul formal de gen trebuie completat cu reguli semantice. Cum se face atribuirea genului în română? La animate, atribuirea genului pare să se facă semantic. Din perspectiva referentului, majoritatea substantivelor care au referenți [+Animat] +masculin (uman sau non-uman) sunt de genul masculin, iar majoritatea substantivelor care au referent [+Animat] +feminin (uman sau non-uman) sunt de genul feminin. Sunt și excepții: ordonanță este de genul feminin, dar are referent
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o încadrare de gen pe baze semantice, astfel încât sistemul formal de gen trebuie completat cu reguli semantice. Cum se face atribuirea genului în română? La animate, atribuirea genului pare să se facă semantic. Din perspectiva referentului, majoritatea substantivelor care au referenți [+Animat] +masculin (uman sau non-uman) sunt de genul masculin, iar majoritatea substantivelor care au referent [+Animat] +feminin (uman sau non-uman) sunt de genul feminin. Sunt și excepții: ordonanță este de genul feminin, dar are referent +masculin. Nu se încadrează la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
reguli semantice. Cum se face atribuirea genului în română? La animate, atribuirea genului pare să se facă semantic. Din perspectiva referentului, majoritatea substantivelor care au referenți [+Animat] +masculin (uman sau non-uman) sunt de genul masculin, iar majoritatea substantivelor care au referent [+Animat] +feminin (uman sau non-uman) sunt de genul feminin. Sunt și excepții: ordonanță este de genul feminin, dar are referent +masculin. Nu se încadrează la excepții substantivele de un anumit gen (în general, masculinul) care pot avea referenți masculini sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referentului, majoritatea substantivelor care au referenți [+Animat] +masculin (uman sau non-uman) sunt de genul masculin, iar majoritatea substantivelor care au referent [+Animat] +feminin (uman sau non-uman) sunt de genul feminin. Sunt și excepții: ordonanță este de genul feminin, dar are referent +masculin. Nu se încadrează la excepții substantivele de un anumit gen (în general, masculinul) care pot avea referenți masculini sau feminini, ca: doctor, inginer, muzeograf, călăuză, slugă etc. Din perspectiva substantivelor [+Animat], pe lângă substantivele care reflectă genul natural al referentului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care au referent [+Animat] +feminin (uman sau non-uman) sunt de genul feminin. Sunt și excepții: ordonanță este de genul feminin, dar are referent +masculin. Nu se încadrează la excepții substantivele de un anumit gen (în general, masculinul) care pot avea referenți masculini sau feminini, ca: doctor, inginer, muzeograf, călăuză, slugă etc. Din perspectiva substantivelor [+Animat], pe lângă substantivele care reflectă genul natural al referentului (mamă, tată, cățel, cățea etc.), sunt și substantive care nu reflectă această diferență naturală; este vorba de substantivele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referent +masculin. Nu se încadrează la excepții substantivele de un anumit gen (în general, masculinul) care pot avea referenți masculini sau feminini, ca: doctor, inginer, muzeograf, călăuză, slugă etc. Din perspectiva substantivelor [+Animat], pe lângă substantivele care reflectă genul natural al referentului (mamă, tată, cățel, cățea etc.), sunt și substantive care nu reflectă această diferență naturală; este vorba de substantivele epicene (elefant, slugă etc.) și cele de gen comun (buftea, mutulică, nătăfleață, gură-cască, încurcă-lume), care sunt fie de genul masculin, fie de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
4.2. Modelul valuării (engl. valuation) Pentru a evita omonimiile și redundanțele, putem considera că acei controlori care permit două sau mai multe tipuri de acord sunt nespecificați pentru trăsătura respectivă. Astfel, pronumele tu este nespecificat pentru gen, iar genul referentului acestui pronume este precizat sau specificat de acord. Această asumpție ne conduce către o analiză a țintei acordului (verbul, adjectivul etc.) ca având trăsături interpretabile. S-ar putea explica astfel o serie de situații în care acordul se face semantic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
într-un mod comparabil cu semantica unui GD plural. Ajungem astfel la problema pluralizării predicatului. Începând cu Link (1983), substantivele la plural sunt analizate ca sume cumulative, care cuprind entitățile și subansamblurile formate de acestea. Un substantiv plural având ca referent trei entități A, B și C va desemna entitățile: A, B, C, A+B, A+C, B+C, A+B+C. Astfel de sume cumulative sunt formate cu operatorul semantic star [*] (engl. star operator). O semantică similară a fost propusă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GD prezintă o neconcordanță formă - sens, el este blocat: (23) a. *Ministrul a fost audiată în comisie. b. *Vedeta a fost zărit la Studiourile Buftea. Dacă adjectivul ar avea trăsături interpretabile, ar trebui ca forma sa să reflecte direct proprietățile referentului, deci ca acordul semantic să fie posibil întotdeauna. Însă nu se întâmplă așa. Adjectivul nu reflectă direct proprietățile referentului. El reflectă trăsăturile nominalului, iar acordul semantic este posibil doar când acest lucru este permis de nominal. În concluzie, valuarea trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a fost zărit la Studiourile Buftea. Dacă adjectivul ar avea trăsături interpretabile, ar trebui ca forma sa să reflecte direct proprietățile referentului, deci ca acordul semantic să fie posibil întotdeauna. Însă nu se întâmplă așa. Adjectivul nu reflectă direct proprietățile referentului. El reflectă trăsăturile nominalului, iar acordul semantic este posibil doar când acest lucru este permis de nominal. În concluzie, valuarea trăsăturilor verbale și adjectivale se face pe baza trăsăturilor morfosintactice ale nominalului. În absența acestora sau în anumite condiții sintactico-semantice
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pot avea două lecturi: lectura +singular, de grup, în care este pertinent ansamblul, și lectura +plural, în care sunt pertinente entitățile care compun ansamblu. Neconcordanțe de gen prezintă o serie de substantive animate care au un anumit gen formal și referenți de alt gen natural: ordonanță (gen formal feminin, gen natural masculin), vedetă (gen formal feminin, referenți de ambele genuri), star (gen formal neutru, referenți de ambele genuri) ș.a. Și substantivele proprii pot prezenta astfel de neconcordanțe. De exemplu, toponimele nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care sunt pertinente entitățile care compun ansamblu. Neconcordanțe de gen prezintă o serie de substantive animate care au un anumit gen formal și referenți de alt gen natural: ordonanță (gen formal feminin, gen natural masculin), vedetă (gen formal feminin, referenți de ambele genuri), star (gen formal neutru, referenți de ambele genuri) ș.a. Și substantivele proprii pot prezenta astfel de neconcordanțe. De exemplu, toponimele nu au un gen natural, iar acordul lor se poate face formal sau nu (Tulcea, întemeiat în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Neconcordanțe de gen prezintă o serie de substantive animate care au un anumit gen formal și referenți de alt gen natural: ordonanță (gen formal feminin, gen natural masculin), vedetă (gen formal feminin, referenți de ambele genuri), star (gen formal neutru, referenți de ambele genuri) ș.a. Și substantivele proprii pot prezenta astfel de neconcordanțe. De exemplu, toponimele nu au un gen natural, iar acordul lor se poate face formal sau nu (Tulcea, întemeiat în anul...; Adunații Copăceni, vizitat de președintele țării...). Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
al formelor care pot avea ambele valori diferă în funcție de sursa trăsăturilor phi. Dacă o formă își verifică trăsăturile prin raportare la un nominal într-un grup nominal, ea are valoare adjectivală. Dacă o formă își stabilește trăsăturile prin raportare la referent, ea are valoare pronominală. Formele care își stabilesc trăsăturile prin raportare anaforică la un antecedent au valoare pronominală, deoarece ele nu se află într-o configurație sintactică specifică acordului. În limba română, formele de posesiv au și comportament adjectival, și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
privește alternanța dintre posesiv și pronumele personal de persoana a III-a, singular (său, sa, săi, sale vs. lui, ei). Pronumele personal în genitiv are forme diferite pentru masculin și feminin, iar valorile acestor trăsături se obțin prin raportare la referent, nu la substantiv. Acest lucru contrastează cu modul în care se stabilesc valorile trăsăturilor de gen și număr la posesiv, prin raportare la substantiv. Spre deosebire de pronumele personal, posesivul nu poate exprima genul referentului (posesorului), deoarece trăsătura sa de gen este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acestor trăsături se obțin prin raportare la referent, nu la substantiv. Acest lucru contrastează cu modul în care se stabilesc valorile trăsăturilor de gen și număr la posesiv, prin raportare la substantiv. Spre deosebire de pronumele personal, posesivul nu poate exprima genul referentului (posesorului), deoarece trăsătura sa de gen este angrenată în acordul formal cu substantivul. Posesivul nu ar putea exprima și genul referentului, și genul substantivului centru (vezi Dobrovie-Sorin și Giurgea, 2011). 2.3.2. Pronumele de întărire Pronumele și adjectivul pronominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trăsăturilor de gen și număr la posesiv, prin raportare la substantiv. Spre deosebire de pronumele personal, posesivul nu poate exprima genul referentului (posesorului), deoarece trăsătura sa de gen este angrenată în acordul formal cu substantivul. Posesivul nu ar putea exprima și genul referentului, și genul substantivului centru (vezi Dobrovie-Sorin și Giurgea, 2011). 2.3.2. Pronumele de întărire Pronumele și adjectivul pronominal de întărire are trăsături de gen, număr, persoană și caz. Utilizat pe lângă un substantiv, trăsătura de persoană rămâne nespecificată (engl. default
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și în caz, și în persoană. Putem însă să adoptăm analiza potrivit căreia aceste forme sunt pronume, nu adjective. Ele nu s-ar acorda cu pronumele antecedent, concordanța trăsăturilor lor ar fi determinată de faptul că se raportează la același referent. În cele două exemple de mai sus am avea astfel două pronume adiacente 26, nu un pronume și un adjectiv, iar generalizarea lui Lehmann nu ar fi încălcată. Un alt aspect care privește trăsăturile pronumelui de întărire este legat de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]