22,587 matches
-
etaj cu mobile deschise la culoare și cu două ferestre vertiginoase de care n-avusese curaj să se apropie, a fost gândul că nu va suporta să trăiască aici tot restul vieții, fără alte certitudini decât că e soția gardianului rezident Marçal Gacho, fără alt mâine decât fiica pe care crede că o poartă în pântece. Sau fiul. S-a gândit la asta tot drumul până au ajuns la casa olăriei, a continuat să se gândească în timp ce, fără poftă, împingea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vă mai doriți vasele și păpușile acestui olar, viața mea va fi în continuare legată de Centru, Nu înțeleg, vă rog să-mi explicați mai clar, În cinci sau șase zile mă mut acolo, ginerele meu a fost promovat gardian rezident și voi merge împreună cu fiica și ginerele meu, Vestea mă bucură și vă felicit, până la urmă sunteți un om norocos, nu vă puteți plânge, ați câștigat totul când credeați că ați pierdut totul, Nu mă plâng, domnule, E cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
olăriei lui Cipriano Agor. Oricine ar spune că au trecut zece mii de ani de când au fost descărcate aici ultimele rămășițe ale unei vechi civilizații. Când, în dimineața următoare, Marçal coborî de la etajul treizeci și patru ca să se prezinte la serviciu ca gardian, rezident din toate punctele de vedere, apartamentul era aranjat, curat, pus la punct, cu obiectele aduse din cealaltă casă la locurile lor și așteptând ca și locatarii să înceapă, fără împotrivire, să-și ocupe locurile care în ansamblau le reveneau. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că, în timp ce se plimba, atenția i-a fost atrasă de inscripția de pe ușă, Simplă curiozitate, domnule, o simplă curiozitate a unui om care nu mai are nimic de făcut. Gardianul îi ceru cartea oficială de identitate, care îl acredita ca rezident, îi compară figura cu poza, examină cu lupa amprentele digitale imprimate pe documente, și, în final, îi luă o amprentă a aceluiași deget, pe care Cipriano Algor, după ce fusese instruit, l-a apăsat pe ceea ce era probabil un lector al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
naturale, Ce înseamnă asta, Încearcă să-ți închipui, Voi încerca, Intri într-o sală de primire, îți plătești biletul, mie mi-au luat doar zece la sută, mi-au făcut o reducere de patruzeci și cinci la sută pentru că sunt rezident și altă reducere egală pentru că am peste șaizeci de ani, Pare grozav să ai peste șaizeci de ani, spuse Marta, Exact, cu cât ești mai bătrân, cu atât ești mai în câștig, când vei muri, vei fi bogat, Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se învenineze. Cipriano Algor nu află însă că fiica lui și ginerele aveau planuri pentru el. Ziua liberă a lui Marçal a fost anulată, și așa s-a întâmplat și cu colegii săi de tură. În secret absolut, gardienii rezidenți și numai ei, fiind considerați mai demni de încredere, au fost anunțați că lucrările pentru construirea noilor depozite frigorifice au scos la iveală la etajul zero-cinci un lucru care va avea nevoie de o atentă și o îndelungată investigație, Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iar ea spuse, Marçal are dreptate, tată, nu insista, iar apoi, sărutându-și bărbatul pe frunte, Iartă-ne, noi, Algorii, suntem cam neciopliți. După cină, se uitară la un program de televiziune transmis de canalul intern al Centrului, exclusiv pentru rezidenți, apoi se retraseră în camere. După ce stinseră luminile, Marta îi ceru din nou scuze, Marçal o sărută, dar nu continuă pentru că-și dădu seama la timp că, dacă va continua așa, îi va spune până la urmă totul. Așezat pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marçal ca să-și reia activitatea de ascultare și spionaj, la fel de infructuoasă, probabil, pe cât fusese pentru amândoi dimineața, și Cipriano Algor ca să întrebe, pentru prima dată, cum se ajungea din interiorul Centrului la departamentul de achiziții. Înțelese că insigna lui de rezident, și ea cu poză și amprente digitale, îi va aduce anumite facilități de circulație, când gardianul căruia îi pusese întrebarea îi indică drumul ca și cum ar fi fost vorba de lucrul cel mai firesc din lume, Luați-o pe acest coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iar Marçal a răspuns, Nu știu dacă e cel mai bine sau cel mai rău, am făcut ce trebuia făcut, și n-am fost singurul, și-au dat demisia și alți doi colegi de-ai mei, un extern și un rezident, Și Centrul, ei cum au reacționat, Cine nu se ajustează nu folosește și nu mă mai ajustam, ultimele două fraze au fost spuse după cină, Și când ai simțit că nu te mai ajustai, întrebă Cipriano Algor, Peștera a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
prezența mea, ofițerul de PG agentul Critelli Raffaele, de serviciu În acest comandament, s-a prezentat doamna Emma Tempesta, care denunță următoarele. În data de 4 mai 2001 am fost amenințată și agresată În automobil de soțul meu Antonio Buonocore, rezident la Roma, strada Carlo Alberto 17, de care sunt separată din data de 9 aprilie a.c. - citea cu voce impersonală agentul care scrisese denunțul. Acesta m-a lovit violent În față și m-a strâns de gât, cu ambele mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rece de adevărul unui zvon care circula În legătură cu o eventuală Închidere a sitului. Lucas se miră Încă o dată de repeziciunea cu care informația dăduse deja ocol insulei, și dădu din cap afirmativ. - E chiar așa, și Închid și insula. Doar rezidenții vor avea dreptul de a veni și a pleca. De Îndată ce Dumnezeu va decide restabilirea legăturilor maritime, e de la sine Înțeles, adăugă el, nu fără o anume plăcere feroce. - A interzice accesul pe insulă Înseamnă moartea prăvăliilor care Își fac cifra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încremenit Într-o neclintire radioasă; totuși - Djerzinski era conștient - ziua Începuse deja să scadă. Lucrase Într-un mediu privilegiat, se gândi el demarând la rândul său. La Întrebarea: „Considerați că, trăind la Palaiseau, beneficiați de un mediu privilegiat?”, 63% din rezidenți răspundeau: „Da”. Era de Înțeles; clădirile erau joase, cu peluze Între ele. Mai multe supermagazine permiteau o aprovizionare comodă; la Palaiseau, noțiunea de calitate a vieții nu părea abuzivă. Înspre Paris, autostrada Sudului era pustie. Avea impresia că se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mereu grăbit și pedala cu înfrigurare pe bicicleta lui roșie cu abțibilduri. Scotea ziarele dintr-o cutie de lemn legată de ghidon și le arunca pe veranda caselor cu prispă colonială. În al doilea rând, datorită unei funcții retroactive, ceilalți rezidenți artificiali ai cartierului apăreau în prag numai după ce băiețelul se îndepărta, și îl înjurau de fiecare dată pentru că a aruncat, prea departe de ușă - așa i se năzărise lui Samuel să-i programeze; îl distrau fețele lor posomorâte și înjurăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îl înjurau de fiecare dată pentru că a aruncat, prea departe de ușă - așa i se năzărise lui Samuel să-i programeze; îl distrau fețele lor posomorâte și înjurăturile prost acordate situației. În unele cazuri, această funcție algoritmică ce regla apariția rezidenților dădea rateuri. Când nava efectua o scanare sau o recalculare a poziției, computerul de agrement era și el solicitat. Or, asta însemna o dereglare temporară a uneia sau mai multor funcții în interiorul realității virtuale. Într-o zi, nemaiputând face față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
solicitat. Or, asta însemna o dereglare temporară a uneia sau mai multor funcții în interiorul realității virtuale. Într-o zi, nemaiputând face față solicitării, computerul capotă. Prea multă informație solicitau și senzorii navei, și catedrala luminoasă și plină cu zorzoane, și rezidenții care înjurau. Așa încât vecinii artificiali ai lui Samuel ieșiră în prag (toți grămadă) la 6:52. Băiatul încă nu venise, dar ei începură să-l înjure oricum. La 6:54, se calmară. După treizeci de secunde, reluară seria de blesteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Curierul se arătă la ora cuvenită și, fără a ține seama de înjurături, se puse pe aruncat ziare în stângași-n dreapta. Tot atunci, lumina soarelui inundă platanul și catedrala. Apoi, după o scurtă străfulgerare, totul se strică de-a binelea. Rezidenții dădură iremediabile erori, se volatilizară sau se umplură de pete, catedrala își deformă un turn, iar băiatul continuă să pedaleze în gol fără a înainta, repetând mișcarea de aruncare a ziarului. Întâmplarea făcea ca Samuel să se întoarcă de la băcănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca Samuel să se întoarcă de la băcănie și astfel să devină martor al evenimentului. Computerele de agrement rezolvă situațiile excepționale prin finaluri indecise. Acest lucru e cunoscut. Imediat, o ceață ivită din senin acoperi cu totul catedrala, băiatul, copacul și rezidenții. De fapt, acoperi întreaga stradă. Samuel se aștepta la așa ceva și tocmai de aceea era amuzat și curios să afle cum vor evolua lucrurile. O simplă ceață, fie ea și foarte densă, nu rezolvă nimic. Vru să vadă ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
incompetență li s-a părut potrivit să le ofere tratament preferențial de-un fel sau altul. Asta, Îți dai seama, acoperă nu doar lucruri cum ar fi să ne presare dealurile cu silozuri de rachete, să obțină informații de la orice rezident al provinciei Vicenza, ci să le permită să aducă În țara aceasta cam tot ce-și doreau. — Inclusiv substanțe toxice? Întrebă Brunetti direct. Contele făcu o plecăciune din cap. — Așa se zvonește. — Dar de ce? Trebuie să fim nebuni să acceptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
salvam vieți. În clipa în care m-am trezit am știut că vreau să mă fac doctor. Să salvez vieți așa cum m-au salvat și pe mine alții. Așa că am dat la medicină, am luat examenul și acum sunt medic rezident, dar pasiunea mea pentru alpinism a rămas, deoarece în timpul liber sunt și voluntar la echipa de salvamont.” Această poveste ne-a impresionat pe toți și mi-am dat seama că o întâmplare îți poate schimba viața.
Călătorie în timp. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_697]
-
Fir-ar al dracului! Din nou i s-a părut că aude o mișcare. Dar, din nou, urechile îi jucaseră o festă. Fir-ar să fie! Ce naiba putea să facă? Absolut nimic. Nu avea ce să facă până când unul dintre rezidenții din Mândrie și prejudecată nu cobora în parcarea subterană în care Hugo se încuiase ca un cretin. Dar de unde să știe că nenorocita de ușă a parcării, care din exterior se deschidea foarte simplu prin apăsarea clanței, avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nuvela de față, intitulată Răscrucea Destinului Acțiunea se petrece, după cum am spus, într-un sat românesc, reședință de comună, cu toate atributele aferente acestei organizări: Primărie, Cămin Cultural, Școală cu clase I-VIII, Bibliotecă, Dispensar, Cofetărie etc. Și unde sunt rezidenți, majoritatea intelectualilor comunei. Dacă personajele principale: Frusina, George, Petru, Alexandru, Gheorghe și ceilalți câțiva, sunt descrise (fizic) cu amănuntele caracteristice penelului unui portretist, mediul ambiental, satul, în sine, este abia creionat - un crochiu, în cărbune. Acest fapt face ca acțiunea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
registrul unui vizite pastorale la S. Maria degli Alberighi în ianuarie 1510 menționa că biserică era asociată (coniucta est) "imaginii Bunei Vestiri pentru care există o foarte mare venerație pe baza nenumăratelor miracole și gratii" și că erau 12 capelani rezidenți, fiecare primind cinci lire din ofrandele primite de cei patru operării care erau responsabili cu admiterea credincioșilor 166. Pe 23 octombrie 1511 Landucci a scris că "Biserică Fecioarei Maria din Por sân Piero a fost înzestrata cu un acoperământ, adică
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
dar acest fapt s-a dovedit în urma reexaminării tomografice realizate în prezența medicilor specialiști de la trei secții importante ale spitalului. Doamna doctor Eugenia Ionescu de la Urgențe era stupefiată și nu făcea din această situație un secret față de cei patru medici rezidenți prezenți la specializare. Din contra, explicațiile ei au fost ample. În principal, a avut în vedere noutățile cu privire la noua stare a lui Iustin: Stimați colegi..., aproape că nu-mi vine să cred. Priviți cât de clară și de necontestat dovadă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
un anumit grad de generalitate și aparțin unei clase de evenimente, în timp ce cititorul are sub ochi relația cazurilor identificabile**. Nadège Planson [1996] a observat activitatea zilnică a peronalului unei case de bătrîni. Într-un capitol consacrat relațiilor între personal și rezidenți, ea cercetează reacțiile personalului în fața cererilor persoanelor în vîrstă. Dorește să arate cum se străduiește personalul să facă diferența între cazurile urgente și cererile excepționale și ilegitime în ochii lor. A ilustra acest gen de situație implică prezentarea unui exemplu
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
legimității este mai puțin natură cererii, cît caracterul sau extraordinar și pasager. De exemplu [aici are loc trecerea la caz, în fapt un rezumat sintetic al cazului particular observat și care va fi descris mai tîrziu], simpla cerere din partea unui rezident nu este considerată ca legitimă decît dacă se datorează unei situații considerate a fi relativ excepțională. Dacă cererea de prezență este o chestiune obișnuită, ea va fi respinsă de personal: [semnul două puncte indică debutul transcrierii notelor și nu o
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]