11,862 matches
-
vin în contradicție cu cunoștințele asimilate la disciplinele de profil, ci urmăresc completarea, concretizarea și aplicarea acestora în practică. În cadrul cercurilor sau a cluburilor de elevi se pot constitui „patrule verzi” sau alte forme active care să ia în custodie rezervații, monumente ale naturii, să aplice tăblițe indicatoare, panouri, banere, să împartă pliante ecologice, să facă identificări și monitorizări de plante și animale rare sau ocrotite, să refacă marcaje turistice, igienizarea și ecologizarea unor spații și altele. Astfel de inițiative se
Protecţia mediului prin educaţia ecologică ca premisă a dezvoltării durabile. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Merticaru Artimizia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1217]
-
V. Voiculescu”, RL, 1984, 10; Mihai Ungheanu, „Pe urmele lui V. Voiculescu”, LCF, 1984, 26; Ovidiu Papadima, V. Voiculescu, VR, 1984, 11; Romul Munteanu, „Peregrin la Ninive”, FLC, 1988, 31; Tudor Cristea, Poezie și ceremonial, ARG, 1988, 12; Gheorghe Tomozei, Rezervația de fluturi, București, 1988, 242-244; Ulici, Lit. rom., I, 300-302; Ion Apetroaie, Literatură și reflexivitate, Iași, 1996, 89-93; Lucian Chișu, Scriitorului îi șade bine cu gluma, L, 1996, 35; Aureliu Goci, „O istorie anecdotică a literaturii române”, „Cultura națională”, 1996
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
istoricul Dan Damian) echivalează cu o sinucidere. Refăcând în sens invers drumul izgoniților din Eden, Făt-Frumos nu rămâne în țara tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. Conștiința sa nefericită („iepurele șchiop”) îl readuce în lumea muritorilor. Următoarele romane - Rezervația de pelicani (1983), Orașul îngerilor (1985), Dumnezeu în bucătărie (1994), Truman Capote și Nicolae Țic (1995) nu continuă nici unul din cele două cicluri (F și Viața și opera lui Tiron B.). Primul mitizează un infern concentraționar; al treilea încifrează mituri
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Virgule, Cluj-Napoca, 1978; Viața și opera lui Tiron B., vol. I: Iepurele șchiop, București, 1980, vol. II: Podul de gheață, Cluj-Napoca, 1982; Leul albastru, pref. Cornel Ungureanu, București, 1981; Câinele de fosfor, București, 1982; 9, postfață Val Condurache, Iași, 1982; Rezervația de pelicani, București, 1983; Galaxia Grama, București, 1984; Orașul îngerilor, București, 1985; Teatru, I-II, îngr. Valentin Silvestru, București, 1985-1987; Moara de pulbere, București, 1989; Dragostea e ca și-o râie, București, 1994; Dumnezeu în bucătărie, București, 1994; Mireasa cu
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Repetabila povară, Craiova, 1974; Pământul deocamdată, București, 1976; Poezii de până azi, pref. Eugen Barbu, postfață Șerban Cioculescu, București, 1978; Manifest pentru sănătatea pământului, București, 1980; Iubiți-vă pe tunuri, București, 1981; De la Bârca la Viena și înapoi, București, 1982; Rezervația de zimbri, București, 1982; Totuși, iubirea, București, 1983; Manifest pentru mileniul trei, București, 1984; Locuri comune, București, 1986; Viața mea e un roman, București, 1987; Într-adevăr, București, 1988; Sunt un om liber, București, 1989; Poezii cenzurate, București, 1990; Trilogia
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Trei cărți], Stockholm, 1995; Ana Blandiana, En Kyrka ful av fjärilar [O biserică plină de fluturi], Stockholm, 1990, Ofullboardad helhet [Întregul neisprăvit], Stehag, 1997; Mircea Dinescu, Hur infödingarna i reservatet förlorade rätten att resa [Cum și-au pierdut indigenii din rezervație dreptul de a călători], Stockholm, 1990; Torgny Lindgren, Frumoasa Merab, Cluj-Napoca, 1993 (în colaborare cu Corina Mărgineanu); G. Bacovia, Sanger i blygrå tid [Cântecele timpului plumburiu], Eslöv, 1995; Lucian Blaga, Sömnlös vind [Vânt fără somn], Eslöv, 1995; Anghel Dumbrăveanu, Trastens
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
nostalgie pentru ordinea creștină devine manifestă. Care este însă principala insuficiență a acestui demers? Tradiția poate fi recuperată doar tematic, ca ordine naturală pe care prezentul se obligă să o conserve. Tradiția devine un parc natural al conștiinței sau o rezervație pentru ultimii mohicani ai premodernității. Oamenii tradiției devin o curiozitate. Atitudinea paseistă, de muzeograf a romanticului arată că actul de conservare a tradiției rămâne îndatorat unei perspective istoriste. Reconstrucția istoriei este facilitată de un operator subiectiv: sensus communis la Vico
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la postura de lachei, să-i pună să lucreze la scenarii de proastă calitate (Karl, 1989, p. 474). Folosiți sub potențialul lor real, tracasați de pretențiile absurde ale regizorilor și producătorilor, șocați - precum Fitzgerald - de bizareriile actorilor, ei părăsesc, traumatizați, rezervația de nevrotici și maniaci, fericiți să închidă ușa în urma unor episoade coșmarești. Deși plini de bani, se întorc spăsiți la modestele birouri de scriitori ale căror cărți continuă să nu se vândă. „Gunoiul uman” (Meyers, 1994, p. 287) numit Hollywood
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ce fusese viață se rezuma În frazele afectate ale rapoartelor oficiale? Două surori, dintr-un sat de pe coasta atlantică, Într-o prăvălie de lângă biserică. Maigret cunoștea satul, unde oamenii Își câștigau existența exploatând pământul și marea. Patru-cinci fermieri mari dețineau rezervații pentru creșterea scoicilor. Revedea femeile, tinere și bătrâne, dar și nepoatele, plecând În zori, uneori Înainte să se lumineze de ziuă, după ora refluxului. În picioare cu cizme de cauciuc, purtau flanele tricotate și haine vechi bărbătești. Adunau de pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
domnișoară. Și, mai târziu, sora ei nu se va descurca și ea? „Sunt amândouă la Paris. Nimeni nu le-a mai văzut În sat. Ne disprețuiesc...” Vechile lor prietene continuau să curețe dimineața bancurile de stridii și să lucreze la rezervații. Se căsătoriseră și creșteau copii care, și ei, se jucau În Piața Bisericii. Hélène Lange reușise În viață datorită unei voințe de fier. Încă tânără, refuzase viața ce-i fusese rezervată, Își croise alt drum, alesese o lume personală, ilustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Trebuie să-l stingi. E periculos. Cineva o să-l observe.“ Eram la cincizeci de kilometri de graniță și adjutantu-și făcea griji din cauza focului de la bucătăria mea. A fost un drum tare ciudat. Asta se-ntâmpla când eram caporal la popotă. Rezervația indiană Încă o canoe fusese adusă la malul lacului. Cei doi indieni așteptau. Nick și cu taică-su se așezară la pupa bărcii, indienii o Împinseră În apă și unul din ei intră În ea ca să vâslească. Unchiul George stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lovituri repezi care tăiau apa. Nick se lăsase pe spate și tatăl său Îl ținea de umeri. Indianul care Îi ducea pe ei trăgea din greu, dar cealaltă barcă era mereu Înaintea lor, pierdută-n ceață. — Unde mergem, tată? — În rezervație, la indieni. E o femeie acolo care-i foarte bolnavă. — Aha. Ajunși În cealaltă parte a golfului, găsiră barca cealaltă trasă la mal. Unchiul George fuma un trabuc În Întuneric. Indianul tânăr trase barca la mal. Unchiul George le dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându-i pe tatăl lui și pe unchiul George. Zăcea pe patul de jos și pătura se rotunjea peste burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și boccele. O femeie tocmai năștea, În timp ce o fetiță o acoperise cu o pătură, plângând. Ți se făcea pielea de găină dacă te uitai la ea. A plouat pe toată durata evacuării. Doctorul și soția doctorului Dick Boulton venise din rezervația indiană ca să taie niște bușteni pentru tatăl lui Nick. Îi adusese cu el și pe băiatul său, Eddy, și pe un alt indian, Billy Tabeshaw. Ieșind din pădure, intrară pe poarta din spate, Eddy cărând pe umăr fierăstrăul lung. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deasupra. Îi tăie o felie mare. Era plăcintă cu afine. — Tu ce-ai făcut, tată? — Dimineață am fost la pescuit. — Ai prins ceva? — Niște fâțe doar. Îl privea cum mănâncă plăcinta. Și după-amiază ce-ai făcut? — M-am plimbat până-n rezervație. — Și-ai văzut pe cineva? — Toți indienii se duseseră-n oraș să se Îmbete. — N-ai văzut chiar pe nimeni? Am văzut-o pe prietena ta, Prudie. — Unde era? — În pădure, cu Frank Washburn. Am dat peste ei Întâmplător. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
est un original, spuse Fontan, mais vraiment gentil. I-un tip de treabă. — Doamne, da, chiar că e de treabă. Și e mereu În pat Înainte să se-ntoarcă nevastă-sa de la spectacol. — Mâine trebuie să plec un pic. La rezervația Crow. Mergem acolo pentru deschiderea sezonului de fazani. Da? Dar te Întorci aici Înainte să pleci de tot. Te Întorci aici, nu? — Da, desigur. Până atunci se face și vinul. Bem o sticlă Împreună. — Trei sticle, spuse madam Fontan. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a unei clădiri peste nivelul acoperișului, astfel Încît să dea iluzia de grandoare, să pară mai mare, monumentală. . Oraș de pe lîngă Lake Michigan. . Ataturk Kemal Mustafa, 1881-1938, primul președinte al Republici Turce. . Limba unui trib indian ai cărui descendenți populează rezervații din S.U.A și Canada . Scientism creștin - doctrină religioasă fondată pe principiile americancei Mary Baker Eddy . Revistă politică și literară . Ascultă (În ital. În orig.) . Friend or enema În original - joc de cuvinte intraductibil, pornit de la expresia friend or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
păturile infectate cu variolă, în urma căreia populația de piei roșii a scăzut așa de drastic, încât nici în cinci sute de ani nu reușeau să-i rărească folosind armele. Ca să nu le piară sămânța de tot, au lăsat vreo câteva „rezervații” ca la animalele protejate, în care stau cei rămași, ca într-un țarc ce permite o oarecare libertate de mișcare. În zilele noastre nu se mai folosește variola care este „fumată” demult, ci boli noi nouțe, care au apărut în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nebun, având În anturajul său câțiva dereglați mintal, să dispună de viața ori moartea a milioane de ființe nevinovate...? Nu e admisibil...! Societatea trebue să acționeze energic, de la bun Început, atunci când aceștia Își arată colții, să fie deportați Într-o rezervație specială, legați În lanțuri grele, iar paza lor să fie ordonată pe măsura pericolului În caz de evadare. Iar acum, să revin la ce a-i pronunțat dumneata la Începutul discuției noastre, După noi Potopul...!. Ei bine, la ora actuală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de râs. Lumea e teroare, cu siguranță, iar omenirea Într-o condiție revoluționară devine, după cum spunem, modernă - din ce În ce mai dementă, tărâmul naturii, după cum era el numit, transformându-se Într-un parc, În grădină zoologică, În grădină botanică, un târg mondial, o rezervație de indieni. Iar apoi se găsesc mereu ființe umane care Își asumă rolul de a reprezenta și interpreta vechea sălbăticie, tribalitatea, Îndârjirea primitivă a Îndârjiților, pentru a nu uita cumva preistoria, sălbăticia, originile animale. Chiar se spune, pe ici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o mână ca să se ferească de soarele care bătea direct din spatele lui Cantor. Pe undeva, prin apropiere, ar fi trebuit să fie un oraș, dar tot ce putea ea să vadă erau câmpuri, o grămadă de dealuri și, dincolo de ele, rezervația Bitterroots. În noaptea asta o să stăm la hotelul Riverside, a continuat ghidul. Care e cam la jumătatea distanței de North Fork. De-acolo mai avem cam două ore de mers cu mașina. O să trebuiască să ne trezim devreme. Haideți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zilnic sub cedru America lor cu codri, căprioare și maici, întrebându-ne de ce Dumnezeu nu suntem la Agapia, de ce a trebuit să trecem Oceanu’, mai excitate ca niște puberi ca să lucrăm 12 ore pe zi Philosophy for Children într-o rezervație, ca zimbrii de la Hațeg, un coleg canadian s-a îndurat de frustrările noastre, a închiriat o mașină și ne-a dus duminică la lucrul acela neadevărat: Manhattanul. Am trecut podul peste Hudson, am intrat prin Harlem și, în sfârșit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a imoralității legalizate prin Ordonanțe de Urgență: capturarea statului de către stâlpii anilor ’80, mai școliți, mai cu ștaif, capabili să mimeze neoformele de relief și să recite neotabla integrării cu voluptatea cu care concepeau dezvoltările limbii de lemn și multiplicarea rezervațiilor pentru nomenclatură. Apelul lui Liiceanu către lichele (corect moral, de altfel) le-a tras un semnal de alarmă din prima. Au știut că trebuie să se înhaite ca să mențină viabil principiul: „La noi lichelele sunt solidare și valorile sunt solitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de avere. Vezi tu, Mircea, de aceea sunt mai supărată pe felul în care înțelegem să fim intelectuali publici, pe prostul nostru obicei să ne uităm din avion cu ochii în soare la cei mai amărâți ca noi. Pe vremea rezervațiilor pentru nomenclatură, obișnuiam să spunem că acolo stă clasa muncitoare prin reprezentanții ei nealeși. Și ce ar urma să facem acum: să spunem că poporul român are acces la liberă circulație și la educație prin reprezentanții săi? Să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
intelectualii sublimi, care măcar au verticalitate, ci mai degrabă despre sursele lui comuniste, din care descind ceilalți. Cred că societatea noastră totalitară a fost populată cu multe „grădini antropologice”, fiindcă mi-ar fi greu să spun că era vorba de rezervații, o dată ce erau bine ținute sub control, inclusiv dinăuntru. Cele mai multe erau întreprinderi de stat și se numeau institute de cercetare. Acolo, mulțimi de oameni erau plătiți să producă hârtii, în jur de 40 de pagini pe an. Du rest, veneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]