5,064 matches
-
din reportaje care scot la iveală exploatarea și condițiile de muncă grele au fost dezmințite chiar de persoanele sursă, de spaimă sau la presiunea patronilor. De remarcat graba cu care presa și o parte din komentariatul de pe Facebook s-au repezit să descopere hibele reportajului - vezi, Doamne, apartamentul are plasmă TV în casă, femeia are manichiura făcută etc. Refuzăm să admitem că munca în România e penibilă, prost plătită, generatoare de situații dramatice și căutăm tot soiul de argumente pentru a
România, ca o fabrică de ouă Kinder () [Corola-blog/BlogPost/338136_a_339465]
-
să plec dacă sunt primul...?” Râdem, glumim, dar stăteam și stăm la coadă. Pe atunci statul la coadă era un instrument al regimului de a-i umili pe români. Știm că sunt tot mai mulți nostalgici, care au uitat (prea) repede starea de înfometare, de frig și de întuneric sumbru. Statul la coadă a devenit, pe bună dreptate, o traumă națională. Este un simbol al modului în care un regim represiv și odios își trata cetățenii. Îți recomandăm Ponta, despre votul
Statul român și statul la coadă () [Corola-blog/BlogPost/337702_a_339031]
-
lor cum să prospere, cum să viseze și cum să fie înfrânți ca apoi să aibă succes. Și bucuria este că modelul cel mai potrivit structurii lor valorice și, indirect, comportamentale este antreprenoriatul. Astfel, ca societate, ne îndreptăm cu pași repezi să adoptăm un număr mult mai mare de afaceri și demersuri independente de marile și tradiționalele companii internaționale. Să ne uităm puțin la microscop la generația Z - au acum 10-20 ani, și vor ajunge la maturitate în 2025-2035. Sunt născuți
Generațiile X, Y, Z. Nu vă ghidați copiii spre un anumit tip de succes, cel mai bun lucru e să vă dați din calea lor () [Corola-blog/BlogPost/337717_a_339046]
-
fi plăcut Mile...era ocrotitor, mă simțeam răsfățată. Și cui nu i-ar fi plăcut asta? Dar întâlnirea cu Lucian a fost ceva...de neuitat. Ca și acum, îmi auzeam inima izbindu-se de toți pereții toracelui, gata să se repeadă, în goană, ca un obiect metalic spre un magnet...până la picioarele lui. Ceea ce era însă înfiorător de plăcut era să văd aceeași reacție și din partea lui. Fața i se înroșise...ochii i se făceau sângerii, iar buzele moi și cărnoase
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
umbra străvezie cu capul plecat și fără niciun zgomot părăsesc prea afumata sală de varieteu - viața aceasta - în care de o veșnicie se joacă-n matinee prelungite același prost spectacol lăsându-ne în urmă cu așteptările noastre deșarte cu vorbele repezite sub limbă cu febrilitatea cu care mâna frământă o pălărie soioasă -doamne ajută doamne ajută doamne - cu tot și noi noi mucedele pietre încă ne mai ținem respirația pentru a nu pierde replica finală - impersonala eliberatoare directivă - să se facă
PÂNĂ LA REPLICA FINALĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344384_a_345713]
-
în provincie nu se bea wisky cu gheață. Cum să spună așa ceva? Face firma de râs. Se bâlbâi: --Știți...nu am fost pregătiți. Am pus niște apă în congelator, dar...încă nu... --Ce-ai mă, Dane? Ce faci pe simandicosul? îl repezi Buhăianu. N-ai decât să torni apă, dacă nu poți să-l bei așa. --Mă dezamăgești. Tocmai tu, hâit în atâtea protocoale! Se poate? Chelnerița profită de discuție, și se grăbi să aducă gustările. Când umplu masa cu platourile pline
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
ienibahar...mmm! --Ooh, mă înnebunesc! Am un ocean de apă pe limbă. Firfirică, tremurând ca un drogat, își trase-n față un platou: --De astea nu s-atinge nimeni! Și mai adu-mi o caisă, draga mea! --Băi, Cireașă, îl repezi Pleșcan, nu fi nesimțit! Înțeleg să fii pomanagiu ca și noi, dar nu lacom și obraznic. Ăsta-i protocol, bă, nu pomană electorală. --Și-acolo, adăugă Buhăianu, ți se dă nmai o farfurie cu ciolan și fasole, nu ceri zece. Am
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
ne spui ce ai de gând cu noi. --Mă, băieți, oftă Zamfirescu, nu v-am spus că n-am timp de voi, că nu-i momentul acum, că... --Ia mai lasă-ne, bă, premiantule, cu mofturile astea de afacerist! îl repezi Pleșcan. Parcă ai fi o domnișoară simandicoasă și pofticioasă. Parcă ai vrea, parcă n-ai vrea! Orice businessman care a simțit mirosul câștigului nu se mai întreabă dacă are timp sau nu. Acționează rapid în zona în care duhnesc banii
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
că ai planuri mari! se entuziasmă și Pleșcan. Să punem de-o făbricuță? --Bucă o să pice cu creditul, sări și Scârțoi, cu vocea sa dogită. Că doar e director de Bancă. Cât vrei să împrumuți, Dane? --Mușcă-ți limba, tâmpitule! îl repezi Buhăianu. Asta era afacerea ta, Dane? Păi, cu ce garanții te prezinți? Și, chiar dacă le-ai avea...mă mai gândesc...să văd planul de afaceri. Să văd cum gospodărești tu banii, cum vrei să-i cheltuiești. Îți închipui că eu
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
trupul ei, m-a privit în ochi cu oarece doză de înflăcărare și m-a sărutat pe obraji. „Mda! Are dreptate. Așa trebuia să procedez eu, mai ales după ce a fost de acord cu „locul de producție”. Putea să mă repeadă, să se simtă jignită... Ei, după atâția ani de singurătate duce și ea dorul, omenește vorbind”, gândeam eu în timp ce-mi târșeam picioarele prin zăpada proaspăt așternută. „ Arată bine, chiar foarte bine... Acolo, la ghișeu, avea haina desfăcută și
DUBLUL SENS AL UNEI ÎNTREBĂRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343786_a_345115]
-
se întâmplase. Prin țară, de la Curtici până la Bacău au făcut șase zile. Iar la Bacău, Crucea Roșie, în grija căreia se aflau, i-a ținut în gară cincisprezece zile. * Acasă , la Soci, imediat ce a fost desconcentrat, Dumitru Dominte s-a repezit în satul în care îl avea refugiat pe Costache, băiatul cel mare, apoi a dat fuga la Slănic Moldova ca să-i aducă acasă și pe cei patru mai mici. Aici, însă, află cu nedumerire că nu știe nimeni nimic de
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
momente în jur, după care scoase prețurile de pe pantofii sport la modă, înlocuindu-le cu altele, modificate cu scrisul ei copilăresc. Câte cinci lei în plus, doar atât modifica de fiecare dată. Dacă vindea două perechi, avea prânzul asigurat. Se repezea la chioșcul albastru de pe colț și își comanda trei mici pe care-i mânca cu un zâmbet fericit agățat în colțul buzelor. Era riscant, dar o înnebunea mirosul care se împrăștia printre tarabe încă de la primele ore ale dimineții. Fusese
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul. Un tânăr s-a repezit la mașina pescarului, la indicațiile acestuia și a adus un bahor[]. Înarmat cu această unealtă, un alt pescar aștepta ca somnul să fie adus la mal și să-i înfigă cârligul în gură, pentru a-l ridica pe mal. Până
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
vârf, cât și nailonul. Peștele a rămas pentru câteva secunde nemișcat, la fel de nemișcat cum am rămas și noi toți, care eram convinși că l-am scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe, iar cetățeanul cu bahorul, s-a apropiat rapid și i l-a înfipt în spinare, ridicându-l pe mal. Era de înălțimea unui om! Eu m-am dus la mașină
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
-l vadă. Se mai prinsese somn aici, de 40 kilograme, dar la plase, de către pescarii care administrau balta. Acum am văzut eu primul pește, cât un om de mare. Somnul nu trage la porumb, însă noi credeam că s-a repezit după vreun cărășel, sau babușcă prinsă în cârlig și așa l-a înțepat pescarul norocos. După acest eveniment, m-am retras la uneltele mele și am schimbat nada în cârlige. Era deja ora nouă, începuse să fie mai cald pe
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
pe fundul eleșteului, printre puietul de pește. Acesta este dușmanul declarat al pescarului de apă dulce și aliatul celui ce pescuiește chefal la mare. Când cormoranii se adună în cârd și încep pescuitul în bazinele portuare, bancul de chefal se repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
Se priviră îndelung, femeia se copsese, nu mai era fata aceea firavă pe care o luase el, se împlinise, avea o față albă, cu niște ochi albaștri, plini de patimă, niște pulpe de culoare laptelui, cu glezne căprioare, bărbatul se repezi ca un uliu asupra ei și o strănse cât putu în brațe, de când n-am mai văzut eu o femeie, îi suflă ei la ureche, tare mi-era dor să te strâng în brațe și să te mai iubesc odată
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
Fără iubire, farmec și dulceață, Fără lumina de pe chip, slăbește A omului putere ce rodește Și-l face Om cu inima semeață. Ia seama, gândul negru și trufia Pândesc precum șacalii, te-mpresoară, Se-apropie cu toată viclenia, Și se reped cu colții, te doboară... Nu-ți pierde niciodată omenia, Iubirea n-o lăsa în colți să moară...! Sonetul XIV Gândul cel bun și vorba înțeleaptă Îți pot struni și alina necazul, Durerii-i poate conferi răgazul Să-și caute tămada
SERIA A TREIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342798_a_344127]
-
să știi că în baza legii Statului Ungar, bunurile evreilor sunt confiscate! - Eva Heyman (începe să plângă): Nu , vă rog, nu! (Impasibili, jandarmii se îndreaptă spre colțul camerei unde pe trepied tronează vechiul aparat de fotografiat al Evei; aceasta se repede spre aparat și îl strânge la piept) - Eva Heyman: Vă rog din suflet, lăsați-mi aparatul de fotografiat; vreau să devin fotoreporter. - Jandarm 1: Nem! Nem soha! (Nu! Nu, niciodată!) (După o luptă scurtă și fără șansă, cei doi ies
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
într-o enormă ironie, chiar pe lângă peretele casei noastre... (Afară, din curtea interioară a ghetoului se aud strigăte de durere urmate de cuvintele: „Na, te vén gazember, most megmondod az igazat?” «Ei, ticălos bătrân, acum îmi spui adevărul?». Eva se repede la geam și fotografiază cu nesaț. Apoi murmură parcă citind din jurnal) - Doi jandarmi bat cu sete un evreu ca să le spună unde a ascuns aurul... În spațiile depozitului fabricii de bere „Dreher” au fost create spații de anchetare a
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
o dată deținuta - Eva Heyman se apleacă cu rapiditate și scoate de sub pătura patului din infirmerie micul ei aparat de fotografiat și fixându-l asupra ofițerului nazist, declanșează butonul, făcându-i o fotografie în mijlocul infirmeriei. Dr. Mengele, turbat de mânie, se repede spre ea să-i smulgă aparatul din mâini.) - Eva Heyman: Călăilor, vreau să trăiesc ! Deținuta reușește să se ferească de primul asalt al ofițerului și îl mai fotografiază odată de foarte aproape. Dar acesta o prinde de mâna în care
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
Așa, că mă nenorocești!” „Ba stai așa, mă Sarsailă!” - / Îi zise supărat Dănilă. „De trei ori tu ai chiuit!” / Zicând așa, l-a și pălit În tâmpla stângă, mâniat. Dracul atuncea a strigat: „Văleu! Ajunge! Te oprește!” / Dar Prepeleac se repezește De-i trage una dracului / Și în numele tatălui. „Văleu!” - țipă dracu-ngrozit / Și-apoi, așa îmbrobodit, S-aruncă-n iaz și se grăbește, / Lui Scaraoschi de-i vorbește Despre tot ce s-a întâmplat. / Dănilă-atuncea a oftat Și capu-n palme și
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > APROAPE FRUNZĂ, APROAPE NIMIC Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1607 din 26 mai 2015 Toate Articolele Autorului Zilele mele, repezi ca vara prin zăbrelele mâinilor. Sunt numai un scâncet la ușa uitării. Aproape frunză. Aproape nimic. Mă fac ecou în gări părăsite, plecând mereu, niciodată venind și nu mă mai vindec știind că voi găsi lângă țipăt trandafirii ciopliți în
APROAPE FRUNZĂ, APROAPE NIMIC de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343299_a_344628]
-
i! Din timp în timp; el face câte un popas în mijlocul niciundelui. Acolo cobor să-mi dezmorțesc picioarele, să-mi potolesc setea în limpezimea unui izvor ori doar să-i ascult curgerea lină sau căderea învolburată de gânduri ce traversează repezi mintea-mi trezită din reveria visului, acelui vis aevea al unei fericiri nesperate ori dureros de așteptate dar nicicând palpabile, ori poate preț de secunde după care, asemeni fetei Morgana; dezintegrându-se și pierzându-se în eter! Iernile trec greu
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
am căzut, răspunse Iustin după o pauză, surprins de această întrebare. - Mami a mea te-a opelat pe tine? Iustin s-a oprit atât de brusc, încât fata s-a clătinat puțin în brațele lui, iar Mariana s-a și repezit să o prindă. Iuliana rămăsese înlemnită. - Cum o cheamă pe mami a ta? întrebă Iustin cu voce pierdută, revenindu-și repede din această nouă surpriză. - Pe mami a mea... o cheamă Laula. Tu nu ai știut cum o cheamă? - ... Am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]