178,650 matches
-
graficul de apariție lunară: "În Republica Moldova trebuie să intri neapărat într-o combinație, adesea dubioasă, cu iz politic, pentru a-ți asigura o periodicitate normală. Pentru că nu există practic "bani curați" în această branșă. Am refuzat să ne pliem unor reguli de joc ce ne repugnă, și astfel am reușit să ne păstrăm independența și, sperăm, credibilitatea în fața cititorilor noștri - calități capitale pentru o publicație onorabilă." Această independență nu aduce doar dificultăți financiare ci și nemulțumiri în toate "taberele". Cu toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
pe stradă sau să păstreze guma de mestecat în gură în timp ce se sărută. Limba română este folosită neglijent. în unele cazuri este vorba de o încălcare voită a normelor ortografice ("plovăr" în loc de "pulovăr", "sânt" în loc de "sunt"). Alteori, însă, abaterile de la regulile gramaticale reprezintă simple agramatisme ("scârțâiai paturi" în loc de "făceai paturi să scârțâie", "s-a reîntors" în loc de "s-a întors", "vroia" în loc de "voia"). Trebuie spus totuși că din aceste deșeuri literare se constituie până la urmă ceva care seamănă cu literatura. Fie din
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
în acest sens. Și e bine că lucrurile s-au petrecut pe un fond de triumf românesc, și nu de înfrângere pe toate flancurile, cum ni s-a mai întâmplat. încă n-am învățat că Occidentul, dacă respectă ceva, respectă regulile și respectă performanța: sunt chiar esența funcționării acelei părți de lume la care ne uităm din ce în ce mai chiorâș. Dar, obișnuiți cum suntem să judecăm numai în termeni de "iubire" și "ură", de "alb" și "negru", ne scapă inevitabil nuanțele, jumătățile de
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
désordre, porté vers l'excès ou l'équivoque par inaptitude à la clarte, s'il aborde le français avec timidité, n'y voit pas moins un instrument de salut, une ascèse et une thérapeutique" (p. 123). Nu este însă o regulă și, uneori, textul revizuit adaugă în loc să suprime. Puțin mai înainte, pornind de la lungile perioade ale frazei lui Saint-Simon, Cioran explică în versiunea din revista: "Son souffle, la cadence de șa respiration, son halètement lui imposa ce mouvement fluide et ample
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
religie deja în lumea academică americană: științele cognitive. Cînd e vorba de chestiunea în cauză, cognitiviștii propun o versiune seducător de intuitivă a legăturii dintre realitate și percepția ei: relația cognitivă dintre o făptură și ceea ce percepe ea este de regulă mediată, sau facilitată cauzal de reprezentări mentale ale obiectelor percepute. Dacă am în față un pian (exemplul lui Fodor), voi percepe acest obiect ca fiind într-adevăr un pian ca urmare a unui lanț cauzal de reprezentări mentale a ceea ce
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
realitatea nu trebuie siluită, iar a minți "din dragoste și din singurătate" (asemeni eroilor filmului) sau din dragoste pentru invenția cinematografică (asemeni creatorilor de film) - tot minciună e. De altfel, finalul filmului - cei doi obligați să se despartă tocmai datorită regulilor impuse de "ficțiunile" lor (ea inventând minciuni din mitomanie, iar el din dragoste) - este unul dintre cele mai comico-tragice finaluri văzute într-un film contemporan. Pentru cinefilii bucureșteni "sărbătoarea filmului francez" s-a terminat. Dar, nu peste mult timp, va
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
infanteria americană, debarcată în insulă de pe navele de luptă, făcând astfel multe victime. Joe mai povestește cum artileria lor, văzând tactica "japilor", trăgeau mai întâi în arbori, cu obuze incendiare, făcând să le cadă frunzele ce mascau japonezii, care, de regulă, mureau acolo, legați de crengi, arși de vii, mai spunea Joe, strâmbându-se de dezgust. Fuseseră momente în care el trăsese cu arma lui cu lunetă în arborii mai înalți, rămași întregi după bombardamente. Omorâse vreo cinci. Trăsese la nimereală
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
ei indefinită respinge orice mișcare de cuprindere. Ipotezele încearcă să înfățișeze o altă mișcare a lumii, care să se petreacă într-un ritm accesibil gîndirii personale. Ele încearcă să înlocuiască ceea ce nu poate fi cuprins cu o construcție clădită după regulile acceptate și cunoscute de experiența cu care te-ai familiarizat în timpul vieții. Toate aceste construcții sunt de fapt fortificații împotriva lumii. Eul se apără împotriva unui destin fictiv, aparent previzibil prin eșafodajul ipotezelor. Dar realitatea se desfășoară altfel, cu totul
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
a ta ceea ce erai atunci cand citeai cu mult timp în urmă. Am putea vorbi de anumite limite ale interpretării în sensul că nu interpretez un text ci mă folosesc de el pentru propriile mele argumente. Pentru cititorul model există niște reguli ale jocului și cititorul model se pricepe să le joace că în jocul de șah. Autorul da instrucțiunile jocului iar cititorul sau model, prin semnalele pe care le percepe, semnale care uneori pot fi extrem de obscure, ajunge să înțeleagă adevărată
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
cititorul model se pricepe să le joace că în jocul de șah. Autorul da instrucțiunile jocului iar cititorul sau model, prin semnalele pe care le percepe, semnale care uneori pot fi extrem de obscure, ajunge să înțeleagă adevărată intenție a autorului. Regulile metafizice ale îndoielii sunt cele ale lui și autorul model știe să le joace și să le înțeleagă: „cogito, ergo sum” va spune la sfarsit autorul împreună cu cititorul. Cine îl construiește pe cititorul model? Autorul? Putem gândi autorul că un
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
timp și se spațiu, pentru că orice geniu are această intuiție a veșniciei operei sale. Există un sigur eu narator care se indentifică cu autorul model, insă interpretarea și înțelegerea meditațiilor carteziene va fi posibilă doar de acel cititor care înțelege regulile jocului și le respectă până la capăt, urmâd să se realizeze această descoperire reciprocă a cititor, text, autor. Putem vorbi și de alte construcții ale textului când trebuie să facem distincția dintre autor și vocea să. Cărțile scrise la persoana întâi
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
vocea autorului însuși. Putem avea în vedere simetria cititorul model vizavi autorul model, vrând a identifica vocea anonimă care începe povestirea și care la un moment dat se trădează pe sine în text, într-o manieră subtilă. Cititorul model cunoaște regulile jocului, ducând la bun sfârșit această misiune a descoperirii. Despre această voce nu știm nimic sau aproape nimic sau atâta cât se lasă ea să se descopere, este ca o invitație la meditație pornită de la autorul model către cititorul model
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
vreo diferență dacă relația se duce de rîpă după un an sau după mai mulți ori important este faptul că, mai devreme sau mai tîrziu, într-un fel sau altul, se destramă (cu excepțiile de rigoare care, zice-se, întăresc regula)? În fapt întrebarea nu își are rostul de vreme ce avem în față un film american, iar realizatorii de dincolo de ocean, maeștri (uneori) în a spune o poveste cu cap și coadă, nu își pierd timpul cu asemenea detalii. Tocmai de aceea
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
despre Caragiale nu se poate scrie decât bine sau foarte bine ori prost sau foarte prost; observație justă pertinentă, exactă, pe care dacă îți propui să o contrazici constați că nu ai la îndemână suficiente contraargumente. Dar cum excepțiile confirmă regula, cartea lui Constantin Cubleșan reușește să ne demonstreze contrariul: despre Caragiale se poate scrie, până la urmă și cuminte, plat, mediocru. S-ar putea obiecta că textele reunite în volumul de față nu se ocupă, de fapt, de opera lui Caragiale
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
respectivelor eseuri, studii critice, biografii? Constantin Cubleșan pare însă dispus să își asume un rol modest, se efasează, deliberat, în spatele textelor discutate, din care citează frecvent fragmente lungi, comentariul personal fiind foarte redus, aproape nul. Aportul autorului se rezumă de regulă, la o succintă concluzie în care își precizează poziția. "Pusă în scheme excesive, pe porțiuni, și dezarticulată în scheme teoretice, opera lui Caragiale apare ca o întreagă serie de obiecte de laborator, mulaje de gips, butaforii perfecte, dar totalmente lipsite
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
definească ca reuniune de persoane-stagii legate între ele printr-o strictă cauzalitate psihologică (John Perry). Nevoite însă să lucreze cu noțiunea de persoană-stagiu și să furnizeze criterii de continuitate între mai multe stagii ale aceleiași persoane, demersurile non-reducționiste propun de regulă două mari variante: cea a unei continuități corporale (sînt același individ în măsura în care corpul meu rămîne, în linii mari același, recognoscibil mie și celorlalți), sau a unei continuități psihologice, care de regulă apelează la memorie ca liant între mai multe manifestări
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
multe stagii ale aceleiași persoane, demersurile non-reducționiste propun de regulă două mari variante: cea a unei continuități corporale (sînt același individ în măsura în care corpul meu rămîne, în linii mari același, recognoscibil mie și celorlalți), sau a unei continuități psihologice, care de regulă apelează la memorie ca liant între mai multe manifestări identitare ale unei persoane (sînt același individ în măsura în care dispun de anumite amintiri care-mi permit să mă raportez la cine eram ieri și cine eram cu doi ani în urmă). Raymond
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
și faptul despre care există o conștiință,... ce dont il y a conscience, mai clar. Obiectul conștiinței, oricare ar fi el (în afara conștiinței reflexive) se află, din principiu, în afara conștiinței: el este transcedent - contrar imanentismului, idealismului de tip Berkeley... "Ca regulă absolut universală, un lucru nu poate fi dat - în nici o percepție posibilă, cu alte cuvinte în nici o conștiință posibilă în general, - drept ceva imanent în mod real". (Ideen) * Raportul imagine-gîndire. Vezi și Sartre: L'Imagination care este direct influențat de
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
Eugenia Vodă Rulează de cîteva zile, la noi, The Cider House Rules (Regulile de la casa cidrului), lansat cu un titlu demn de răscoală de la 1907 - Legea pămîntului. Aprigul titlu autohton nu se potrivește deloc cu substanță filmului ( tonalitate pencilensiană, hipersensibilitate, nostalgie). Dar, la capitolul "titluri inadecvate", toate recordurile le bate Senseless, care putea
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
propriul român în jurul unei idei centrale: fiecare om e opera lui Dumnezeu, în fiecare om există și o "parte a diavolului"... Filmul a preluat titlul românului originar (un best-seller, considerat cea mai bună carte a lui Irving de pînă acum). "Regulile de la casa cidrului" sînt regulile de comportament scrise de proprietarii unei plantații pe o hîrtie și afișate în dormitorul unor negri (analfabeți) angajați culegători de mere, și "fabricanți" de cidru. În acel dormitor, în vremea celui de-al doilea război
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
centrale: fiecare om e opera lui Dumnezeu, în fiecare om există și o "parte a diavolului"... Filmul a preluat titlul românului originar (un best-seller, considerat cea mai bună carte a lui Irving de pînă acum). "Regulile de la casa cidrului" sînt regulile de comportament scrise de proprietarii unei plantații pe o hîrtie și afișate în dormitorul unor negri (analfabeți) angajați culegători de mere, și "fabricanți" de cidru. În acel dormitor, în vremea celui de-al doilea război, ajunge și un tînăr (alb
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
Timp în care tînărul care iradiază blîndețe, naivitate, o aparentă lipsa de forță (jucat de Tobey Maguire cu o ascuțită sensibilitate) va afla cîte ceva despre viața, despre extazurile și ororile ei, despre loialitate și trădare, despre sensul profund al "regulilor" de viețuire și supraviețuire - și va sfîrși prin a-și accepta destinul... Am văzut filmul în premieră lui europeană, anul trecut, în competiția Festivalului de la Veneția. Imaginile lui nu se șterg cu ușurință din memorie: orfelinatul, copilul bolnav, închis într-
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
să vedem nici măcar un hectar de seră irigat după "viziunea" zișilor... profesioniști, la fel cum n-am consemnat lucrarea în totalitate, de către un ucenic (pe "trepiedul barbar") a unei perechi, barem, una, de pantofi. Exemplele s-ar putea înzeci! De regulă, comuniștii (bolșevicii) erau cei cu vorbele, cu armele, cu sîngele, pe cînd social-democrații se făleau, pe merit, cu rezultatele muncii inspirate și cu lavalierele lor minunate. Două lumi diferite, cîteodată antagoniste. Oricum, coincidența a potrivit în asemenea fel lucrurile, încît
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
abia atunci când se trezește în macabru și când singura realitate - în sfârșit definitivă - e coșmarul, ea înțelege ce ar fi putut avea, însă a tot pierdut, pentru că a preferat mirajul. Iar mirajul e făcut să te ucidă. Ficțiunea își are regulile ei și n-o poți transfera în viață. Don Quijote știe asta și de aceea nu ezită nici o clipă. Nu-i pasă de public, nu-și abandonează rolul de actor, cum nici la acela de regizor nu renunță. Cînd ai ales
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
nu căutăm decît ce am găsit demult. Apoi, pentru că s-ar putea ca toată căutarea să fie menită a ne arăta, precum micuței Dorothy, pe care o sperie vrăjitorii și stihiile, că nicăieri nu e mai bine ca acasă. De regulă, așa se și întîmplă și e bine că e așa. Dar trebuie să mergi în cele patru vînturi și mai ales să-ți fie bine în lumea largă, ca să afli asta. Pentru o vreme. Iar în al treilea rînd - și
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]