3,455 matches
-
trăiește dimensiunile care depășesc complexul organic-funcțional și se configurează ca o parte vie și esențială a aceleiași realități globale și unitare care este persoana însăși. Al doilea pasaj, de la corporeitate la persoană. Corpul uman este astfel pentru că este „semnul” care revelează persoana, este „locul” în care și prin care trăiește și se realizează persoana. Altfel spus, corporeitatea este o dimensiune umană în mod inseparabil unită cu cealaltă dimensiune care este spiritul. Pentru aceasta, o intervenție asupra corpului uman nu atinge doar
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o înțelegere mai profundă și mai autoritară a povestirilor neo-testamentare care ni-l prezintă pe Isus în mijlocul bolnavilor. Astfel, în cultura creștină se cristalizează o nouă concepție etico-profesională, puternic marcată de motivul teologic Christus Medicus (Cristos medic). În realitate, Isus revelează că Dumnezeu se îngrijește de om în toate situațiile în care se află și mai ales în cazuri de boală. Omul, ca imagine a lui Dumnezeu, este asemenea Domnului când, la rândul său, are grijă de aproapele de lângă el. Bolnavul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
trupească, numai de el știută. Se pare că-l chinuia și Îl măcina un cancer hepatic, căpătat Într-una dintre Închisorile comuniste, prin care trecuse În toți anii ‘50 ai secolului trecut. Arareori, reușeai să-l abordezi. Atunci, ți se revela un om deschis, chiar pasionat, plin de Înflăcărare și cu multă energie spirituală. Își susținea convingerile de excelent român cu aplomb, cu hotărâre și, uneori, cu umor specific moldovenilor. Debordanta-i energie intelectuală și uimitoarea-i volubilitate te Îndemnau să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Își croiește drum În inima omului. Îl face să fie nesigur. SĂ-și spună : poate că totul n-a fost decât o iluzie. Dar eu știu că n-a fost o iluzie ! Știu acum că isus există, mi-a fost revelat ! Știu că libertatea există, că voi ajunge Într-o zi din nou la ea, prin mila bunului Dumnezeu ! Boala care mi-a fost dată e un dar ca să ajung să cunosc măreția lui Dumnezeu ! Nu știu de ce mi-a fost
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
își croiește drum în inima omului. Îl face să fie nesigur. Să-și spună : poate că totul n-a fost decât o iluzie. Dar eu știu că n-a fost o iluzie ! Știu acum că isus există, mi-a fost revelat ! Știu că libertatea există, că voi ajunge într-o zi din nou la ea, prin mila bunului Dumnezeu ! Boala care mi-a fost dată e un dar ca să ajung să cunosc măreția lui Dumnezeu ! Nu știu de ce mi-a fost
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sîni, se Împlinea prin durerile facerii; de ce și-ar mai fi luat așadar mamele-nemame plozii Frankenstein În brațe? S-ar fi putut adăuga un pasaj nou Genezei: Facerea omului de către om. Sau chiar o modificare de neînchipuit, atunci cînd fusese revelată, scrisă Cartea: lui Adam, Creatorul nu i-ar mai fi scos coasta! Nu mai era nevoie de Eva! Un om - mai era un pas - putea fi făcut și dintr-o celulă. Poate chiar se petrecuse asta Într-un Super-Cryos, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
locuit cum nu se poate mai profund dar că nu sunt de loc supărat... Din nefericire, însă, foarte repede, după încă două sau trei relecturi, sensul pasajelor obscure explodă cu o ferocitate și mai diabolică. Cheia acelor rînduri mi se revelă brusc. Creierul meu fu cutia de rezonanță a unei revelații (ca și cum o cheie enormă din metal ar fi fost aruncată de undeva de sus pe o suprafață de beton - baaang !). Deci, pasajele obscure nu erau altceva decît transcrierea unora dintre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sunt unanimi, nu există final fericit mai devreme sau mai tîrziu iubirea se transformă în fum, săruturile devin convenționale toți experții mi-au vorbit de inevitabile momente de oboseală, de gelozie nu vă mai spun cîte lucruri mi s-au revelat iubiții se ceartă uneori între ei, se părăsesc brusc urmează plînsete, reproșuri, agonie... sunt îngrozit, Domnișoară ri, nu știam că pe planeta dumneavoastră lucrurile pot lua o asemenea întorsătură ce fac acum ? mai rămîn ? 71. sper că într-o bună
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Acum toate sunt goale, moarte. Eu, hainele mele, iarba au rămas fără duh sfânt în ele. Curios. Extravaganța dialectică a lui Simion încîntă spiritul lui Felix. Desigur, Simion bătea câmpii, dar parcă era o logică în vorbele lui. Dumnezeu se revelase prin Isus, omenirea răstignise această ipostază a divinității, prin sacrificiul Mântuitorului, acesta se risipise în lume, făcând să participe toată făptura la divinitate, însă omenirea ignorase caracterul divin al creației și izgonise cu totul spiritul din univers. - Deci crezi că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mișcă admirativ din cap, luă câteva piese pe care și le strecură în buzunar și-apoi înapoie geanta verișoarei, decretînd: - Nu minte, are! Pe un scaun ședea, în apropierea unei ferestre înalte ce dădea înspre pălimar și curte, și care revela grosimea extra G. Călinescu ordinară a zidului, un domn bine îmbrăcat, cu o perlă în crăvată. Era ceva mai în vârstă decât Stănică și amintea puțin pe Pascalopol, fără să aibă finețea aceluia. Era proprietarul unei mori, milionar și senator
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în universul integrator, nu ca poet, ci în postură de poet. O disimulare piezișă, ce determină acea mefiență aproape generală a criticii față de poezia călinesciană, bănuită de inautenticitate. Doar că, pe aria întreagă a lirismului călinescian, mimetismul, pastișa, imitația se revelează ca forme ale posturii, ale disimulării, ale "privirii indirecte". Ele nu reflectă o sărăcie, ci o caznă, o impoziție, o deliberare din adâncime, o estetică ce se manifestă implicit prin elogiul meșteșugului (virtuozității), inspirației luciferiene (condeiul arde "ca fosforul lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
armonie între resursele personale și obiectivul comun al consacrării lui Dumnezeu și fraților. Știm însă că aceasta perioadă este și timpul crizei vârstei mijlocii, întrucât se întâmplă tocmai în timpul acestei faze a vieții ca multe situații, relații, proiecte, să se reveleze ca fiind diferite față de ceea ce individul se aștepta să fie. Tocmai de aceea este important ca în această perioadă persoana să nu fie lăsată singură, ci să fie încurajată să valorizeze resursele proprii colaborând împreună cu ceilalți la regăsirea entuziasmului și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
fi fericit și, în cadrul vieții religioase, propria modalitate de a fi un consacrat fericit. „Numai în credință omul poate să avanseze spre dimensiunea cea mai înaltă «ultra-umană»”. O viață bazată pe răspunsul vocațional cere această deschidere față de Dumnezeu, care se revelează celui care-L caută ca izvor de sens pentru propria viață. Astfel, prezența lui Dumnezeu devine un principiu educativ pentru propria creștere, deoarece tocmai în el persoanele consacrate găsesc forța să-și exprime dorința de fericire prin comportamente autentice; în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
răbdare, de la «eu» la «noi»”. Am putea defini această trecere ca pe o provocare existențială care permite să se găsească în caracteristicile (psihologice, culturale, religioase, etc.), atât personale cât și ale celorlalți, acțiunea tăcută a lui Dumnezeu care ni se revelează cu secretele fericirii sale. În paginile care urmează vrem să observăm îndeaproape cum se întâmplă acest lucru în baza dinamicilor aplicative care ne ajută să descoperim ceea ce este prețios în raporturile interpersonale și ne împinge să ne îndreptăm împreună spre
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
unele informații referitoare la: - condiția anagrafică a subiectului; - condiția sa comunitară, serviciul pastoral, anii de profesiune... Întrebări referitoare la fericirea consacraților. Întrebări închise despre sensul vocațional al existenței și despre resursele individuale. Analiza calitativă a unor experiențe de viață religioasă revelate cu ajutorul unor întrebări deschise.
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
fuseseră suspendate, la bătaie fiind scoase cele 15-20 piese de artilerie grea ale Cenaclului de Luni. Marii capi ai Cenaclului urmau să-și citească unii altora, ochi în ochi, de la egal la egal, fără comentarii critice, tot ceea ce le fusese revelat, mai de preț, în ultimul timp. Eu și prietena mea așteptam camuflați după niște spaliere, în cârligele ca de măcelărie în care fuseseră suspendate vrafuri de materiale propagandistice. Planșe cărămizii, ce te somau să făurești politica din agricultură a Partidului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sloboade, nimic n-o mai poate opri. Căci ți-e urât atunci cu tot timpul. Rostul gânditorului e să născocească idei poetice, să suplinească lumea prin imagini absolute, fugind de general și călcând pe legi. Din esența firii ni se revelă în rușinea de identitate și-n oroarea de principii. - Gândirea încolțește pe ruina rațiunii. Iubesc privirile care nu servesc viața și piscurile pe care aud timpul. (Sufletul nu-i contemporan lumii.) Sânt țări în care n-aș fi putut rata
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atâta otravă în suferință! Singurătatea adevărată este numai aceea în care te simți absolut izolat între cer și pământ. Nimic nu trebuie să devieze atenția de la aceste fenomene ale absolutei izolări, ci o intuiție de o luciditate groaznică trebuie să reveleze toată drama finității omului în fața infinitului și neantului acestei lumi. Plimbările singuratice - extrem de fecunde și periculoase, în același timp, pentru viața interioară - trebuie astfel făcute încît nimic din ceea ce poate tulbura viziunea izolării omului în lume să nu intre în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și apăsător, stingher ca în halucinații nocturne sau singuratic ca în clipele de regret este a ajunge la limita negativă a vieții, la temperatura absolută, unde ultima iluzie de viață va îngheța. Și în acest sentiment de sfârșeală se va revela sensul adevărat al agoniei, care nu este luptă din fantezie sau pasiune gratuită, ci zbaterea vieții în ghearele morții, cu puține probabilități pentru viață. Nu poți separa gândul agoniei de cel al sfârșelii și al morții. Agonia ca luptă? Dar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de deznădejde este infinit mai revelator decât cea mai subtilă distincție și că totdeauna o lacrimă are rădăcini mai adânci decât un zîmbet? De ce nu vrem să acceptăm valoarea exclusivă a adevărurilor vii, a adevărurilor răsărite din noi și care revelează realități și valori constitutive nouă? De ce nu înțelegem că se poate gândi viu asupra morții, asupra celei mai periculoase probleme care există, și că, dacă punerea ei te desființează și te izolează în viață, prin participarea intimă și dureroasă ni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și valori constitutive nouă? De ce nu înțelegem că se poate gândi viu asupra morții, asupra celei mai periculoase probleme care există, și că, dacă punerea ei te desființează și te izolează în viață, prin participarea intimă și dureroasă ni se revelează totuși un adevăr viu? Se poate vorbi despre moarte fără experiența agoniei? Moartea nu poate fi înțeleasă decât dacă viața este simțită ca o îndelungată agonie, în care moartea se îmbină cu viața. Moartea nu este ceva în afară, ontologic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale vieții. Aceste posturi sânt iremediabil pierdute nu numai pentru cei afectați organic de anumite maladii, dar și pentru aceia la care stările depresive sânt atât de frecvente, încît față de structura lor subiectivă păstrează un caracter constituțional. Stările depresive nu revelează numai existența ca obiectivitate sensibilă, ci și moartea. Astfel se explică de ce temerii de moarte, ce se manifestă la anumiți depresivi, interpretările curente nu-i găsesc nici o justificare mai adâncă. Cum se poate ca într-o vitalitate mare, uneori chiar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al înaintării în moarte prin viețuire. Regret ceva ce a murit în mine și din mine. Actualizez doar fantoma unor realități și a unor experiențe trecute. Dar aceasta este suficient pentru a ne arăta cât a murit din noi. Regretul revelează semnificația demonică a timpului care, prilejuind o creștere în noi, cauzează implicit o anihilare. Regretele fac pe om melancolic fără să-l paralizeze sau să-i rateze aspirațiile, deoarece în regret există o conștiință a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Renașterii, cu eternități de lumină și umbre, cu văi a căror șerpuire simbolizează infinitul și cu raze ce împrumută un caracter de imaterialitate lumii, cu aspirațiile și regretele oamenilor ce schițează un zâmbet de înțelegere și bunăvoință - întreagă această perspectivă revelează o grație melancolică și ușoară. Într-un astfel de cadru, omul pare a zice cu regret și cu resemnare: Ce vreți, dacă nu e mai mult?" La capătul oricărei melancolii există posibilitatea unei mângâieri sau a unei resemnări. Elementele estetice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ele un sentiment de tulburare, ca și cum intrarea într-un ritm echilibrat ți-ar închide calea pentru regiuni torturante și încîntătoare în același timp, și de care nu te poți despărți fără să întorci ochii înapoi. Deși suferința nu ți-a revelat frumusețea, ce lumini îți mai pot fura privirea? Nu oare pentru că luminile acestea tremură ca și cum s-ar stinge? Te mai atrage presimțirea nopții din suferință? Poți nega un sens vieții din atâtea puncte de vedere, încît o enumerare a lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]