2,221 matches
-
și era mai tot timpul pe drum, nici fratele meu, nici eu nu mai dădeam cu zilele pe acasă, am dispărut din percepția mamei, care acceptă acest lucru - ce-i drept, mai întâi cu unele ezitări, dar pe urmă cu resemnare, de parcă nu ar fi putut să împiedice ca traiul ei cotidian, de care avea grijă în continuare, să devină tot mai pustiu. În anotimpul mai rece aprindea focul în cheminée, stivuia buștenii de mesteacăn în stilul cunoscut. W. trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere. Pe chipul ei se citea resemnarea martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se izbește în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
obosit să-și tot plătească datoriile. - Pentru că trecem prin lume ca frații siamezi, urmă trântorul din mine, trebuie să-l asist la verificarea creanțelor și la fixarea tuturor termenelor de declarări în stare de faliment. Le-am suportat întotdeauna cu resemnare, fiind că am apucat și timpuri, când el dormea ca o ploșniță și eu potriveam poezele pe care i le suflam la ureche. Ultima lui ispravă, afacerea cu domnul Șvaițer, m-a revoltat peste măsură. Chestia nici nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
schimbare, după întunecarea chipului, și mai cu seamă după felul cum îi tremurau genunchii. Făcu eforturi să se calmeze și vorbi destul de liniștit, în aparență: ...Al doilea prieten trăiește mereu lângă mine deși moartea l-a înghețat, urmă el, cu resemnare. Din faimoasa falangă a scriitorilor lirici germani, din ultimele două decenii, s-a desprins să treacă „dincolo”, cel mai mistic din ei, cel mai răsfățat mai târziu, după consacrare, prietenul meu, care în marșul său eroic prin această lume, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adus pe scenă? Poate că nu durase mai mult de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru că Henry James stătea de un ceas acolo, asediat de salva de zgomote, până când, ridicând din umeri cu un fel de resemnare, se răsuci pe călcâie și se refugie În culise, urmat cuminte de Alexander. Galeria continuă să huiduie, stalurile continuară să aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
culoarea În Brindisi, păcatul elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții. Reiau firul istoriei. În Pullman, pe când bietul Goliadkin - jidan, la urma urmelor, predestinat persecuțiilor - făcea cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr poet din Catamarca, convorbind ca un atenian despre poezie și provincii. Mărturisesc abia acum că la Început chipul Închis la culoare, mai curând Înnegurat, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
damă pentru a ghici ce-i cu scrisorile ei. N-ar fi o minune ca cei de la tipografie le facă uitate. Quequén, 22 februarie 1942 Previziunile lui Sangiácomo Lui Mohamed I Deținutul din celula 273 i-a primit cu adâncă resemnare pe doamna de Anglada și pe soțul ei. Voi fi scurt și la obiect; și voi Întoarce spatele oricărei metafore, a promis cu gravitate Carlos Anglada. Creierul mi-e o cameră frigorifică: Împrejurările morții Juliei Ruiz Villalba - Pumita, pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În pofida mizeriilor trupului, Loomis Își desăvârșește acel opus maxim care avea să fie publicat postum și ale cărui șpalturi am avut melancolicul privilegiu de a le corecta. Cine n-a priceput, oare, că facem aluzie la vestitul volum intitulat, cu resemnare sau ironie, Oare? În cărțile altor autori e obligatoriu să admitem scindarea, fisura dintre conținut și titlu. Ne comunică, oare, cuvintele Coliba Unchiului Tom toate elementele acțiunii? Când articulezi Don Segundo Sombra Înseamnă, oare, că ai exprimat fiecare dintre coarnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de ce te vînează lumea? Pentru că ești dezertor iar ea are nevoie de soldați încolonați, să-i servească, să-i întrețină starea tonică de luptă. Pe tine te-a castrat. A avut grijă să-ți sterilizeze zbaterea căci revoltații au șansa resemnării dar nu se pot înmulți.” V. tînăr privește îngrozit în gol la vulturul pe care acum nu-l mai pot deosebi de propria mea pasăre violet. Pare că se apropie și nu zboară ci aproape înoată într-o plasmă mustind
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
delirului. În răcnetul taciturn de întrebări, am văzut pentru prima dată cum ABURII PĂMÂNTULUI CARNAL, se ridicau la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați de acele dureri oarbe. Numai resemnarea zorilor mi-a adus la masa tăcerilor, o cupă cutremurătoare de lacrimi. LACRIMI ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile de petreceri tainice și ploi urlătoare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Numai așa am rămas un timp al vieții desfrunzit de culorile apăsătoare. Numai așa, numai așa... LA CAPĂT DE VIEȚI d-lui actor Ovidiu Cuncea Prin ploile albe săruturi de nopți spânzurate Voci sărutând în taină iubiri arcuite de timp. Resemnare în umbra visată-n lumina ochilor ce-mi hăcuiseră de mult sufletul. Și toate cețurile mi se prelinse pe trupuri și toate nesomnurile mi se robise în gânduri. Și toate numai pentru un asediu la capăt de vieți. Trecerea în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și-acum mi-a dat papucii, a zis plângând Laura. Nu mi-a mai lăsat nici o șosetă. Iar n-o să mai știu nici un nume de la Top of The Pops. Doamne, asta-i nasol! am spus eu clătinând din cap cu resemnare. Ascultă, mi-a spus Laura pe un ton tragic. Trebuie să închid. O să întârzii la serviciu. Vorbim mai târziu. Și a închis. Ce ziceți de chestia asta?! Probabil că Laura crezuse c-o sunasem ca să-i povestesc despre noaptea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi decît cel al unei amarnice tristeți proletar-culturale). Iată Însă că nemulțumit de aceste Înfăptuiri și de altele, scriitorul s-a lansat ca vaporul lovindu-se cu sticla de șampanie În cap și În scenariu, mizînd, după toate probabilitățile, pe resemnarea spectatorului român care, dacă n-are brînză, se duce la film. Cum am făcut și eu, În fața ochilor apărîndu-mi prin surprindere splendidul cinematograf Miorița, a cărui fațadă impresionează pînă la asfixie, În special Într-o zi de luni, cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
delirante din Colina anului 1956. Și, dacă faci greșeala să adormi după primele zece minute, În care montajul este infernal de previzibil, ritmul lent, acțiunea slinoasă și tema așezată rău de tot la stînga te obligă să caști gîndindu-te cu resemnare la Încă un mare regizor Înghițit de fabrica de absolut a Hollywoodului, un absolut ce n-are nimic de-a face cu fabrica lui Capek, fiind el un absolut mut, așadar, dacă adormi pe fotoliu cu gura ușor căscată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-n rimă lipsa curajului, corect, dar și, În chip nefiresc, a rîsului. CÎnd tocmai tradiționala zeflemea ne mai colorează puțin În oameni. Miștoul, ce ne apără de fantome. De fanatisme. Din nefericire, a degenerat și ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița Forever. După ce primește informația - cel mai important lucru În era lui și-a noastră - eroul transmutant nu (re)acționează absolut deloc, negăsind altceva mai bun de făcut decît să se scobească metafizic În nas, adîncit În blană, așteptînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că aveam 34 de ani. PÎnă la Praga am Încercat, În cușeta de dormit, să descîlcesc ghemul de impresii contradictorii ce mi se rostogolea deja prin minte. Extazul atît de Îndelung așteptat se transformase, printr-un contact prelungit cu exersata resemnare că nu voi pleca niciodată nicăieri, Într-un peisaj pe care nu-l Înțelegeam, și cu toate că vedeam orașe străine pe fereastră, Încă nu eram convins de verosimilitatea lor, a mea, sau a Mașei. Care dormea liniștită În patul de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să se aleagă praful de mine ? Acest „și ce dacă“ a venit, la un moment dat, ca o mare eliberare. De-atunci se tot repetă, din varii motive, din când în când, ca o binecuvântare. Nu e un semn al resemnării, ci al unei stranii puteri. Nu cu mine se va fi terminat, la o adică, ci doar cu acea reflectare exterioară care ia forma literaturii mele, mai mult sau mai puțin vizibilă în peisaj. (O să vină vreo tanti să mă
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
întâmple, nu se putea să nu fi fost, dar într-un fel se și liniștise, pentru că pentru prima oară știa că irepetabilului nu i te poți împotrivi; tot ce își închipuise ea până atunci erau povești; liniștea asta nu era resemnare, ci înțelegere. Din momentul acela durerile au fost parcă suportabile, s-a simțit ceva mai bine, a reușit să se dea jos din pat și să iasă pe terasă, la soare. Deși în orice clipă... S-a oprit brusc, ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avut până la urmă cine știe ce profit. Ei bine, în timp ce trăgeau de noi ambele părți și noi toți cântăream alternativele, cineva a avut strălucita idee de a-i cere părerea lui Mark. Și ce-a spus? întreabă Mildred cu o notă de resemnare în glas. Thomas chicotește. — A spus că era cât se poate de clar, după cum vedea el lucrurile. A spus că ar trebui să împrumutăm bani ambelor părți și dacă izbucnește războiul, să le împrumutăm și mai mulți bani, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
calendar mare pe hârtie lucioasă oferit de o firmă concurentă, agățat chiar în mijlocul peretelui din spatele lui Patrick. Fața lui fusese întotdeauna lungă și sinistră, dar ochii nu mi se păruseră niciodată atât de adormiți și buzele atât de crispate de resemnare și tristețe. Cu toate acestea, cred că era încântat să mă vadă și când a adus pahare de plastic cu apă și le-a pus pe birou, a reușit să schițeze un zâmbet. — Dragă Michael, spuse el așezându-se, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
declanșate și de un fir de păr, țipete ascuțite -, sunt atașate la o „scuză masculină“ și pot fi duse la reparat la service. — Dacă ai fi văzut nebunia de la intersecția Dalston, Îi spun lui Robin, compunându-mi o expresie de resemnare urbană stoică și indicând, cu brațele desfăcute, imaginea carnagiului de mașini. Un nebun cu o dubiță albă. Semafoare desincronizate. De necrezut. Cred că am stat blocată acolo vreo, ăă, douăzeci de minute. El dă din cap: —Traficul londonez aproape te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plecat, rumegîndu-și gîndurile. Rămas aproape singur În tot cimitirul, renunțase la surîsul amabil, iar acum trăsăturile fine Îi erau marcate de o expresie gînditoare. O emoție apropiată regretului părea a-i licări În ochi, dar făcu un gest care sugera resemnarea și porni către poartă. CÎnd am plecat și eu, cîteva minute mai tîrziu, l-am văzut uitîndu-se peste zid la statuile aurite din cimitirul catolic. — SÎnt vesele, este? a comentat cînd am trecut pe lîngă el. Un motiv bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
părut destul de amenințătoare. Și cu motociclistul. Estrella de Mar e mai periculoasă decît s-ar crede. Mă pofti În vestibul și aruncă o privire suspicioasă către strada pustie Înainte de a Închide ușa. Scoase un oftat slab, amestec de ușurare și resemnare, cînd se uită la pereții goi, pe care se profila doar umbra zigzagată a grătarelor care acopereau ferestrele dinspre grădină, transformîndu-le În grilaje de cetate. Siluetele noastre se mișcau pe fundalul lor ca niște manechine Într-un spectacol despre viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
l-am găsit, rosti el, deschizând ochii istovit și chinuindu-se parcă să smulgă fiecare cuvânt ca pe o buruiană înțepenită îndărătnic în mintea lui tulburată. îi aruncă o privire resemnată, din care dispăruse orice lumină. O privire de o resemnare dincolo de speranță. Privirea aceasta, atât de tristă și de umană, i-l readuse Clarei în fața ochilor pe domnul Martin. Tatăl său. Clara se ridică de pe fotoliu și se duse spre el. îi șterse obrajii proaspăt bărbieriți, udați de la crimi, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru de sticlă, mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu. Odihnească-se în pace strada cuminte, ușile din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță! murmură, câteodată, domnișoara Cristina, la urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]