60,360 matches
-
minții și ale sufletului. Mulți foști supliciați, odată eliberați din detenție, se simt protejați doar înăuntrul locuințelor lor regăsite, de unde refuză să mai iasă. Aceste case închise sunt și trupul, dar și gura lor care nu vrea să vorbească, care refuză să se deschidă și tace. Ceea ce trebuie ei să recupereze sunt glasurile firești, care au evadat din subterană și au depășit urletul. Trecerea de la urlet - via tăcere - la glasul regăsit este mai dificilă decât trecerea de la glas normal la urlet
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
trecerea anilor, atunci când unii dintre foștii torționari au curajul să mărturisească și să se căiască, ei recunosc că vor auzi în toate nopțile lor urletul unei victime torturate. Un asemenea individ se miră, totuși, că memoria sa este strict sonoră, refuzând să-și amintească și chipurile victimelor: "doar zgomotele îmi locuiesc memoria", admite el, fără să înțeleagă că uitarea chipurilor celor schingiuiți nu este decât o stratagemă de a-și reduce vinovăția. Chipul supliciaților este o hartă a durerii pe care
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
de inferioritate și prejudecata "culturii mici", arătând că literaturile est-europene nu sunt mai puțin "europene", că tradiția bizantină este la fel de europeană ca cea latină, în fine, că literatura universală înseamnă, pur și simplu, Literatură și că numai lipsa valorii va refuza deschiderea și succesul unei literaturi "mici", nu specificul național. Luând ca punct de plecare teoriile lui Mazzini și Etiemble (de altfel, revista "22", nr. 175 a.c., a publicat, foarte inspirat, alături de suplimentul Giuseppe Mazzini - 200 de ani de la naștere și
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
adevărat manual de europenizare și "emblema" întregului demers intelectual al constructivului Adrian Marino. Reeditarea e mai mult decât binevenită. Cum minunata noastră Academie i-a primit în rândurile ei pe alde Fănuș Neagu și Grigore Vieru, în timp ce i s-a refuzat ostentativ unui cărturar adevărat, unul dintre puținii de talie europeană, precum de acum regretatul Adrian Marino, i-aș propune ca în frunte cu ilustrul ei președinte să-și autosuspende o săptămână, o lună, un an, prețioasele activități într-un prelungit
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
mai în underground, funcționând după legi obscure dar intuite de toți. Știm că unele lucruri nu se fac, nu răspundem la anumite anchete, trunchiem citate pentru a manipula texte, discriminăm pozitiv și afirmăm negativ pentru a ne crea un alibi, refuzăm ca numele nostru să apară alături de un altul în vreo dezbatere, anchetă, listă, vrem ca poza noastră să fie mai în centru, mai sus și, dacă se poate, puțin mai la dreapta. Spunem democrație, diversitate, toleranță și descentralizare doar atunci când
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
decât a tuturor mirodeniilor umane puse împreună. Cineva ar putea gândi că acest contrast - dintre micimea excelenței umane și „virtutea absolută” întrupată în Cuvântul divin - ar putea descuraja aspirația și efortul uman, dar Sfântul Grigorie, dintr-un motiv sau altul, refuză să admită aceasta, deși este sigur că virtutea umană nu se poate ridica la înălțimea Bunătății Divine 50. Sufletele atrag o dorință pentru Mirele lor veșnic Viu și Îi urmează Domnului Dumnezeu. Cauza iubirii lor este aroma parfumului spre care
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
iar pentru arhipăstorul nyssean, aceasta înseamnă că progresul miresei nu se oprește niciodată. În unele locuri, scriitorul bisericesc Origen descrie mireasa Cântării ca „desăvârșită”, considerând că ea ar reprezenta creștinul matur, dar dumnezeiescul Grigorie, având cuvintele Apostolului Pavel în minte, refuză invariabil acest epitet și o caracterizează pe mireasă ca fiind „mai desăvârșită”; pentru că, într-un anume sens, după concepția sa, creștinul adevărat este întotdeauna imatur, pentru că țelul este chiar această „neajungere”, dar cu răspunsul etern la chemarea ascendentă a lui
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
îngerașule" sunt, tot astfel, marcaje prin care o realitate sumbră și batjocoritoare semnalizează câte unui personaj ingenuu raportul de forță, menghina istorică în care ar trebui să-și ducă, strivită, existența. Numai că personajele predilecte ale Marianei Marin (poeta etern-adolescentă, refuzând încăpățânată "maturizarea" conformistă; ori Anne Frank, copila găsindu-și sfârșitul în lagărul de la Bergen-Belsen) nu sunt maleabile și bune conductoare ale imperativelor zilei, ci materiale umane realmente refractare. Linia curbă a flexibilității convingerilor și a mlădierii comportamentale nu apare, aici
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
fie el roșu sau brun, pregnanța morală însoțindu-se și luptându-se cu plastica elementului malign: Câtă frumusețe se poate ascunde/ sub cearcănele tale, demnitate?// Iată-mă cum muncesc aici,/ în atelierele reci,/ cum îmi oblig tinerețea la penitență,/ cum refuz să cred că dincolo de ferestre/ se naște ceva care nu-mi seamănă./ Și cui aș putea explica/ dorința ascunsă/ (viermele gânditor)/ de a mi se întâmpla lucruri obișnuite?/ Uneori îmi imaginez/ o imensă piață publică/ în care ideile sunt jupuite
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
Pe un ton firesc, semi-colocvial, lipsit ostentativ de "poezie", sunt înșiruite adevărate grozăvii, fapte abominabile, suferințe inimaginabile. Ironia și patetismul, cele două fețe ale medaliei, se susțin și se contrează reciproc, așa cum realitatea și literatura mușcă, fiecare, din teritoriul celeilalte: "Refuz să mai privesc realitatea în față./ Port în brațe doar poemul acesta/ care miroase urât - câine mort./ Îl pocnesc și bucăți de carne/ sar din râsul hidos./ Plec atunci la marginea mării să mă spăl./ El îmi sare în față
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
martie - după cum reiese dintr-un reportaj televizat - s-au gândit să pună bazele legii prostituției pe Strada Mătăsari din București. Nobilă și realistă intenție, doar că, neînțelegând exact despre ce este vorba, prostituatele aflate în exercițiul funcțiunii au șters-o, refuzând cu lașitate și lipsă de răspundere plebiscitul și, mai ales, rușinându-i pe demnitari. Vezi, bade ? În țara asta, nimeni nu se mai teme de nimeni și de nimic... P.S.La emisiunea "Idei în libertate" de la TVR Cultural din seara
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
reveni la putere. Spre deosebire de naivii din societatea civilă, care au intrat într-o demențială luptă fratricidă, pesedeii și slugile lor știu care sunt adevăratele mize ale conducerii unei țări. L-am urmărit stupefiat pe-un Hrebenciuc cum făcea pe niznaiul, refuzând să înțeleagă semnificația cuvintelor grele scrise despre el de Cristian Tudor Popescu și am mai avut o dată revelația lumii construite cu migală și violență de către Ion Iliescu: o lume a oamenilor de cauciuc, a indivizilor fără șira spinării. A păpușilor
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
din muchii și unghiuri, echilibrează perfecta simetrie și perfecta spontaneitate. E, practic, expansiunea unui proiect de autor. De aceea, critica lui Poulet ignoră forma, îndreptîndu-și atenția spre motivațiile "centrului" care a generat-o. Aruncînd coaja, cu tot cu experiențele conținute în ea, refuză, de fapt, imanentismul. Opus va proceda Jean-Pierre Richard, despre care Mircea Martin scrie aproape entuziast. E vorba, de fapt, despre aceeași adecvare foarte fin reglată la felul de-a comenta al autorului comentat. Jean-Pierre Richard obligă, compunînd critică în felul
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
căderea lui nesfîrșită ca-ntr-o prăpastie/ marile culturi de cereale izbucnind în degetele mele/ atunci cînd bat aceste litere la antedeluvianul meu CONSUL/ diminețile ascunse-n cutele cămășilor/ și-ncercînd de acolo să mă catapulteze-n toate unghiurile planetei" (Poem refuzat). Măsurînd fraternal crăpăturile din pereți și dușumele, "aceste rezerve de prietenie rămase/ de la cutremur", poetul ajunge a crede, printr-un fel de ironie a percepției fabuloase, "că între polul nord și polul sud/ lifturi-pirat ne fură respirația" (Erezia a doua
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
un amestec de calm încordat și de "angoasă leneșă" (V. Ierunca): "ploaia merge înainte/ stropii mari împroașcă ferestrele/ călătoresc prin tot orașul ori numai/ pe anumite străzi/ uneori sînt atît de rari încît/ între ei încap nașteri și morți" (Poem refuzat). La rîndul său, clipa, detaliu al timpului, se vădește capabilă a se amplifica într-un fel catastrofic: Dar acest fel de a umple paginile cu nimic/ acest despotism al clipei răstoarnă/ toate plăsmuirile" (ibidem). Consecința e de-o importanță deosebită
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
comunicare, vezi oamenii profunzi, vezi dacă poți colabora cu ei sau nu. Nici până acum n-am văzut filmul lui Nicolaescu. A.O: Pe ce criterii îți alegi rolurile? A.V: Se întâmplă ceva foarte ciudat. Până acum n-am refuzat decât vreo două roluri, am acceptat aproape tot ce mi s-a propus, cu gândul că nu se fac. Dintr-o nevoie de a mă antrena, de a nu stagna. Se fac puține filme în România, nu vreau să am
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
a nu stagna. Se fac puține filme în România, nu vreau să am senzația că au trecut pe lângă mine. Dar cred că intru într-o nouă etapă, în care nu mai sunt dispus să fac atâtea compromisuri... În teatru am refuzat mai multe roluri. A.O: Cum vezi pregătirea instituționalizată a unui actor? Ce ar trebui să se facă și nu se face? A.V: Nu se fac lucrurile profunde. Intră mulți studenți, nu mai e interacțiune profesor-student, ci profesor-clasă. Or
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
oboseala receptării, a scăderii interesului lecturii. Or, acest tip de poezie mizează tocmai pe semantizarea liberă în procesul liber și individual de receptare. Antiestetică, hiperrealistă și pedant biografistă, acest tip de poezie riscă să piardă restul de reprezentabilitate și să refuze orice evaziune. Căci lipsa convenției înseamnă (și) gravitate, respingerea jocului, pariul exclusiv pe realul sec. În numărul curent al revistei "Vatra", 11-12/2004, Al. Cistelecan semnează un scurt articol intitulat Poezia leneșă (postmodernească), care ar merita dezvoltat și din care
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
invocă informația (adevărată, dar, în fond, prin nimic infamantă) că Dan Botta este corsican pe linie maternă, deci impur etnic: "Oricare ar fi rezultatul unui atare examen, rămâne ascendența amestecată, care vrea să ne dea lecții de românism! Sângele meu refuză să stea de vorbă cu semi-români în chestiuni de românism! Modul particular al dlui Dan Botta de a-și afișa și de a-și afirma românismul (în perspective Ťimperialeť) nu e un mod românesc și se explică doar prin acel
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
și-i răspund printr-o scrisoare (și ea publicată numai în anexele la Cazul Blaga, p. 60) despre felul în care și-au îndeplinit misiunea. Rezum: în 19 mai 1941 i-au cerut lui Blaga să-și desemneze martorii; acesta refuză provocarea, conform art. 75 din "Codul de Onoare" întocmit de maior Drăghici Iosef, "deoarece - s-ar fi justificat poetul "paradisului în destrămare" - au trecut mai mult de 48 de ore de la apariția articolelor mele până la trimiterea scrisoarei dvs." Martorii lui
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
a connu l'offenseť". O explicație suplimentară mai era necesară: "pentru articole de presă este firesc ca termenul să nu curgă decât din momentul când d-ta ai cunoscut ofensa". Zadarnic însă! Constatând, în 15 iunie 1941, că "d. Blaga refuză să-ți dea satisfacție pe căile Codului de Onoare", martorii își depun mandatul, recomandându-i lui Dan Botta să caute "a obține satisfacție pe căile ce vei crede de cuviință". În scrisoarea din 16 iunie 1941, protagonistul ofensat le mulțumește
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
Sofocle în spiritul a ceea ce s-ar putea numi morala intențiilor. Prin păcatul său, incestul, Oedip a blocat ordinea firească a succesiunii biologice și acesta se reflectă în social, pervertind viitorul Tebei, spunea Sofocle (luptele fratricide, Antigona etc.). Fleg - Enescu refuză acest paralelism, dând primat afectivității și apartenenței socio-culturale asupra biologicului. O demonstrație amănunțită asupra fiecărui moment dramaturgic, reliefează, uneori prin comparații, centrarea Oedip-ului enescian pe teza inocenței și a redempțiunii prin ridicarea într-o dimensiune metafizică. "Cunosc puține afirmări atât
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
viață. Adulterul femeii devine aproape inevitabil. El este previzibil încă de la primele rînduri ale povestirii, plutește în aer, devine un soi de destin căruia nu i te poți opune. Dar pentru că fericirea nu este posibilă, femeia se vede în final refuzată de cel căruia se hotărîse să îi cedeze. Tot un ménage ŕ trois stă și la baza povestirii Trei pentru infern. Dacă, însă, în prima povestire, nevasta era pe punctul să își ia un amant, acum bărbatul este cel care
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
pas. Ne împotmoleam: da, dar am un nume. Ai spus chiar tu că-ți place numele meu. Ai spus că tu ești goana după L(aur)e, adu-ți aminte. El: exact. Eu: cum așa, exact? El: pentru că îmi place, refuz să-l folosesc în public. Nu e decât pentru mine numele tău. Eu: uiți că afară viața continuă. El: asta mă întristează. Eu: ce te întristează? El: că afară viața continuă. Eu: ei, hai, n-ai vrea cumva să ne
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
în societatea americană. Enid , mama, e bovarică, un rezervor nesfârșit de nevroze burgheze și idei prefabricate, obsedată de a-și vedea copiii realizați, viața conjugală armonioasă, căminul un paradis etc. Ceea ce-i cangrenează viața idilică sunt depresiile, realitatea care, deși refuzată cu obstinație, își cere zgomotos dreptul la cuvânt: copiii - departe de casa părintească, un soț bolnav de Parkinson și pradă demenței senile galopante, așadar, o povară greu de îndurat, o casă care se prăbușește în paragină, o croazieră plănuită minuțios
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]