4,056 matches
-
Critica arhetipală, simbolismul numelui, al culorii sau al numerelor, semiotica simbolurilor antropologice sau literare se împletesc într-o complexă întreprindere hermeneutică, purtând pecetea unei gândiri fecunde. SCRIERI: Dicționar de termeni literari (în colaborare), București, 1976; Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (în colaborare), îngr. și introd. Paul Cornea, București, 1976;Interpretări, București, 1979; Liricul și tragicul, București, 1983; Reinventând Europa, București, 1998; Lumea, repovestită, București, 2000. Ediții: Documente și manuscrise literare, III, introd. Paul Cornea, București, 1976 (în colaborare
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
care descrie și definește 33 de tipuri caracterial-morale de indivizi. Preocupări similare În sfera moralei vom regăsi la Plutarh și alți autori clasici. Ideile morale ale lui Teofrast vor fi reluate de La Bruyère. În secolul al XIX-lea, În plin Romantism, Th. Carlyle face un interesant studiu al modelelor exemplare de personalitate și al vieții acestora, În perspectiva unei „morale alegorice”, dacă ne putem permite să o numim astfel, vorbind despre eroi, cultul eroilor și rolul acestora În istorie. Secolul XX
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nei secoli XVIII e XIX, Napoli, 1984, și Bernard Le Calloc’h, Csoma de Kőrös VII, n. 19. Lafont (La présence française, p.491) semnalează lucrarea manuscrisă a lui G. Amalfatino, Favolosa Vita del General Avitabile (48 p., f.d.). Dincolo de romantismul implicit al situației, trebuie reținut faptul că un articol din Calcutta Monthly Journal (martie 1832) vorbea despre atitudinea dură a tinerilor ofițeri față de indigeni (ceea ce Lafont nu evită să noteze, La présence..., p. 494). 95. Despre epoca lui Ranjit Singh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
primii naturaliști europeni călători În Asia, preconizând cu instrumentele salonului parizian și ale uluitoarei corespondențe succesul de mai târziu al Kosmos-ului lui Humboldt 3. Născut la 1801, În anul când murea Novalis, Jacquemont este teribilul fiu precoce al mariajului dintre romantismul cel mai Înflăcărat și științele cele mai exacte, un călător care divaghează câteodată până dincolo de extravaganță. Din acest amestec de un farmec nestăvilit vor rezulta zece ani de peregrinări incandescente- și amicul statornic al saloanelor pariziene, prieten al lui Stendhal
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Stoenescu, Nota zero la purtare (1957), jucată în teatrele din România și din țările vecine, vreme de patru decenii, în peste o sută de spectacole. Este o comedie lirică, cu un moto „mobilizator” din Gh. Gheorghiu-Dej, amestec de umor și romantism, portretizând expresiv profesori și liceeni, sugerând conflictul între generații, dar și solidaritatea între tineri și păstrând nostalgia anilor de școală (în varianta radiofonică piesa se numește Rămas-bun, copilărie!). Elevi și dascăli se împart maniheist, în tabăra „bunilor” încadrându-se „blândul
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
ideologică și sufletească”. Cvartetul de „mușchetari” (I. L. Caragiale, B. Delavrancea, Al. Vlahuță, G. Coșbuc) este înfățișat cu o lipsă de detașare care deformează liniile. Dacă la Vlahuță, bunăoară, caracterizarea („solitar, fanatic și monahal”) s-ar potrivi, Caragiale, tras sub zodia „romantismului idealist”, e integrat, aiurea, curentului eminescian. S. glumește uneori și fără să vrea. SCRIERI: Sărutarea, Iași, 1903; Anecdote literare, Iași, [1930]; Pictorul Octav Băncilă, București, [1930]; Carnaval literar. Anecdote politice și culturale, Iași, [1930]; Figuri din Junimea, București, [1936]; Caragiale
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
ale ciclurilor culturii, de la Antichitate până la evul modern: „Fiecare epocă, fiecare formă de organizare socială trece prin două faze: o fază de echilibru, ascensiune și optimism, care produce o literatură clasică; și o fază de dezagregare și nemulțumire, care produce romantism și realism”. Axiologia literară a lui S. este guvernată de criteriul etic, teoreticianul fiind convins că „valoarea literară [...] crește în raport cu valoarea ei morală”. Din coroborarea acestor determinări rezultă superioritatea clasicului, „product firesc al oricărei societăți sănătoase”. „Clasic”, adică „sănătos” moralmente
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
dă prima analiză temeinică a nuvelei eminesciene și, în pofida unui demers comparativ deficitar ca metodă, el revelează puternicele înrudiri (pe care le crede influențe) cu marea proză romantică germană (Novalis, Hoffmann, Tieck), capodopera prozei lui Eminescu realizând o sinteză a romantismului de tip germanic. S. este totodată creatorul unui stil critic și eseistic foarte personal. Un stil de idei, nervos și polemic, de expresivitate literară (G. Călinescu a relevat picturalitatea descrierilor), atrăgător și fermecător chiar prin libertățile pe care și le
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
Maramureșului”, 1998, 21 iunie; Alexandru Pintescu, „Țărmul himerei”, PSS, 1998, 5-6; Titu Popescu, „Țărmul himerei”, „Observator” (München), 1998, octombrie-noiembrie; Nae Antonescu, Profil - Grigore Scarlat, „Discobolul”, 1999, 19-20; Alex. Ștefănescu, Scriitorul exilat la Târgu Jiu, RL, 1999, 50; Dorina Bohanțov, Resuscitarea romantismului, RL, 2000, 40. A. F.
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
1900-1910). Ca și alți scriitori ardeleni de la sfârșitul secolului al XIX-lea, S. ilustrează în proza lui, adunată parțial în volumele Realități și visări (1897), Povestiri și schițe (1903), tendința de a ieși dintr-un tipar provincial, de a depăși romantismul artificios, eticist, înveșmântat frecvent într-o greoaie haină latinizantă. Povestitor talentat, cu toate că e mai puțin cunoscut decât alți confrați de la „Tribuna” și „Luceafărul”, S. dovedește în instantaneele lui epice sau lirice un spirit de observație fin, vervă, spontaneitate, alteori sensibilitate
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
Ionesco, „Images et livres de France”, „Bulletin de la Société Paul Claudel”, 2002, 168; Gaspard Hons, Le Phi nouveau est arrivé, „Tageblatt”, 2002, decembrie; Daniel Pozner, Huit poètes roumains, „Seine et Danube”, 2003, 1; Gisèle Vanhèse, „Images et livres de France”, „Romantisme”, 2003, 119; O meserie minunată și ingrata în același timp. Odile Serre în dialog cu Gabriela Adameșteanu, „22”, 2003, 2. V.D.
SERRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]
-
critică literară, în care sunt prezenți Vintilă Horia (Reabilitarea fantasticului, articol despre Mircea Eliade, Mateiu I. Caragiale, Răposatul Sadoveanu), Ovidiu Papadima (Creangă și mitul românesc, Poezia lui Lucian Blaga, În actualitatea literaturii noastre), Nichifor Crainic (Actualitatea gândirismului), Ștefan Baciu (Esențele romantismului german), Ion Șiugariu (Octavian Goga dramaturg și eseist, articol la moartea scriitorului), Vladimir Dogaru, Ovid Caledoniu, Septimiu Bucur, Horia Nițulescu, Axente Sever Popovici, Mihail Straje, Cuza Marinescu. Câteva numere din 1941 conțin articole de polemică între Lucian Blaga și Dan
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
individualizat este și demersul critic din Jocurile alterității (2002), unde Ș. asociază unor procedee actuale și la modă de abordare a textului - critica arhetipală, hermeneutica, psihocritica - un efort propriu de stabilire a „identității” scriitorului comentat. „Fețele alterității” sunt urmărite de la romantism la postmodernism, în încercarea de descifrare a procesului scrierii, iar „momentele inițiatice” ale unui autor ori „jocurile limbajului” sunt puse în discuție cu finețe și acuitate. Construcția dramatică din Cvartet pentru o voce și toate cuvintele, ambițioasă, apelând la mijloace
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
despre gospodăriile lor, muncile specifice, port, sărbători și cutume sau despre modul de strângere a oastei domnești. O epocă zbuciumată, pe care prozatorul o definește contrapunctic: „porniri contradictorii, de senzualism primitiv și de sentimente de exaltare mistică; se împletește un romantism juvenil cu o brutalitate neînfrântă. Suntem în epoca marilor pasiuni, care au stăpânit Evul Mediu”. Personajele, cu excepția lui Seneslau, sunt imaginare și, mai toate, conturate izbutit. Protagonistul este un vlah din Câmpia Dunării, originar, ca toți vlahii din zonă, din
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
J.[esús] Armas Marcelo, Precum în cer, așa și la Havana, București, 2003. Repere bibliografice: Voicu Bugariu, Suflete anesteziate, LCF, 1982, 52; Laurențiu Ulici, Vieți paralele, RL, 1983, 9; Victor Cubleșan, „Mersul pe ape”, ST, 1997, 11-12; Daniel Cristea-Enache, Un romantism mereu contrariat, ALA, 1999, 462; Ion Bălu, Dosarul unei morți încă neelucidate, APF, 1999, 9; Alex. Ștefănescu, Moartea lui Marin Preda, subiect de roman polițist, RL, 1999, 44; Nicolae Manolescu, „... Sunt un om terminat”, RL, 2000, 20; Ileana Mălăncioiu, O
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
discriminare socială cu efecte nefaste. Aceste aspecte s-au făcut prezente începând cu cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea și au continuat în secolul XX. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sub influența romantismului, apar două direcții de gândire și atitudine ideologice noi: evoluționismul în biologie și socialismul în viață social-politică. Pornite cu cele mai bune intenții de reformă și progres social, ele au înregistrat pe parcursul istoriei numeroase eșecuri, care însă nu fac obiectul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sufletului. Preocupări de ordin filosofic, moral și antropologic referitoare la nebunie, considerată de data aceasta ca boală psihică, și la suicid întâlnim și la I. Kant și, ulterior, în special din perspectivă psihologico-morală, la Maine de Biran. Reluând problematica omului, romantismul aduce în mod inevitabil în discuție nebunia. O dată cu acesta se produce însă neta diferențiere a preocupărilor în două direcții: filosofico-morală (E. Schopenhauer și Fr. Nietzsche, până la S. Kierkegaard) și medico-morală (Ph. Pinel). Nebunia reintră în spațiul tragicului, al tenebrosului și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sufletului (1909), La masa calicului (1911), mai toate menținute în marginile anecdoticului, este cursivitatea, exprimată în relatarea fără artificii, în coeziunea articulației epice, în simplitatea compoziției. Lărgind teritoriul realismului mărunt cu aspecte de naturalism atenuat și cu mici erupții de romantism, proliferant în intervalul dintre agonia Junimii și cristalizarea direcției propuse de „Sburătorul”, proza scurtă a lui T. încetățenește literar noi ambianțe provinciale, cu alt fel de exemplare decât în scrisul lui Al. Vlahuță, B. Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești, Mihail Sadoveanu
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
primei tinereți. În Ulița copilăriei, volum alcătuit din patru narațiuni ce constituie un tot, autorul evocă vârsta infantilă sau ipostaze ale adolescenței, interesul psihologic fiind stimulat de puterea de a fixa o experiență aparent nesemnificativă. Proza stă sub semnul unui romantism particular, specific unei perioade exuberante a vieții, și are o structură de poem lirico-epic, constituind un preludiu la trilogia La Medeleni, compusă din Hotarul nestatornic, Drumuri și Între vânturi, ciclu romanesc care s-a bucurat de un neobișnuit succes în
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
Ivan Turbincă de Ion Creangă. T. este puțin pretențioasă cu poeții pe care îi găzduiește: Mihai I. Toncescu, Sofronie Ivanovici, D. I. Bonteș, Gabriel Donna, T. Ionescu-Teo, N. Țincu ș.a., cele mai multe versuri fiind de inspirație folclorică sau caracterizându-se printr-un romantism epigonic. Sunt reproduse și câteva cugetări semnate de Carmen Sylva. O atenție deosebită se acordă articolelor de popularizare, multe traduse ori adaptate: Piramidele Egiptului (I. G. Dumitriu), Psihologia cinematografului, Religia științei (I. D. Nicolescu), Religiile popoarelor asiatice (Nic. Fr. Lazaris), Istoricul
TRIBUNA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290264_a_291593]
-
prilejul de a se referi și la „noua direcție”, a cărei acțiune o socotește ca având efecte negative asupra literelor românești. Toate aceste texte sunt însă, ca orientare, neconvergente, așa cum sunt și cele propriu-zis literare: versurile lui Grandea, de un romantism vetust, cântând, în cadențe largi, sunătoare, evenimente istorice, personaje de legendă, altele de Al. Radu, D. Iliescu, I. N. Polychroniade, nuvele de Grandea și Șt. Chr. Tell, o dramă, Anonimul, tot de Grandea ș.a. Două poezii, Umbrele lui Bolintineanu și
TRIBUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290270_a_291599]
-
S. este aceea din În dulcele stil clasic. Poetul încearcă să se despartă acum de modelele modernității și să rescrie (să recicleze, cum zic teoreticienii postmodernismului, printre ei: Guy Scarpetta) fantasmele vechi ale poeziei, cu precădere fantasmele (vederile) și miturile romantismului. Postmodernismul românesc, în latura lirică, debutează probabil cu această carte în care ludicul, vizionaristul, manieristul S. reabilitează un număr de specii corupte de timp (romanța, de pildă, sau mica elegie erotică) și împinge jocurile limbajului foarte departe în timp. În
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
valorificarea ,,sceptică” și critică a metodelor, cărora Ț. le intuiește nu numai valoarea, ci și limitele. Între istorie literară și interpretare, combinând teoria genurilor cu analiza comparată, alt studiu, Balada romantică (2001), are în vedere configurarea și evoluția speciei în romantismul românesc, îi surprinde specificul, întrevăzut în depășirea modernă a epicului prin lirism și urmărit în contextul literaturii europene, de la Villon la Goethe, de la Uhland la Pușkin. Istoricul literar consideră balada romantică un moment semnificativ în edificarea literaturii române moderne cu
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
depășirea modernă a epicului prin lirism și urmărit în contextul literaturii europene, de la Villon la Goethe, de la Uhland la Pușkin. Istoricul literar consideră balada romantică un moment semnificativ în edificarea literaturii române moderne cu fond autohton și o consolidare a romantismului în datele sale esențiale. SCRIERI: Ion Heliade Rădulescu, îndrumătorul cultural și scriitorul, București, 1984; Scriitori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Iași, 1990; Interpretarea textului poetic, Iași, 1997; Balada romantică, Iași, 2001. Repere bibliografice: Gabriela Drăgoi, O nouă carte
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
Și tot aidoma maestrului său, T. vede de la început (în eseul Un criteriu al selecțiunii valorilor naționale) mișcarea literară „îndreptându-se pe dibuite spre obârșia sufletului național, spre viața țărănească”. Relativ pauperele „generalități estetice” și raportări istorico-literare la curente (clasicism, romantism, realism „artistic” sau „brut”, simbolism) ori la scriitori (Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești ș.a.) sunt suficiente totuși în operația pe care și-o asumă cronicarul, de a cântări valoarea cărților la care se oprește, operație pe
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]