3,827 matches
-
că nu aveți...” „Atunci...” „Aveți În schimb un fetus...” „Și uterul unde se află?” nu putu să se abțină să Întrebe Noimann... „Naiba știe unde”, spuse ciungul. „Într-un alt corp...” „Ceea ce-mi spuneți e absurd”, Încercă să se revolte pacientul. „Așa pare la prima vedere, dacă Însă am sta să analizăm lucrurile În profunzime, am vedea că nu e chiar absurd... Gândiți-vă mai bine, faceți-vă un proces de conștiință...” „Ce proces de conștiință să-mi fac?” Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nătărăul din viață, ei bine, În viața de apoi soarta Îi hărăzise o oareșicare fericire.... Piciorul i se lăfăie În praf, dar deasupra creștetului său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se uite dacă piciorul se termină cu un toc gros sau unul subțire. Nătărăul e fericit, pur si simplu fericit că cineva Îl calcă În picioare și mătură cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
proaspăt logodită - când exista un câine? 3 Săptămâna de lucru de după petrecerea de logodnă a Penelopei a fost aproape de nesuportat. Era vina mea, bineînțeles: există o mulțime de modalități În care să-i enervezi pe ai tăi și să te revolți Împotriva educației primite fără a te transforma Într-un sclav pe chestia asta, dar În mod evident eram prea toantă ca să le găsesc. Așa că acum stăteam În boxa mea de mărimea unei cabine de duș de la UBS Warburg - așa cum stătusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
știu, cred că e imposibil să-mi amintesc. ― Ce-ai făcut la cofetărie? ― Am stat cu ceilalți colegi ai mei, am consumat prăjituri, siropuri, am râs și am povestit! ― Da! Hm!... bine! Și la hotel ce-ai făcut? S-au revoltat pasagerii: că nu i-ați lăsat să doarmă toată noaptea; că ați cântat, că le-ați bătut în ușă, mă rog, și alte necuviințe în acest gen! ― Nu s-a revoltat nimeni. Doar domnul profesor Marinescu. ― Bine, băiețaș, ce, crezi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bine! Și la hotel ce-ai făcut? S-au revoltat pasagerii: că nu i-ați lăsat să doarmă toată noaptea; că ați cântat, că le-ați bătut în ușă, mă rog, și alte necuviințe în acest gen! ― Nu s-a revoltat nimeni. Doar domnul profesor Marinescu. ― Bine, băiețaș, ce, crezi că asta nu-i destul? Păi știți voi, cine-i dumnealui? ― Da, don' director, răspunsei eu nevinovat. E suplinitorul pus de dumneavoastră în locul domnului profesor Niculescu... ― Pus de mine, dar recomandat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
toată făptura Lenorei, ce se zbătea chinuită ca la un foc, părea un mușchi zvârcolit deasupra focului. . . și Mini ciuguli abia feliuța cu care se servise. Nefiind la curent cu suferințele gazdei, părăsită de toți, fără putința de a se revolta împotriva unei vizite la țară și încă de felul acesta, Mini se despăgubea, având păreri despre fapte, lucruri și oameni. Din parfait-ul glace își tăiase o felie așa de mare, dată fiind înălțimea impunătoare a formei, că rămăsese în urmă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ultimatul dat prințului, exodul lăcustei și nevricalele Lenorei, observă Nory. Eu nu înțeleg pe Elena, dar am în ea atâta încredere încît socotesc că are dreptate. Nu mă orbește, altfel, nimeni . . . Dacă n-ar fi vorba de ea, m-aș revolta împotriva unui gust așa de nesărat și a importanței date unui nesăbuit și unei "broscuțe" . . . Dacă Elenei îi convine prințul, bărbăția sa distinsă suprem, a lui Cezar Borgia, mâinile lui aristocrate si incapabile, ruinile palatului și paragina moșiei, dacă are
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
frică. Frică să nu moară! Să nu se ducă de lângă Doru. Frică să nu se mire Hallipa de ceva și să bănuiască. Curiozitatea lui Mini se deșteptă mai viu. Ce italian? Lenora asta așa de pasionată în căsnicie încît o revolta, o dezgusta! Ca o fotografie aburită, fizionomia așa de caracterizată a Lenorei îi fugea în noaptea transparentă din conștiință, fără să-i poată suprapune alta. - Cum se poate! exclamă Mini. - Vezi bine că pe Hallipa îl iubește! Ba chiar peste
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și totuși familiar, ca și cum s-ar fi găsit cu ochii închiși în brațe pe care le știa. - Dar de unde până unde are Greg relații așa bune cu Notre-Dame? întrebă. - Văd eu că te interesează Greg. - Pe mine! Pe mine? se revoltă Mini ca de o imposibilitate. - ... Să vezi cum! Greg cândva s-a convertit la catolicism! în mod discret și nu știu din ce fantezie! - Hiperdulie! glumi Mini. - Da!. . . Cultul Fecioarei! E o idee!. Consecințele s-au simțit favorabil în cariera
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că-și vor primi banii, imediat ce va veni unchiul său. O vreme, mai rătăcește în jurul casei, în speranța că li se va face milă de el. Dar nu se întâmplă așa. Încetul cu încetul, micul lui stomac începe să se revolte, o senzație înspăimântătoare, cu care nu e deloc obișnuit. Continuă să se învârtă în preajma casei cu trupul plin de răni care-l dor, cu urme de balegă uscată pe hainele prăfuite. Cum stă rezemat într-un colț, se vede nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui se opresc asupra sfârcurilor ei mici, a vulvei cu marginile franjurate. Este prea mult pentru el. O prinde de braț și o trage înăuntru. S-a întâmplat o dată, de două ori, dar și a treia oară... Apoi s-a revoltat. Gata, s-a terminat. A jurat asta. Dar după câteva luni, micuța Sarah a fost văzută plimbându-se în jurul misiunii, cu mâinile netezindu-și materialul rochiei înflorate, întinse peste burtă. Trebuie s-o evite. Cei doi Gavin știau că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se scurge timpul și vocea lui Shim spunând: „Timpul Domniei Voastre a expirat, doamnă Yehonala!“ Încerc să mă conving singură că trebuie să mă împac cu pierderea, însă sufletul meu refuză să se supună. Fiecare nerv din trupul meu se revoltă împotriva voinței mele de a executa ceea ce am fost învățată. — Voi trimite după cineva care să te înlocuiască. Majestatea Sa se apleacă. Miroase a coajă de portocală. Am chef să fiu satisfăcut. Respirația sa îmi atinge obrazul și pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Fiul Cerului“, iar bărbatul a fost biciuit. Auzind aceasta, Nuharoo l-a lăudat pe Tung Chih pentru că „a acționat ca un adevărat conducător“, în vreme ce eu mă simt copleșită de durere. Cu cât insist mai mult, cu atât mai puternic se revoltă Tung Chih. În loc să mă susțină, Curtea o roagă pe Nuharoo să „supravegheze comportamentul meu exagerat“. Mă întreb dacă Su Shun se află în spatele acestei cereri. Acum, Tung Chih nu mai are nici o problemă să-mi răspundă de față cu eunucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
săturați, ca vampirii, pierzând toată sudoarea fiecare om onest, deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne învățăm odată minte ca să venim, mă-nțelegi, și să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Așa să știți: proști! proști! proști!" E clar, judecând fondul chestiunii, că ne aflăm în plină dramă. Și totuși, rămânem stupefiați: nu e o dramă, ci o comedie. În plină nefericire, eroul o ia razna, dus
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
toată sudoarea fiecare om onest, deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne învățăm odată minte ca să venim, mă-nțelegi, și să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Așa să știți: proști! proști! proști!" E clar, judecând fondul chestiunii, că ne aflăm în plină dramă. Și totuși, rămânem stupefiați: nu e o dramă, ci o comedie. În plină nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să nu mă aștepte? Cum să nu mă aștepte? Asta Înseamnă că acum, În timp ce eu Îmi târâi boașele pe sticlă pisată, ea geme adânc În brațele altcuiva și-și lasă sânii mozoliți de gura băloasă a dobitocului?”. Eram nedumerit și revoltat. Cum, ea nu-și dăduse seama că o iubeam ca un câine? Ori, mai rău, dacă ghicise, de ce mă Îndepărtase cu atât de nestrămutată hotărâre? Eu avusesem de gând să mă Întorc la ea și să... (mai departe Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai târziu. Până atunci, ar fi fost dificil pentru oricine altul în afară de Nobunaga să-și înțeleagă propriile sentimente. Singurele semne privind ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor, care n-au trecut neobservate, au fost faptul că Nobunaga nu părea revoltat de nesupunerea și de neglijența lui Hanbei - nici chiar după ce primise o asemenea scrisoare de la Nobumori - și că, după acest eveniment, chestiunea a fost ignorată. Cel puțin, el, unul, n-a mai adus vorba. Dar nu exista nici un motiv pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și de mine, fie și din întâmplare, sufletul meu va respira în actuala existență a stăpânului meu și niciodată nu va șovăi să-l servească, chiar și de dincolo de mormânt. Considerând că serviciile sale fuseseră insuficiente, dar fără a fi revoltat din cauza sfârșitului său prematur, Hanbei așteptase moartea cu deplina convingere că avea să-și slujească stăpânul chiar și după ce nu mai rămâneau din el decât oasele înălbite. Acum, când se gândea la cele mai adânci sentimente ale lui Hanbei, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e el unchiul meu și unul dintre bătrânii clanului? Ce idee e asta, să abandoneze câmpul de luptă și să fugă fără permisiunea mea? Și toți ceilalți. Nu fac decât să-mi spurc gura, vorbind despre asemenea infidelități și ingratitudini! Revoltându-se împotriva cerului și a omenirii, Katsuyori ar fi făcut mai bine să simtă față de el însuși acea ranchiună. De obicei, nu era chiar atât de slab de minte. Însă nici chiar un om cu un curaj cutremurător ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ujiie. — Stăpâne! Așteptați un moment! Și, agățându-se de șaua lui Hideyoshi, războinicul începu să plângă în tăcere. Faptul de a-l lăsa pe Ujiie singur în Gifu, cu riscul de a putea să comunice cu Nobutaka și să se revolte, reprezentase un motiv de neliniște pentru Hideyoshi. Pentru a preîntâmpina trădarea, îi ordonase lui Horio Mosuke să stea, și el, cu Ujiie. Ujiie era copleșit nu numai de gândul că i se pusese loialitatea la îndoială, ci și de înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe drumul spre tabăra principală a lui Hideyoshi. Când o citi pe una dintre ele, Hideyoshi se înfurie cumplit. Hideyoshi a provocat sinuciderea Seniorului Nobutaka, fiul fostului său stăpân, Seniorul Nobunaga, căruia îi datora atât de mult. Acum, s-a revoltat împotriva Seniorului Nuobo. A cauzat încontinuu tulburări în sânul clasei războinice, a adus dezastre pe capul oamenilor de rând și a fost principalul instigator al actualului conflict, folosindu-se de toate mijloacele pentru a-și realiza propriile ambiții personale. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe drum, se apărară, în repetate rânduri, de trupele urmăritoare din clanul Tokugawa, pentru ca, în cele din urmă, să revină la tabăra principală a lui Hideyoshi din Gakuden, înainte de apusul soarelui. Mesagerii care veniseră să ceară ajutorul lui Kyutaro erau revoltați. — Ce fel de lașitate mai e și asta, să fugă în tabăra principală fără a arunca măcar o privire în urmă, la situația disperată a aliaților lui? — E clar că i-a pierit curajul. — Azi, Hori Kyutaro și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe celălalt tărâm fără să te mai văd, fiule. Dar Dumnezeu e mare și bun și nu-i lasă pe păcătoși fără mângâiere. Odată cu aceste vorbe, m-a strâns din nou la piept. După un timp, desprinzându-se, s-a „revoltat” pe propria-i persoană: Da’ bine, moșneag netot! łi-i omul în drum în loc să-l poftești în chilie? Ia fă bine, fiule, și urmează mă! Zicând acestea, bătrânul a pornit cu pas ușor pe poteca ce duce spre chilie. Îl urmez
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
reușit să facă o nouă spărtură în PNȚ prin atragerea centriștilor și numirea lui Armand Călinescu (din PNȚ, deci trădarea în partide nu-i de azi, de ieri) în funcția de ministru de Interne. Iuliu Maniu, s a declarat profund revoltat de maniera în care a procedat Carol al II-lea, care nu l-a consultat, măcar formal, în legătură cu rezolvarea crizei politice, declarând că guvernul Goga, era „o adevărată provocare la adresa națiunii”, deoarece el „se prezintă ca un nou guvern personal
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ei arzânde, îndreptându-și trupul zidit cu mare migală spre alte femei cărora le închina viața lui searbădă, cu acel "ceva" sălbatic în privirile languroase de cuceritor al fortărețelor medievale. Pe ea o sacrifica, pentru că i se cerea sacrificată. Îl revolta iubirea ei nechemată, nedorită și totuși uneori o striga... Nici el nu știa de ce o striga. Din obișnuință sau doar ca să o umilească. Ea era nepermis de sensibilă... O "victimă" sigură, „de care uneori mi-e milă”, gândea el. O
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]