15,122 matches
-
scalpel, de trepan... În orice caz, conștientul triumfă : a reușit să se aventureze, să asume riscuri, în căutarea a "nu se știe ce, nu se știe unde..." Chemarea spre acest necunoscut este atât de puternică încât nu i-a putut rezista. Dar iată că realul începe să-și spună cuvântul. Frigul începe să pătrundă prin vesta singurului călător din compartimentul personalului care înaintează cu viteza melcului și cu opriri ce par nesfârșite. Ce aș putea pune pe mine ? Oare ce haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
joasă. Lipsea și grădina, și livada, și fântâna, și Iazul Morii. Și casa bunicilor Manole și Manoloaia lipsea de la locul zbenguielilor cu ceata de verișori din frageda copilărie. Nici crucea de stejar a bunicului din cimitirul de Peste Apă nu a rezistat timpului și nici mormântul nu s-a putut identifica. Din mulțimea tovarășilor de joacă, unul singur a răspuns la apel. Un sentiment ciudat a pus stăpânire pe septuagenarul dascăl: se simțea singur și străin la baștina lui și a înaintașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mari secrete de familie, după cum m-a atenționat mama. Chiar și cei mici nu trebuie să afle din tainele noastre, că ei încă nu știu ce este bine și ce-i rău pentru familie. Bine-bine, a asigurat-o surioara, dar n-a rezistat tentației de a-i dezvălui următoarei născute marea bucurie pe care a aflat-o și a avertizat-o ca nu cumva vestea cu pricina să ajungă la cei mici. Bine-bine, a răspuns și cea mai mică dintre surioare, dar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
joacă în amestecul de bălegar, suflecați până mai sus de genunchi, ca tinerii la hora satului. Că animalele, de le pui la frământat, amețesc de duhoare și cad în bot, și nu le mai ridici nici cu escavatorul; în timp ce oamenii rezistă, că omu-i mai tare decât boul și mai răbdător. Tu să știi că ai dreptate, bre Tăloi! Că eu am fost de două ori prin părțile voastre acum câțiva ani, pe timp de vară și de iarnă, exact când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mereu altele). Aveam un prag auditiv atât de sensibil, încât percepeam mârâitul acela pe care, probabil, doar niște aparate ultra-specializate l-ar fi putut capta. Mă cam plictisea aerul invariabil de levănțică ieftină care se degaja din poala Ninetei, dar rezistam stoic ispitei de a mă ridica, fiind din plin premiat de farmecul armoniilor mârâite de Jojo. Decriptam în tânguirile ei canine când revoltă, când resemnare, când umilință, și mă bucuram nespus că nu mă poate detrona de pe piedestalul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
m-am întors spre casă, tocmai când să dau colțul spre strada mea, mi-a ieșit în cale doamna Valy, m-a însoțit câțiva pași, m-a îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Îmi mai reușise o cacealma, dar pentru nimic în lume nu aș fi vrut să mai trăiesc asemenea clipe. Marele Alb devenise un brand al școlii, un brand de Ferentari. Câtă cacealma ascundea el, aceasta era o altă poveste... Am rezistat apoi aidoma unui ermit. O vorbă n-am scos atunci când unii și alții au încercat să-mi cumpere "schema cocorului". Am invocat omerta, onoarea de gașcă, "spiritul școlii de karate"... Nu există glorie lumească mai fabuloasă decât cea din Ferentari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
distrat! Îți spun sincer, deși reacția pare deplasată, atunci nu am considerat că m-ai trădat. Unguroaica aceea era păcatul și ispita în carne și oase. Când am văzut-o prima oară, chiar la asta m-am gândit: oare ar rezista vreun muritor acestei ispite? Fără îndoială, deși nu te credeam nemuritor, nu m-am gândit că ispita te va curta chiar pe tine. Abia atunci când te-am văzut cu vioara în brațe am știut că a venit trădarea. Sau abandonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de știe ea care coleg sechestrat de gruparea nu știu care. Era comunist, iar comunismul era în floare. Și nu unul frumos, lin, ordonat, ci unul care scotea ce-i mai rău din oameni. I-ar fi plăcut și acela, ar fi rezistat singurătății, să fi găsit cum să fie lăsată în pace. Însă groaznică va fi fost, în curând, lumea plină de toate gunoaiele. Disciplina era una, libertatea îngrădită era suportabilă, însă se apropia haosul. Emil era neobosit. Și ea era odihnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
față de divinitate specific românilor. Împăcate cu sine ele își continuă drumul, căci nu am simțit niciodată nevoia să facă altceva. Vița de vie, cultivată pentru a sta singură în bătaia vântului și a ploii, sub umbra grea a zilelor umede, rezistă și ea cum poate, plină de vreascuri, cu crengile groase cojite, cu aspect de lăsată în paragină. Câteodată vântul bate cu putere sub soarele de vară. Atunci dealul deveni un popas pentru șoferi, o răcoare binevenită. Vara mi se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la braț cu o doamnă într-un restaurant de lux. Intrai după ei. Aveam niște emoții cumplite: mă va îmbrățișa ca tată? Mă va certa ca iubit? Și din nou îndoiala fu pe cale să mă determine să plec, însă eu rezistai. Mă apropiai de masa lor și Angi, când mă zări, îi zâmbi ca unei năluci. Realizând apoi că sunt aievea, sări de pe scaun și făcu câțiva pași înapoi. O liniște cumplită amenința să ne cuprindă, însă la timp rostii: Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întoarcere însă, deveniră nervoși, irascibili, nu puteau să doarmă, nici măcar iepurește, cum o făcuseră la venire. Nu-și vorbeau aproape deloc, evitau să se privească, însă amândoi erau mai atenți ca oricând unul la altul. Cine va ceda primul? Însă rezistau. Nu puteau să se liniștească, se simțeau vulnerabili, puteau pierde totul. Însă iată că puteau trăi complet separat, deși aveau de împărțit destule. Cel tânăr alunecase când mergeau pe munte, deasupra prăpastiei. Celălalt se afla cu mult în urmă (din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se simțeau vulnerabili, puteau pierde totul. Însă iată că puteau trăi complet separat, deși aveau de împărțit destule. Cel tânăr alunecase când mergeau pe munte, deasupra prăpastiei. Celălalt se afla cu mult în urmă (din precauție, așa stabiliseră). Te ajut, rezistă! Nu e nevoie, mă descurc. Haide, fii serios! Într-adevăr, nu se descurca. Când ar fi fost ultima șansă, i-ar fi cerut totuși acestuia ajutorul, căci nu ar fi avut ce pierde. Ajutorul veni la timp. Dacă l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Poate pentru că le-am visat în prima clipă de viață. Poate pentru că senzațiile sunt infinite, și atunci nu mai contează, totul e o plăcere a privirii. Trebuie să accepți infinitul, dar să nu te pierzi, să primești, doar așa vei rezista durerii, deschizându-te. Iar dacă într-adevăr am mai fost aici, și nu mai țin minte, trist. Nu există o a doua șansă, căci ceea ce ai făcut rămâne făcut, durerea nu poate fi alinată nicicum. Suntem în India, unde mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de realitate. Ori iei contact cu absolutul și apoi te limitezi la această realitate (ca și cum ai avea și vedere cu raze suplimentare, pe care nu le folosești). Iar dacă te doare ceva și nu poți să te închizi și să reziști, tu vei deschide întregului univers. Atunci vei reuși să-l cunoști. Iar iubitul meu? Nu contează, oricum va muri, oricum nu-l pot ajuta, oricum.... Cel măi important, singurul lucru ce contează e viata, nimic altceva. să trăiesc cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
si să fii calmă. Eu deja disper. Îți promit, și mi-o spune sincer, că totul va fi bine. Vede ca înțeleg și deschide. Un cunoscut de-al său. Eu îmi verific posibilitățile: nu sunt multe, dar nu cred că rezist. și atunci mă uit la el, și măi am o secunda încredere, exact cât trebuie ca individual să plece. Văzuși ce simplu fu? Și acum, fii cuminte ca să nu iasă urat. Știi că va ieși ca mine, spune văzând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bum, bum, bum... · · · · China, Yin și Yang. Cade Întunericul pe pământ. Întunericul este tot. Cât e de mare întinderea din infinit, Întunericul se plimbă prin acele pustiuri. Întunericul are formă, are suflet, are corp. Întunericul e puternic. Nimic nu-i rezistă. Decât acel ceva ce i se opune. Acel ceva peste care Întunericul trebuie să treacă din punct de vedere spiritual. De nu o face, Întunericul se va disprețui. Întunericul să-l învingă prin sine, astfel încât și acel ceva să învingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu îmbrățișări și toate acestea erau manifestări sincere, nu de fațadă. Era fericit când ea îi admitea propunerile și se întrista când erau amânate anumite întâlniri. Îl necăjea cu unele păcăleli și se amuza văzându-i fața plouată, încât nu rezista să-l țină mult în asemenea stare și-i spunea adevărul, iar el se bucura ca un copil mic și o săruta cu dragoste. Își amintea de ziua în care Matei o văzuse pe stradă cu colegul ei din barou
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
până v-ați regăsit și nu era nimic între voi, dar acum când sentimentele s-au înfiripat, crezi că vor dispărea la prima adiere de vânt? Niciodată. Cum ți-am mai spus, dacă vă iubiți cu adevărat dragostea voastră va rezista. Să știi c-ai reușit să mă liniștești. După această discuție mă pot duce de drag la serviciu. — Îmi pare bine că te-ai mai înseninat. Nu-ți mai face gânduri, gânduri, că n-are sens. Matei îi dădea perfectă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
respirația ușoară până când ea a început să se trezească, să-și frece ochii cu mâinile ca un copil mic, să se întindă deschizându-i-se larg pijamaua de mătase albăstrie sub care se vedeau sânii pietroși. Matei n a mai rezistat, s-a apropiat de ea, i-a sărutat mâna cu inelul de logodnă. —Matei! de când ești aici? S-a ridicat încrucișându și brațele după gâtul lui. După sărutul prelungit, fermecat de parfumul corpului ei, Matei nu s-a stăpânit să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
genunchii lui. În acest timp capotul se deschide lăsând să i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită tot, iartă-mă, hai să ne-mpăcăm, scumpa mea. Vreau să simt pe buzele tale iertarea. Cecilia îl îmbrățișează contopindu-și buzele cu ale lui într un
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
doctoratului. Vreau să ies puțin în oraș. Mergi cu mine sau rămâi până se trezește nepoată-mea. Rămân, că dacă sunt aici, n-o las singură. După plecarea unchiului, s-a mai învârtit el puțin prin casă, dar n-a rezistat să nu se ducă în camera Ceciliei care încă dormea cu păru-i răvășit pe pernă, într-o cămașă de noapte dintr-un material fin, de culoare roz, cumpărată desigur din magazinelor lor de aici, fiindcă se vedea că avea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
despre apartament ca să afli detalii. Vrem să-ți facem această mare și frumoasă surpriză. Să nu ne-o strici. Promiți? —Promit. De-acum încolo, Cecilia își va stăpâni curiozitatea și nu va mai vorbi cu nimeni despre apartament. Nu 233 rezistă însă să nu poarte o ultimă discuție pe această temă. Mi-aș fi dorit să mergem împreună la apartament, să stabilim unde gătim, unde mâncăm, unde stăm cea mai mare parte a zilei... — Cu copiii. Cu. —Câți copii? — O echipă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
va simți săracu’?! îmi pare atât de rău de el. Ai văzut cât era de distrus? îl compătimea Gelu. Dacă stă tot timpul cu ea și zi și noapte, mâncat, nemâcat, dormit, nedormit, cum să arate bine? Cât o să mai reziste? —Gelule, dar Cecilia cât va mai rezista? Ce se va întâmpla? —Leontina, dragă, sunt două posibilități, oftează Gelu. Ori iese cât mai repede din comă spre bucuria tuturor, întorcându-se la ai ei, intrând totul în normal, ori nu mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
rău de el. Ai văzut cât era de distrus? îl compătimea Gelu. Dacă stă tot timpul cu ea și zi și noapte, mâncat, nemâcat, dormit, nedormit, cum să arate bine? Cât o să mai reziste? —Gelule, dar Cecilia cât va mai rezista? Ce se va întâmpla? —Leontina, dragă, sunt două posibilități, oftează Gelu. Ori iese cât mai repede din comă spre bucuria tuturor, întorcându-se la ai ei, intrând totul în normal, ori nu mai iese din comă sfârșind prea tânără cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]