3,930 matches
-
ca să-i îndeplinesc cererea de a cânta pentru el. Nu poate fi Nuharoo, îmi zise el. Poate că nu e foarte inteligentă, dar nu este rea. Sunt de acord cu el. Nu o dată m-a surprins Nuharoo cu purtarea sau remarcile ei. După o audiență de săptămâna trecută, împăratul ne-a spus că o mare parte din țară se confruntă cu o secetă gravă. Oamenii din provinciile Hupeh, Hunan și Anhwei mor de foame. Patru mii de noi decese de astă-iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sprâncenele ca niște săbii și nasul unui taur, Maxilare mari și colțuroase, iar gura are forma unui lingou. Umerii săi lați și felul în care stă îmi amintesc de un războinic străvechi. Nuharoo începe să pălăvrăgească despre lucruri mărunte. Face remarci despre vreme, în timp ce el întreabă de sănătatea Majestății Sale. Când este însă întrebat despre rebelii din Taping, Yung Lu răspunde cu răbdare și exactitate. Sunt impresionată de comportamentul său, care este rezervat și sincer. Îi studiez îmbrăcămintea. Poartă o uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la primele capitole. "E bun, îți place?" îl întrebi. "Să vedem, zice. Deocamdată sânt la început, abia se face introducerea în viața personajelor. Să vedem!" După o săptămână mi-aduce cartea înapoi. Nu e mulțumit, dar nici nu face vreo remarcă. "Ei, zic, ți-a plăcut?" "Hm! răspunde. E un caz clinic, care n-are valoare pentru toată lumea, un dement..." "Bine, zic, dar scena aceea când eroul se întoarce acasă și ca să-i facă în necaz proprietăresei începe să scuipe pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
furou. Sprijinindu-și talpa de genunchi, cu o mișcare bruscă își trase triunghiul roz de dedesubt. Ovidiu schimbase placa la pick-up. Cu o reverență, o invită pe fată în spatele unui paravan. Cînd reapăru, toți aplaudară perechea. Am prins în treacăt remarca lui Madlen: - Bă, Ovidiule, cum iubești tu, parcă ai face pipi... Dar dacă stau să mă gîndesc, ce contează o sută de lei. Am făcut-o din dragoste. Prinsă în dans, femeia ajunse lîngă mine. Împrăștia fierbințeală în jur iar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
încă mai păstrau o umbră roasă de culoare. Erau impregnate cu grăsimea pămîntului în care zăcuseră, grele de vreme. În cămăruța de doi pași această recompunere a timpului era de-a dreptul fascinantă. În treacăt, Goilav lăsă să cadă o remarcă: - Mai ales acasă la el omul e un portret care merită descifrat. Îmi urmărise deci privirea. - Gospodăria asta a primenit-o bătrînul meu cînd s-au schimbat obiceiurile vechi. A păstrat prispa și tinda pe care, după moda nouă, le-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se înclină afabil. Emisarii se bucurau, convinși că aveau să-l câștige fără nici o greutate. — Hikoemon, spuse Kanbei, vrei te rog să-i comunici Generalului Muneharu conținutul mesajului Domniei Sale? Deși s-ar fi cuvenit ca mesagerul mai vârstnic să facă remarcile introductive, Kanbei considerase că Hikoemon, mai înaintat în ani și mai blajin, avea să prezinte mai eficient avantajele propunerilor. — Permiteți-mi să vă explic misiunea noastră, domnule general. Seniorul Hideyoshi ne-a ordonat să vă vorbim cu sinceritate și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spuse nervos: — Du-te să vezi ce e, Bomaru. După ce dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul dintre paji spuse: — S-or fi încăierat paznicii de la templul exterior sau așa ceva. Nobunaga nu luă în seamă remarca. Un moment, ochii săi părură ca apele unui abis, scânteind ca și cum ar fi căutat ceva, nu în lumea din afară, ci în sine însuși. Dar numai o clipă. Nu se întâmpla numai în afara templului principal. Aici, în vila de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
măguli. Datorită lor, am putut cunoaște manevrele clanului Akechi și, mai ales, că amândoi îmi sunteți aliați. Nici Sebei, și nici Ukon nu erau atât de naivi încât să creadă că-l puteau cuceri cu complimente. Aproape trecând peste ultima remarcă a lui Hideyoshi, începură, imediat, să-i dea sfaturi. Când pornești spre Osaka? Acolo e Seniorul Nobutaka, cu Seniorul Niwa. — N-am timp să mă duc acum la Osaka; nu acolo e inamicul. Am trimis un mesaj la Osaka, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
egal, chiar și în mijlocul războinicilor înăspriți, și este foarte posibil să fi fost ofensat de comportamentul lui Hideyoshi. Își drese glasul destul de tare, încât să se facă auzit. Hideyoshi aruncă o privire din palanchin și trecu mai departe, cu o remarcă fugară: — Bună treabă, Sebei. Sebei bătu din picior cu furie. — Până și Seniorul Nobutaka a fost destul amabil ca să coboare în fața noastră, dar omul ăsta e atât de arogant încât trece cu palanchinul mai departe. Poate Maimuțoiul și-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i unea pe toți. — Toată lumea e de acord că Seniorul Samboshi trebuie să fie considerat căpetenia clanului Oda, iar eu nu am nici o obiecție, repetă Katsuie. Văzând că propria lui opinie fusese respinsă de toți, Shibata Katsuie își retractase rapid remarcile anterioare, deși abia putea să suporte dezamăgirea. Totuși, mai nutrea o anumită speranță. Era în legătură cu următorul punct la ordinea de zi a conferinței: soarta fostului domeniu Akechi - sau, cu alte cuvinte, problema modului de a împărți domeniul între vasalii supraviețuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de podea cu pastă de orez. — Ce? Aveți de dat vreun răspuns? întrebă el, privindu-l buimac pe Katsuie. — N-am nici un răspuns de dat! Nici un răspuns! Spune-i lui Hideyoshi doar că ne vedem când ne-întâlnim. Cu această remarcă de despărțire, Katsuie se întoarse și porni pe coridorul îngust, spre citadela interioară. Kumohachi o luă și el pe coridor. Cu o mână proptită în șold, se întoarse spre silueta lui Katsuie, care se îndepărta. Chicotind în sinea lui, porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o zi-două. Mâhnirea și nenorocirea lui Katsuie erau de neîndurat. El, mai mult decât oricine, cunoștea valoarea de general a lui Hideyoshi. Toate comentariile pe care le făcuse față de Genba și ceilalți vasali nu fuseseră niciodată nimic mai mult decât remarci strategice menite să le alunge teama de dușman. În adâncul sufletului, Katsuie știa că Hideyoshi era un adversar formidabil, mai ales după retragerea sa din provinciile apusene și performanțele din Bătălia de la Yamazaki și consfătuirea de la Kiyosu. Iar acum, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
suflet când vă văd alături!” “Ceva e împotriva firii” - gândesc eu, dar nu îndrăznesc să-l întreb pe bătrân care-i adevărul. --Ori mi se pare mie ori nu ți-s toți boii acasă? - cade întrebarea călugărului. Surprins de această remarcă, tresar. --Nu-i nimic, părinte. Cred că oboseala drumului își face mendrele. --Un somn bun o să așeze lucrurile la locul lor - mi-a răspuns bătrânul, purtând un bob de lumină șăgalnică în privire. “Nebănuite sunt căile Domnului” - gândesc eu resemnat... Aproape de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întrebarea pe chip: “Adică eu nu mai sunt în stare să sap?” “Asta nu-i treabă pentru sfinția ta. Lasă-mă pe mine!” i-am răspuns eu din priviri. Lucram amândoi cu spor. La un moment dat, bătrânul a făcut remarca: --Bolovanii nu trebuie mărunțiți prea mult, fiindcă peste iarnă zăpada își spune cuvântul și am de muncă în primăvară. Pe la chindie călugărul s-a oprit din treabă, făcându-mi semn să mă apropii. --Mie mi s-a pus așa ca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Înălțării Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Cristos, în anul 7054, ianuar 12 (1546)”. Biserica, așa cum o vedem astăzi, este opera lui Vasile Lupu voievod, dintre anii 1650-1653, desăvârșită de fiul său Ștefăniță Lupu voievod. De ce n-aș aminti și remarca țarului Rusie, Petru cel Mare, care la invitația lui Dimitrie Cantemir a vizitat Iașul în 1711. Văzând biserica Golia, a remarcat că are „trei feliuri de meșteșuguri: leșesc, grecesc și moschicesc”. După ce ai spus atâtea despre această mănăstire, hai să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu încerca să dai vina pe mine. —Dumnezeule! a zis el furios. Pur și simplu, nu înțelegi! S-a ridicat în picioare și s-a îndreptat către ușă. Nu pleca. Oprindu-se numai atât cât să-mi mai arunce câteva remarci răutăcioase, Luke a plecat trântind ușa. Am fost distrusă. Nu era prima oară când un bărbat îmi dădea papucii fără nici un motiv aparent, dar nu mă așteptasem la așa ceva din partea lui Luke Costello. Eram împreună de mai bine de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să văd și niște lilieci zburând împrejurul turnurilor proiectate pe fundalul unei luni pline. Cu toate că era unsprezece dimineața, într-o zi de vineri, iar clădirea n-avea nici un turn. —Cloisters, am murmurat eu încercând să-mi ascund teama în spatele unei remarci sarcastice, locul unde îmi voi întâlni propriul Nemesis. —Nemesis? m-a întrebat Helen nerăbdătoare. Ce cântă? Chinuindu-mă s-o ignor pe soră-mea, m-am gândit că, în ciuda primei impresii, casa avea un șarm auster. Nu putea să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mesei. Aș băga mâna în foc că nu e culoarea cu care te-ai născut. Hahahaha! Eu eram mult prea ocupată să stau țeapănă, așteptând ca tipul cu mângâiatul părului să-și ia tălpășița, ca să mă mai simt ofensată de remarca lui Peter. M-am tras înapoi în scaun cât am putut, iar când am văzut că tipul îi dădea înainte cu mângâiatul părului, m-am tras și mai tare. Mike, care până atunci fumase o țigară, privind în depărtare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voci care au scandat „Nu Sora Josephine!“ și „Doamne!“ și „Tipa e dură ca o bucată de cremene!“ și „A făcut un bărbat în toată firea să plângă“ și „Chiar a făcut un bărbat în toată firea să plângă“. Ultima remarcă a iscat o dispută între - dacă le memorasem corect numele, deși se poate să nu se fi întâmplat așa fiindcă toți bărbații de-acolo păreau să se contopească într-unul singur - Vincent și Clarence, cel cu mângâiatul părului. Nu plângeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
începusem cu stângul. Speram din tot sufletul să plece cât mai curând. —Ăăăă, de când ești aici, Chaquie? —De șapte zile. La dracu’! După care, spre groaza mea, Chaquie a început din nou să vorbească. Să vorbească pe bune. Crezusem că remarca mea legată de Chris de Burgh pusese capăt discuției, ceea ce-mi convenea de minune. Dar dintr-odată, sub ochii mei cârpiți de somn, Chaquie s-a transformat în iepurașul Duracell al discuțiilor triviale. Chestia cu băile și soții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă văzuse plecând de la petrecere cu Darren, Daryl sau cum naiba l-o fi chemat. Cu excepția lui Luke Costello, mi-am dat seama cu un sentiment de ușurare amestecat cu încă ceva, ceva neplăcut - Luke mă văzuse și făcuse o remarcă. Ce zisese oare? Cu stomacul strâns, mi-am amintit dintr-odată episodul cu degetul băgat în talia pantalonilor lui Luke și mi-a venit să vomit de rușine. Te rog, Doamne, am implorat, fă să nu se fi întâmplat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zâmbit lui Daryl, mândră să stau alături de cineva care avea o carieră atât de interesantă și de plină de succes. M-am întrebat rapid dacă era cazul să mă prefac că citisem cartea. Aș fi putut să arunc vreo câteva remarci extem de vagi de genul „Un limbaj de un lirism absolut încântător“ sau „O imagistică fascinantă, cu o extraordinară forță de sugestie“. Dar, cântărind posibilitățile, mi-a fost teamă că n-aș fi fost în stare să susțin o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ori alta. Bănuiam că era vorba de a doua variantă. îmi închipuiam că, pentru menținerea unui fund așa de mare ca al Angelei, trebuia să depui un efort serios și constant. M-a surprins faptul că Misty n-a făcut remarca asta. Misty se purta foarte frumos cu Angela. Ceea ce m-a făcut să mă întreb, supărată, de ce nu putea fi amabilă și cu mine. Curviștina! A durat ceva până când Betty a organizat tot detașamentul, distribuind făina, zahărul, castroanele pentru amestecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a transformat în furie. Furia a clocotit înlăuntrul meu, a crescut și a dat pe dinafară. N-am putut să adorm fiindcă am purtat conversații imaginare în care îi făceam una cu pământul pe amândoi, strivindu-i sub niște remarci pline de severitate, inteligente și la obiect. în cele din urmă, cu toate că-mi era groază de nervii lui Chaquie, m-am dus și-am trezit-o. Trebuia să vorbesc cu cineva. Din fericire, Chaquie era mult prea amețită ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am decis să-l ridic în coadă și așa să rămână. Chiar înainte să plec, mi l-am lăsat din nou pe spate. Arăți grozav! a zbierat Brad când plecam. —Mulțam, am răspuns eu agitată, fără să fiu sigură că remarca ei îmi făcuse plăcere. M-am străduit să nu întârzii. Era un efort pentru mine să nu încerc să mă joc, dar m-am forțat să mențin totul în registrul serios. Nu se făcea. Când am ajuns la Cafe Nero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]