1,912 matches
-
vis, trei pelerini în jurul unui foc în ruină, unde gătesc, și, atunci când unul vede că perso‑ najul se uită la nimb, se apropie și pune o palmă unsu‑ roasă la mijloc ; urma rămâne. Am avut impresia că întâl nesc și retrăiesc această scenă de multe ori, în viața mea românească, acest conflict între aspirația cea mai înaltă și vulgaritatea cea mai joasă. Dar la vremea aia nu știu dacă o întâlnisem. A fost mai mult ca un fel de presentiment că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
scriu alte romane. (Dumézil, abia întors din Turcia, nu l-a citit încă). Adevărul este că trebuia să scriu acest roman, pentru propria mea sănătate mentală și morală. După 10 ani de exil, simțeam nevoia să-mi regăsesc țara, să retrăiesc la București, în Carpați, în câmpia română. Altfel riscam să devin un adevărat „apatrid”, fără rădăcini - în loc să fiu ceea ce visez să devin, un simplu „european”. Am sacrificat pentru acest roman vacanțele de vară timp de cinci ani (1949-1953), dar, scriindu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
speculative mai pot savura totuși descrierea tumultuoasă a atmosferei și a oamenilor. Odiseea nu-l conduce doar pe Ștefan prin etapele unei întunecate problematici personale, ci în același timp ne poartă prin Europa anilor ’40, sub ocupație nazistă și rusă. Retrăim în România regimul Antonescu, lichidarea Gărzii de Fier și războiul antisovietic de partea Germaniei. Urmărim destine de diplomați și emigranți în Franța, Anglia și Portugalia în acei ani confuzi, iar în București suntem martorii numeroaselor schimbări de după încheierea războiului. Nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
reprezentau, și totuși dvs. ați făcut acest miracol: ni i-ați redat pe acești tineri de acum 30 de secole vii, ca și cum ar fi murit ieri... Acei gemeni cărora timpul le confundase chipul și le ștersese trăsăturile, iată-i că retrăiesc cu opoziția lor evidentă, cu gusturile, cu preferințele lor: citindu-vă, ai crede că te apropii de suflul rece sau fierbinte al chipului lor (și dvs. regretați aproape că ați scris acest lucru?). Figurile atrăgătoare ale Ashvinilor și cohorta veșnic
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o împărtășea („se întâlnesc mai degrabă afirmații entuziaste decât dovezi”). Esențialul se află în altă parte: grație celor doi prieteni, de asemenea grație corespondenților lor, ale căror câteva scrisori sunt atașate dosarului, în sfârșit, grație travaliului exemplar al editorului, vedem retrăind acest neîncetat du-te-vino de oameni, scrisori și cărți între Uppsala, Chicago, Paris, Roma și Ascona, în acei ani când cunoașterea religiilor indo-iraniene se reînnoia profund. În epoca Internetului altele sunt căile pe care le împrumută comunicarea științifică, dar schimburile au
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
voia să se întoarcă în camera ei - era mult prea speriată, așa că Marta a condus-o în dormitorul nostru. Cocaina curgea prin mine în timp ce Ramones cântau „Nu vreau să fiu înmormântat într-un cimitir de câini/ Nu vreau să-mi retrăiesc viața“ și când m-am împleticit în mijlocul unui grup de studenți care dansau și când am văzut că tipul costumat în Patrick Bateman încă mai era acolo, am avut subit sentimental că petrecerea era pe punctual de a scăpa de sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am sărutat. M-am pierdut din nou în senzațiile pe care mi le provoca. - Dumnezeule, cu ce te-ai dat? am murmurat. Mirosul ăsta, mă duce înapoi în timp. - Unde? Îi lingeam buzele. - Înapoi, pur și simplu. În trecut. Îmi retrăiesc întreaga adolescență. - Doar cu strugurelul ăsta? - Da, am oftat. La fel ca mandarinele lui Proust. - Vrei să zici madlene. - Da, ca mandarinele alea. - Cum... ai obținut tu postul ăsta? - Picioare frumoase. Eram din nou cu mâna pe abdomenul ei, trăgând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tânăr și furios și încă nu realizasem propria condiție de muritor, perioadă în care durerea fizică și suferința reală nu prezentau nici un fel de sens pentru mine. Eram „transgresiv“ și cartea era despre „stil“, așa că n-avea nici un sens să retrăiesc crimele lui Patrick Bateman și oroarea pe care o inoculau. Stând la biroul meu, în fața lui Kimball, mi-am dat seama că nu de puține ori fabulasem despre exact acest moment. Era momentul în legătură cu care mă avertizaseră detractorii cărții mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a frânt. Pentru că n-ai existat niciodată pentru el. Pentru că - în ultimă instanță, Bret - tu a ai fost stafia. În privința detaliilor atacului n-am spus nimănui nimic (cum aș fi putut?), deși îmi aminteam suficient de multe pentru a-l retrăi zilnic. Oamenii păreau satisfăcuți că fusesem atacat de un câine și existau mult prea multe dovezi - piciorul meu sfâșiat, sângele de pe treptele care duceau la camera lui Robby, managerul adăpostului canin de la subsolul hotelului Four Seasons confirmând că Victor fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dr. Sofia Ionescu </citation> <citation author=”IONESCU Sofia” loc="București" data =”21.IV.03”> Mult Stimate D-le Eugen Dimitriu, Scuzați enorma Întârziere a scrisorii mele. Mulțumesc foarte mult pentru cartea trimisă și pentru scrisoare, care m-au Încântat. Am retrăit multe momente din anii copilăriei și adolescenței mele, Împreună cu Liliana Panait și copiii D-rului V. Dimitriu de care m-a legat o prietenie foarte apropiată până În 1937, când am plecat din Fălticeni, În cl. VII a de liceu, la București
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Despina Teodorescu </citation> <citation author=”TEODORESCU Despina” loc=”București” data=”30 mai 1975”> Mult stimate domnule Dimitriu, Pentru Început, vă mulțumesc din tot sufletul că mi-ați trimis - și așa de repede - albumul cu mănăstirile din Nord. Privindu-le, am retrăit cu mintea anii copilăriei și ai adolescenței pe care - mulți dintr-Înșii - i-am petrecut vara pe acolo. Mă simt stingherită că nu mi l-ați trimis contra ramburs și nu știu cum să mă revanșez față de atâta delicatețe. Dumneavoastră Îmi scrieți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Ioanid, fost redactor la Europa liberă, la München, în care deținuții, dar și gardienii sau șefii penitenciarelor au dreptul, ca într-un roman realist, la portrete calme, obiective, atmosfera însăși creionată din tușe variate, realiste, apte să ne facă a retrăi într-adevăr, măcar în parte, infernul, absurdul acelor destine ale unora din elita culturală, politică sau financiară a României.Ă Cum o spuneam, Ivasiuc a găsit susținători printre unii scriitori evrei marxizanți, atrași de vivacitatea sa ideatică, dar și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în spiritul adevărului epocii și al celor de atunci, pentru a „înțelege” eu însumi, în primul rând, și apoi pentru a-i ajuta și pe cei, ce vor fi din ce în ce mai numeroși, care vor face efortul de a „înțelege”, de a retrăi „momentul” și psihologiile celor ce l-au trăit și creat. Deoarece Ceaușescu nu e o „cauză” prea ușoară pentru istorici, el sare din rama unui simplu dictator, fie el și comunist; nu se pot ignora primii săi ani de guvernare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei responsabili să distrugă toate urmele, rămân întotdeauna indicii, mărturii, un jug cu inele, o spânzurătoare în fundul unei curți. Urmele rușinii. Străbătând Sudul Libanului, de la coastele acoperite cu măslini, migdali, pini și stejari și până la trecătorile și satele din munți, retrăiesc aceeași impresie ca și aceea încercată o lună mai devreme pe când parcurgeam nordul Israelului: o întețire, o aprindere progresivă a pasiunii identitare gata să izbucnească de-a lungul câmpurilor minate de la linia de demarcație. Oamenii sunt mult mai pasional libanezi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ieșit la pensie în anul 1941 înainte de a vedea învățământul românesc prins în avatarurile celui de al doilea război mondial și îngenuncheat de sistemul comunist postbelic. Dar a mai trăit trei decenii pentru a fi martorul schimbărilor și a-și retrăii viața prin memoriile sale, scrise între 1971-1974. Personalitatea lui Gheorghe N. Rădășanu se poate vedea și din activitățile sale extrașcolare. Între principalele sale preocupări s-a aflat horticultura, specializându-se, în mod autodidact, în plantarea pomilor, aclimatizarea lor și îmbunătățirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dumneavoastră scrisoare. Sunt la Vatra-Dornei de mult timp și abea acum, împreună cu altă corespondență, am intrat în posesia scrisorii. Vă mărturisesc sincer că mi-ați prilejuit o mare plăcere. Am încercat sentimente de înaltă factură psihică pe care le voi retrăi de fiecare dată, când voi reciti evocările dvoastră. Mama noastră, a fost o icoană de preț în fața căreia ne închinăm cu evlavie. Și-a dăruit viața pentru noi, cei 4 copii, pe care ne-a crescut și educat cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am fost crescut și care m-a format. Nu numai pe mine, ci pe toți frații. Dacă unul dintre noi era pedepsit, toți Începeam să plângem. Urmarea? Eram pedepsiți și noi pentru "plânsul din senin" și totul reintra În normal. Retrăind iernile copilăriei, nu mă voi opri asupra Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei, cu tot farmecul lor, urmând să le dau o atenție mai mare În perioada adolescenței. Voi zăbovi Însă puțin asupra țesutului, principala Îndeletnicire a Mamei și a majorității
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mai vechi și se făcea completarea echipamentului din dotare, prin sustragere de la cei care dormeau. În 1996 mi-a căzut În mână cartea lui H.R. Patapievici: “Zbor În bătaia săgeții”, (ed. II, Humanitas, București). Citind paginile despre stagiul militar, am retrăit zilele pe care le-am Îndurat În toamna anului 1951, la unitatea din Călărași. Am depus jurământul militar Într-o stare de mizerie fiziologică și morală apropiată de pragul de jos al rezistenței. De altfel, comandantul de pluton a dispus
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Ionescu. Am făcut o introducere generală În anatomia patologică și un rezumat succint al materiei parcurse În primul semestru de către conf. dr. Avram Haneș, pe care Îl cunoșteam de la Facultatea de Medicină Veterinară din Arad. La venirea În Iași (1964) Retrăiesc și astăzi această primă prelegere universitară, În fața a peste o sută de studenți, cu urechile și ochii ațintiți spre tinerelul care le propunea să-i introducă În tainele anatomiei patologice. Îi văd În primele rânduri pe: Corneliu Cotea, viitorul profesor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pus În acțiune toată priceperea, au alergat cu Trabantul toată dimineața prin București și-au dat un răspuns pe măsura prestației mele. După peste 20 ani de la această reușită, citesc și recitesc stenograma ședinței, văd amfiteatrul plin până la refuz și retrăiesc cu mărgăritare de fericire În ochi, ziua primei mari victorii din viața mea. Confirmarea titlului obținut după atâtea emoții s-a făcut În 18 dec. 1967 prin Hotărârea Comisiei de Diplome nr. 896. Între timp mi-am continuat În Iași
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
La trei ani după sosirea noastră În Iași a venit ca doctorand la Institutul Politehnic și vărul Mitică Chisăliță cu Herta. Locuiau Într-unul din Căminele studențești din Complexul Tudor Vladimirescu. Neavând pe nimeni În Iași, ne vizitau adesea și retrăiam momentele plăcute ale adolescenței din Axente Sever sau din Sibiu. Mitică era foarte mucalit și după un pahar de tărie, discuțiile dintre el și Vasile Sasu sau Sandi Grecianu erau pline de vervă. Toți trei sunt plecați În lumea umbrelor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de Patologie Comparată din Berlin, Centrul de Microscopie Electronică al Academiei din Leipzig, Universitatea din Leipzig și alte unități de profil, dar mai ales: viața, obiceiurile și locurile de interes universal din Leipzig, Erfurth, Berlin, Meissen, Dresda, Potsdam, Weimar etc. Retrăiesc adesea momentele Înălțătoare de la concertele serale din biserica Sf. Toma (Biserica Thomana) străjuită de marele monument a lui Johan Sebastian Bach și sonoritatea deosebită a marilor catedrale gotice din Leipzig, Erfurth, Berlin etc. Îmi este vie emoția din Biblioteca Germană
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
puteam avea un alt comportament după 1964, când căile ni s-au despărțit. M-am dăruit și eu oricui și fiecărui, așa cum a facut-o și Profesorul, toți anii cât am fost Împreună. Îi simt și astăzi bucuria revederilor și retrăiesc adesea atmosfera Înălțătoare a Întâlnirilor noastre de lucru. Doamnelor și Domnilor colegi, Inestimabila operă științifică a prof. Viorel Ciurea este materializată În 11 cursuri, manuale și Îndrumătoare de lucrări practice și În 136 lucrări științifice communicate și/sau publicate. Parcurgerea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ai În suflet. Simți o ușurare, o trăire aparte ce nu se poate explica În cuvinte. Una este să auzi și alta este să vorbești, să trăiești mai bine zis. Ceea ce trăiești nu uiți niciodată și de câte ori Îți aduci aminte retrăiești acele momente binefăcătoare. Nici nu știu bine cum să vă explic. Oricât m-aș strădui, nu pot arăta trăirea. Ea se simte, se trăiește. Ce trăiești nu poți uita, e țesut În suflet. Iar ce vorbești sau auzi se mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu vaporul, două ore și jumătate pe apele Rio de la Plata. A doua zi după vizionarea "Diario de motociclista", am ales vaporul pentru întoarcerea la Montevideo. Legănat de ape și de cântul monoton al motoarelor am avut suficient timp să retrăiesc cele văzute pe ecran. Despre Che și motocicleta lui aveam să fiu surprins la Montevideo de doi colegi: ambasadorul Argentinei și ambasadoarea Cubei. Ambasadorul Republicii Argentina în Republica Orientală a Uruguayului, era la Montevideo o "instituție", având în vedere relațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]