4,361 matches
-
După Cum s-a despărțit tanti Veronica, au urmat Filimon Hâncul și La hotarul dobrogean, în 1924, apoi, într-o cadență spornică, Însăilări (1925), Signor Bertheloty și Socoteli greșite (1926), Examen de bacalaureat (1928), Ancheta (1930), Monumentul eroilor și Țucu (1931), Reprezentație de adio (1932), Belfer îndrăgostit (1934). Scriitor moralist, autorul apelează frecvent la satiră. Cele mai reușite dintre povestirile lui sugerează eșecul inocenței, motiv care îl apropie de I. Al. Brătescu-Voinești. De acesta îl deosebește totuși accentul pus pe ironie și
DONGOROZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
f.a.; Pacostea, București, 1924; Însăilări, Craiova, 1925; Povestirile lui Conu Costaki Stupcan, Craiova, 1925; Signor Bertheloty, Arad, 1926; Socoteli greșite, Craiova, 1926; Examen de bacalaureat, Craiova, 1928; Amintiri, București, f.a.; Ancheta, Craiova, 1930; Monumentul eroilor, București, 1931; Țucu, Craiova, 1931; Reprezentație de adio, Craiova, 1932; Belfer îndrăgostit, Craiova, 1934; Escapada, Craiova, 1935; Castelul preutesei, Craiova, 1942; Chipuri de copii, București, 1944; Împăcare, București, 1947; A deraiat un expres, București, 1957; Vâltori, București, 1958; Stea de cinema, îngr. și postfață George Muntean
DONGOROZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
1-2/1922, are subtitlul „Artistic, literar, ilustrat săptămânal”. Este o revistă de informație din domeniul artelor și al teatrului în general, al operei în special. Textul teatral și, de asemenea, libretul de operă sunt tratate din punctul de vedere al reprezentației scenice, nu din punctul de vedere al literarității lor. Conținutul publicației este eclectic, tonul adesea ofensiv, prin articole precum Cultură și prostie al lui Eduard Sbiera (1923), perspectiva fiind în genere una de speculație sociologică asupra fenomenului cultural. Materialele literare
CURIERUL ARTELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286592_a_287921]
-
Gh. Tăutu, I. V. Adrian, B. P. Hasdeu, T. Lateș și A. Șendrea. Gazeta se citea și în Transilvania, de unde se primeau corespondențe semnate, ca măsură de precauție, cu inițiale. Într-o serie de cronici, V. A. Urechia discută oportunitatea reprezentațiilor cu lucrările dramatice ale lui V. Alecsandri - comedii și „cânticele comice”. Se reproșează acestor scrieri, cărora nu li se neagă valoarea și nici verva comică, încercarea de a generaliza semnificațiile unor stări de lucru, mai precis faptul că este criticat
DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286650_a_287979]
-
se analizeze rezervările făcute și, în funcție de necesarul de materii prime estimat pentru acest semestru, să se lanseze comenzi. Contractele de import sunt încheiate pe baza ofertelor de materii prime primite de la furnizori. Ofertele sunt analizate de o comisie formată din reprezentații Direcției Economice, reprezentanții Direcției de Calitate, reprezentanții Direcției de Producție și reprezentanții Direcției de Relații Internaționale. Criteriile care stau la baza selecției celei mai bune oferte sunt: - calitatea materiei prime; - documentația oferită pentru autorizare; - competitivitatea prețului oferit, comparativ și cu
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Nu doar în timpul domniilor fanariote, ci și în următoarea perioadă, dramaturgia clasică a constituit principala sursă a repertoriilor teatrale din Principate. De proveniență clasică erau piesele jucate, în casele boierești, de către diletanți. În 1816, Gh. Asachi organizează, la Iași, prima reprezentație teatrală românească din Moldova, cu pastorala Mirtil și Hloe, tradusă după Florian; urmează Alzira lui Voltaire. Ion Heliade-Rădulescu și C. Aristia pun în scenă, cu elevi de la „Sf. Sava” și de la alte școli din București, piese de Euripide, Racine, Molière
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
toate provinciile, aduce el însuși importante contribuții documentare, apte să configureze un întins capitol de istorie culturală. Ca scriitor, B. rămâne atașat mult timp teatrului. Debutează cu versurile Murăș, Murăș, apă lină și Cântec păstoresc, scrise în 1835 pentru o reprezentație a teologilor din Blaj. Deși modeste, ele au acorduri grave, caracteristice poeziei ardelene ce prevestește apariția lui O. Goga. Tot pentru spectacolele de diletanți compune Suspinul, prolog la piesa Inimile mulțămitoare, reprezentată în 1838 la Brașov, iar în 1891 alcătuiește
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
dăunătoare” de autoritățile maghiare, care ordonă, în 1914, arestarea autorului. Cu toții una, poezie frecvent republicată între 1914 și 1945 (uneori și cu alte titluri), omagiază jertfele ostașilor români. Inclusă ca monolog al lui Zefir în Trandafirii roșii, declanșa, la fiecare reprezentație, manifestări de entuziasm patriotic. Primele încercări epice ale lui B., declamatorii, romantice, sunt găzduite de „Gazeta Transilvaniei” (1900). Va continua să publice, în diferite periodice, cu deosebire proză scurtă, în care sunt relatate, aparent fidel, întâmplări obișnuite. Multe povestiri stau
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
s-a iscat în jurul cărții și a autorului i-au asigurat succesul comercial, ducând și la traducerea ei în limbile bulgară, maghiară, franceză, spaniolă, turcă, engleză. Astfel, popularitatea neobișnuită (Apărarea..., în formă dramatizată, a avut și un mare număr de reprezentații) s-a extins și peste hotare, unele reviste neezitând să îl așeze pe B. alături de Jack London, Maxim Gorki, Panait Istrati. Versiunea spaniolă, apărută prima dată la Santiago de Chile în 1940, ajunsese, după 1980, în librăriile din Buenos Aires la
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
românești și străine (Tudor Arghezi, F. Aderca, Gala Galaction, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Paul Zarifopol ș.a.), câteodată inspirat redactate, păstrează totuși un aer ocazional. În schimb, cronica teatrală, practicată cu o riguroasă ritmicitate, acoperă din 1927 aproape toate reprezentațiile scenelor din București, pe parcursul mai multor stagiuni. Cronicarul abordează probleme de regie și de interpretare, dar valoarea literară a textului dramatic este ceea ce îl interesează mai mult. El distinge, cu destulă siguranță, între succesul comercial și arta autentică. O eroare
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
capete încoronate care au conștientizat că formele de divertisment ale acelor vremuri - cărți, piese de teatru, cântece - sunt mijlocul perfect prin care poate împărtăși unui grup cât mai mare de supuși opiniile sale, fără a mai trece prin cenzură bisericii. Reprezentațiile teatrale de la curte, de un fast impresionant pentru societatea engleză, puse în scenă după tiparele barocului, urmau ad literam indicațiile regelui și ale reginei. Desigur există și o motivație psihologică: aceea de a-si impresiona curtenii și nobilii parlamentului prin
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Anglia a cunoscut unsprezece ani de interregnum, cănd monarhia a fost abolita, iar responsabilitățile țării au fost preluate de Lordul Protector Oliver Cromwell. Puritanii, noi instalați în funcții importante, au impus un mod de viață restrictiv și auster. Au interzis reprezentațiile teatrale și jocurile de noroc. Sărbătorile religioase precum Paștele sau Crăciunul au fost interzise, fiind considerate de origine păgâna. Perioadă de interregnum a fost un experiment interesant pentru secolul al XVII-lea, în care s-a demonstrat că societatea europeană
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mult sau mai puțin subiectivă. Succesiunea lor se supunea mai ales dorinței noastre febrile de a ști, întrebărilor noastre dezordonate. Dar, oricare ar fi fost importanța lor, nu făceau niciodată excepție de la regula generală: lustra care cădea din tavan în timpul reprezentației cu Faust la Operă își revărsa imediat explozia cristalină în toate sălile pariziene. Un teatru adevărat presupunea pentru noi clinchetul ușor al enormului ciorchine de sticlă, destul de copt ca să se desprindă din tavan la răsunetul unei fiorituri sau al unu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ORGANICĂ De Profesorul dr. ENRIC THEODOR ROTSCHER după edițiunea a doua 2254 Dacia literară (1840 ). În Iași o societate de actori români s-au întrunit in iarna trecută, 311 r sub direcția unuia din mădulările sale, spre a da 12 reprezentații in limba națională și alcătuite de piese comice, de melodrame și însuși de tragedii. Planul a fost mare, dar isprava mică. La auzirea unei asemenea întruniri publicul au bătut din palme și, prin numeroasa sa aflare la toate reprezentațiile, au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
12 reprezentații in limba națională și alcătuite de piese comice, de melodrame și însuși de tragedii. Planul a fost mare, dar isprava mică. La auzirea unei asemenea întruniri publicul au bătut din palme și, prin numeroasa sa aflare la toate reprezentațiile, au vădit cât de mult dorea o scenă românească. Deosebite piese traduse din franțozește și din nemțește s-au înfățoșat. Acum suntem la a 10[-a] reprezentație. Publicul nu lipsește niciodată, aplauzele sânt peste măsură; însă la noi aplauzele nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întruniri publicul au bătut din palme și, prin numeroasa sa aflare la toate reprezentațiile, au vădit cât de mult dorea o scenă românească. Deosebite piese traduse din franțozește și din nemțește s-au înfățoșat. Acum suntem la a 10[-a] reprezentație. Publicul nu lipsește niciodată, aplauzele sânt peste măsură; însă la noi aplauzele nu sunt încă o dovadă de bunătatea piesei și de talentul actorilor. Publicul laudă pentru că este mulțumit să aibă și atâta, fără ca cea mai mare parte din el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să se întrebe daca teatrul nostru nu s-ar putea îmbunătăți și mai mult. Această întrebare este de datoria noastră s-o facem; și aflăm că, daca la teatrul românesc nu vedem neci unul din acei carii sânt nelipsiți la reprezentațiile franceze, aceasta nu este din nepatriotism, ci din convingere că direcția nu are neci o cunoștință de teatru și că nu-și împlinește datoriile cerute prin o asemenea nobilă îsărcinare; și că, în loc de a vedea în această întreprindere o patriotică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
măcar ar trebui să fie frumoase și analoge cu coprinsul pieselor. Dar aceasta este cu totul dimprotivă. De multe ori se-nfățoșează pe scenă în tot ridiculul lor cele mai mari anacronisme; costume, oameni despărțiți prin veacuri întregi se întîînesc în reprezentațiile românești. Așa în Vicleniile lui Scapin s-au văzut un huzar din vremea lui Napoleon, un elegant muscadin din vremea lui Moliere, o cochetă din zilele noastre. Dd. Caragialy, Pandely și Jan singuri ne fac ceasurile reprezentației suferite. Așa cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se întîînesc în reprezentațiile românești. Așa în Vicleniile lui Scapin s-au văzut un huzar din vremea lui Napoleon, un elegant muscadin din vremea lui Moliere, o cochetă din zilele noastre. Dd. Caragialy, Pandely și Jan singuri ne fac ceasurile reprezentației suferite. Așa cu cea mai mare plăcere am văzut pre d. Caragialy în rolul Furiosului. Jocul său patetic și plin de adevăr ne-au încîntat cu totul. Un lucru numai am dori de la dumnealui, adecă mai puțină sentimentalitate și mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
viitor să încredințeze ambele scene unei singure direcții naționale. Așadar aceasta direcție s-au încredințat dd. spătarului C. Negruzzi, comisului V. Alecsandri și căpitanului M. Cogălniceuanu, cu îndatorire ca în iarna viitoare să se deie pe săptămână de trei ori reprezentații franceze și o dată românești, Redactorul {EminescuOpXIV 216} "Daciei" fiind și el din acea direcție nu poate să zică nimica în favorul unei asemenea măsuri pentru că n-are obicei de-a se lăuda pe sineși. Publicul însă va putea judeca la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care rațiunea se razimă când crede a afla afară de noțiunea A un predicat B cu totul străin de ea, pe care cu toate acestea îl recunoaște ca fiind legat de ea? Experiență nu poate fi, fiindcă principiul citat adaogă la reprezentația întîia pe cea de-a doua nu numai cu generalitatea cea mai mare, ci cu espresia necesității, prin urmare cu totului a priori și numai din noțiuni. Într-asemenea principie sintetice, adică lărgitoare (evazive) consistă toată intenția finală a cunoștinței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate să fi răsărind dintr-o rădăcină comună, deși nouă necunoscută {EminescuOpXIV 375} {EminescuOpXIV 376} și cari sînt: senzualitatea și percepția (inteligența). Prin cea dentăi obiectele ni sânt date, prin cea de a doua cugetate. Întru cât senzualitatea ar conține reprezentații apriori cari ar constitui condiția sub care obiecte ne pot fi date, se ține și ea de filozofia transcendentală. Învățătura transcendentală a simțurilor ar trebui să se ție de prima parte a învățăturiii elementare, condițiile sub cari singur numai ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
eu) totodată pentru a mi le putea reprezenta ca delaolaltă și lângăolaltă, prin urmare nu numai ca deosebite, ci ca fiind în locuri deosebite, pentru aceasta trebuie deja să fi sumis intuițiunea spațiului drept bază. Drept care nici se poate împrumuta reprezentația spațiului prin experiență de la raporturile fenomenelor exterioare, ci această experiență exterioară este ea însăși abia cu putință prin sus-zisa reprezentație. 2. Spațiul este o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile exterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fiind în locuri deosebite, pentru aceasta trebuie deja să fi sumis intuițiunea spațiului drept bază. Drept care nici se poate împrumuta reprezentația spațiului prin experiență de la raporturile fenomenelor exterioare, ci această experiență exterioară este ea însăși abia cu putință prin sus-zisa reprezentație. 2. Spațiul este o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile exterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-ar fi spațiu, deși ni putem gândi că lipsește din el orișice obiect. Deci e privit ca o condiție a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceasta trebuie deja să fi sumis intuițiunea spațiului drept bază. Drept care nici se poate împrumuta reprezentația spațiului prin experiență de la raporturile fenomenelor exterioare, ci această experiență exterioară este ea însăși abia cu putință prin sus-zisa reprezentație. 2. Spațiul este o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile exterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-ar fi spațiu, deși ni putem gândi că lipsește din el orișice obiect. Deci e privit ca o condiție a putinței fenomenelor, Germanii sânt singurii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]