2,211 matches
-
de parcă cineva ar fi apăsat pe un buton, știind exact la cine să se uite. Acolo, chiar sub privirile ei, se afla un chip plin de amărăciune. Femeia cu batic pe cap se Încruntă la ea, cu ochii plini de resentiment, În timp ce buzele i se mișcau frenetic blestemându-i deopotrivă pe doctor și pe mucoasa asta auirită de nouășpe’ ani care era pe cale să avorteze copilul cu care Allah ar fi trebuit să o binecuvânteze pe ea. Doctorul era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țâfnoasă și de Încăpățânată, menajera și-a dat demisia după ceva timp, luând-o pe fiică ei de acolo. Lipsită de cea mai bună prietenă, a cărei prietenie fusese, ce-i drept, destul de Îndoielnică, Zeliha s-a simțit cuprinsă de resentimente vagi, deși nu știa prea bine Împotriva cui erau Îndreptate - Împotriva menajerei pentru că-și dăduse demisia, Împotriva mamei ei pentru că o făcuse să-și dea demisia, Împotriva prietenei ei celei mai bune pentru era cu două fețe, Împotriva surorii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dea demisia, Împotriva prietenei ei celei mai bune pentru era cu două fețe, Împotriva surorii ei pentru că Îi furase sora de cruce sau Împotriva lui Allah. Ceilalți fiind cu totul În afara razei ei de acțiune, a hotărât să-și Îndrepte resentimentele Împotriva lui Allah. Și fiindcă Începuse să nu mai creadă de la o vârstă atât de fragedă, nu vedea nici un motiv pentru care să nu continue să facă la fel când ajunsese la maturitate. O altă chemare la rugăciune venind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o Închipuia acum stând În fotoliul ei, numărând ochiurile Împletitului, făcând Încă o păturică pentru nepoată-sa. Însă soacră-sa nu a răspuns. Frustrată, Rose a repetat Întrebarea. Acesta era Într-adevăr al doilea cel mai comun efect secundar al resentimentului postmarital cronic: te făcea nu numai să vorbești singur, ci și să te Înverșunezi Împotriva celorlalți. Chiar dacă erai periculos de aproape să cedezi, nu o făceai niciodată. „De ce nu ne-ați lăsat niciodată În pace?“ Rose puse aceeași Întrebare, rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atât de Încântătoare Încât nu era În stare să se miște. Prin minte Îi treceau nenumărate imagini pe când ochii ei aruncau pieziș scântei de mânie pură. Acela era, Într-adevăr, cel de-al treilea cel mai comun efect secundar al resentimentului postmarital cronic: te făcea nu numai să vorbești singur și să te Înverșunezi Împotriva altora, ci și să devii irațional. De Îndată ce o femeie simțea o ură justificată, lumea se Întorcea cu susul În jos, iar absurdul părea dintr-odată perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu voce tare: mă bucur s-o aud pe poeta din tine. Și-a pierdut șirul gândurilor, Însă doar pentru o clipă. Cred că am o legătură cu Paradoxul Ienicerilor. Ca unic copil al unor părinți divorțați și plini de resentimente cu bagaje culturale diferite, S-a oprit stânjenită de faptul că-și spunea propria poveste, Însă nevoia de a continua era prea puternică. Fiind singura fiică a unui tată armean, el Însuși copil de supraviețuitori, și a unei mame din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să schimbe o vorbă? După divorț fuseseră siliți să ia des legătura ca să discute despre fetița lor, Însă apoi, după ce Armanoush crescuse, conversațiile lor se răriseră până când Încetaseră cu totul. Din scurta lor căsătorie nu rămăseseră decât două lucruri: un resentiment reciproc și o fiică. — Îmi pare rău că te deranjez, Rose, a spus Barsam cu o voce liniștită, dar seacă. Însă e ceva urgent. Trebuie să vorbesc cu fiica mea. — Fiica noastră, l-a corectat Rose pe un ton dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și al iubirii, un poet care nu exclude sexualitatea, erosul și complicațiile vieții sentimentale. Un poet care își asumă răul, are o sensibilitate la rău pe care rareori o întâlnim în poezia românească. Un poet nemioritic și un poet al resentimentului. Există în el o inaderență la lumea din jur și un conflict atât de puternic, încât l-am putea, cred, numi în acest fel. Mai este ceva interesant în acest poet complex. El este și un poet ludic, iar în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la trecut, un gringo asecendent, un emigrant care a eșuat sau sărac, fiul și nepotul acestui emigrant, locuitorul cosmopolit din Buenos Aires (indiferent și apatrid, un om care trăiește aici ca și cum ar sta la un hotel). Și toate sentimentele Încrucișate și resentimentele reciproce.“ Gaumont, Léon. Unul dintre primele nume importante (1864-1946) ale cinematografiei mondiale este, printre altele, inventatorul aparatului de cronofotografiat, cu care se poate fotografia un obiect mobil și se pot obține instantanee succesive ale fiecărei faze a unei mișcări. Gil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el, rînjind cu gura pînă la urechile lui imposibile și părea că ascultă cu deosebit interes explicațiile lui Balbo. De astă dată vorbea cu lux de amănunte despre Richthofen. Era ceva ciudat, deși luptase împotriva nemților, Balbo n-avea nici un resentiment față de ei, ba mai mult, avea în glas un soi de compasiune, pentru "i camerati tedeschi", aflați într-o jalnică stare din cauza obligațiilor impuse de aliați. Cinstit ar fi fost să-l întrerupă, măcar o clipă, și să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și o știință a zicerii care te putea ameți, vrăji, cuceri, iar dacă nu te lăsai, dintr-o dată te simțeai mic și rău, ca un cîine de maidan. Întîlnirea lor din această seară nu merita, cel puțin pentru el, nici un resentiment. "Dar dumneavoastră, prințe, ați cunoscut pe cineva care a trecut printr-o asemenea experiență, de recluziune?" Folosise un termen foarte prețios, cam în tonul prințului, recluziune, și o făcuse dinadins, știa că Pangratty e foarte sensibil la astfel de insinuări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
multă vreme nu se mai lăsa convins decît de fapte și nici de acelea dacă nu le socotea singur. Cuvintele, discursurile, silogismele și sentințele erau zorzoane pe care le dădea la o parte, e drept, cu grijă, fără să stîrnească resentimente, nu-l interesa să-și facă dușmani din fleacuri, dorea doar să fie corect informat. Basarab Cantacuzino spunea jumătăți de adevăr și se baza pe jumătăți de fapte. Era foarte greu să se hotărască cineva să spună excelența-sa minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Așadar statistica! Uitasem de ea. Te pomenești, mi-am zis, că s-a aranjat ceva și acolo. Mă prezentai la domnul Pavel în birou, căci el mă căutase, aflai de la poetul însuși care îmi vorbi într-adevăr fără urmă de resentiment și domnul Pavel îmi spuse că eram angajat jos la mașini, să mă prezint domnului Bosch, care era la curent. Așadar, două slujbe, de unde până atunci căutasem zadarnic să găsesc doar una. - Știu, mi-a spus domnul Pavel, că între
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să propună ceva în loc, răspunse Miron. Ți-am spus, Zarathustra e tipul de om pe care îl propune el în locul omului moral, infestat de creștinism și de orice idealism de orice speță. - Nu înțeleg ce găsește el rău în creștinism? - Resentimentul, și idealul ascetic al preotului, care reprezintă voința sfârșitului, adică o decadență, în timp ce el propune doctrina eternei întoarceri, 1' eternel Retour, adică repetarea absolută și infinită a tuturor lucrurilor. - Înseamnă, spusei eu atunci, că pentru atei filosofia lui e o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în ajutor. — A venit să-l vadă pe Ralph. Ralph e tatăl lui Fran. Carrie o studie pe Fran cu un interes subit. Deci de aia se afla bătrânul aici, din cauza fiicei. Desigur. Lucrul ăsta explica - dimpreună cu furia și resentimentele la care se așteptase și cărora era sigură că le putea face față - distanța stranie pe care părea s-o păstreze Jack față de ea, un lucru cu mult mai neliniștitor. Carrie trebuia să fie foarte aproape de cineva pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aproximative, dar nu-mi place cuvântul, sună prea brutal, și nici nu știu dacă e întrutotul exact) și cînd? pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, și să ascund cu grijă afecțiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scânduri cerul, pândesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-am suit în acest pod n-am auzit pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adevărată insultă, pentru care o palmă răsunătoare pe obrajii mei era prea puțin; de obicei, asemenea obrăznicii aveau urmări și mai rele. Rezultatul a fost că ne îndepărtam unul de altul și că amestecam în relațiile dintre noi din ce în ce mai multe resentimente care m-au împins, ori m-au ajutat, să vreau să fac totul pe dos. Îi plăceau lui romanțele? Eu le detestam. Se lăuda că muncise din greu ca să-și întemeieze un rost? Cu atât mai mult m-am simțit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plecând, am izbucnit în plâns; și pe primul care a venit să mă întrebe de ce boceam, l-am zgâriat până la sânge. Adevărul e că tata n-a bănuit niciodată câte lacrimi am vărsat în contul eforturilor de a-i demonstra resentimentele mele. De câte ori venea la școala de corecție, îi râdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
normal pentru că a zis: "Bănuiam". Eram, datorită ipohondriilor, febrelor mele ciudate și stărilor proaste pe care le aveam uneori, cărora li se adăuga ulcerul, prea dependent de medici ca să-i pot iubi. Când apelam la ei, o făceam cu un resentiment aproape, de parcă ei erau vinovați că le ceream ajutorul. De Dinu însă mă simțeam atras. Era psihiatru ― deși la azil nu lucra în specialitate, trata bătrânii pentru toate, reumatism, dezinterie, gută, boli de circulație sau dureri de șale ― iar problemele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar păstrîndu-și aerul semeț, la care contribuiau probabil și formele ei pline. Aștepta să fie salutată de cei cu care se întîlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu lăsase nimic la întîmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mă arătasem la înălțime. ― Nu mai venim niciodată aici, bâigui ea și îi tremura bărbia. Era încă sub impresia șocului. În loc s-o liniștesc, am fost de-a dreptul mojic. ― Mai bine taci. Îmbracă-te și hai să mergem. Resentimentele pe care le înăbușise până atunci dorința au ieșit la suprafață, agravate. Laura mi se părea vinovată de tot, că mă găseam acolo, că tremurasem, că mă simțeam umilit, și tot drumul până la azil am tăcut dușmănos. Abia la despărțire
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
animale de hîrtie, chicotind cînd băieții scoaseră un rîs slab. Ca un scamator depravat, Își strecură mîinile În buzunarele pantalonilor lor de școală și În haine, căutînd ceva ce i-ar fi putut fi de ajutor. Jim Îl privi, fără resentimente. El și cu Basie colaboraseră la centrul de detenție ca să rămînă În viață, dar Basie, pe bună dreptate, se descotorosise de Jim, de Îndată ce reușise să plece spre lagăre. Camionul se izbi de o groapă adîncă din pavaj, alunecă pe șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doar stofa unui ins oarecare, unul din miile de indivizi mărunți, incapabili de performanțe, incapabili să-și aprecieze dușmanii la justa lor valoare, dar invidioși pe calitățile, poziția sau norocul altora, un simplu slujbaș dus, fără discernământ, de valul propriilor resentimente și orbiri. Doar pleavă! Se ridică și îl privi drept în ochi. ― Excelență!... I se adresa pentru prima oară cu o formulă oficială și schimbarea ei vizibilă de ton și de atitudine îl lăsă perplex pe Ledoulx. Era ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i se prăvăli vijelios prin măruntaie, prin toate arterele, până la degetele de la picioare, în timp ce ghilotina rece a lucidității îl separă dintr-odată de toate resentimentele și gândurile stârnite de vestea înlocuirii lui. Da, era cu mult mai bine așa. Era perfect. El aici și dușmanul dincolo. Ca pe un câmp de luptă. Doar el și acea stare suprafirească de dinaintea unei bătălii decisive, acea convingere nestrămutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
creadă din nou în Levy Pants. Domnișoara Trixie tot nu ține seama decât de persoana ei, dovedindu-se astfel mai înțeleaptă decât am considerat-o. Presupun că femeia aceasta știe foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei evident față de Levy Pants. Devine mai coerentă când vorbește despre pensionare. Am observat că are nevoie de o nouă pereche de șosete albe, cele pe care le poartă au devenit aproape cenușii. Poate am să-i dăruiesc, în viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]