17,708 matches
-
atenția asupra excesivei erudiții, a primejdiei textului stufos de prea multe date, cu subaprecierea "talentului, meditației, judecății, rațiunii, gustului" (sînt cuvintele autorului francez), Sainte- Beuve ilustra o altă înclinație a spiritului galic și anume cea pentru "gust", înțelegînd, după cum se rostește criticul român, "să subordoneze erudiția construcției armonioase, potrivit comandamentelor geniului național". Așa încît autorul Cozeriilor de luni a produs o operă vie, inclusiv cu o foarte pregnantă latură moralistă care a îngăduit asemănarea sa cu Saint-Simon și chiar cu Balzac
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
mare fericire și cea mai cumplită disperare; prin mesajele lor, intenționate sau nu, te îndeamnă să creezi realitatea, stimulînd sensibilitatea, simplificând rezolvarea conflictelor, aducând înțelegere și respect între oameni diferiți; ele pot fi pietrele pe care pășești pentru traversarea torentului. Rostim zilnic mii de cuvinte fără a lua în serios puterea lor de a schimba lumea. Eseurile publicate de Carmen Firan pornesc de la certitudinea că alegerea cuvântului potrivit e cheia succesului, că energiile benefice pot fi stimulate de acesta. Limbajul purtător
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
este declarată în 1899 stațiune climaterică maritimă și balneară (prima din România), după ce analizele de laborator stabiliseră că apele sale minerale sunt sulfuroase, alcaline, ușor cloruro-sodice și iodurate. Nicolae Iorga a dedicat Mangaliei o frază compusă din 102 cuvinte. Fraza, rostită la radio, în cadrul faimoasei emisiuni Sfaturi pe întuneric, face parte dintr-o mărturisire referitoare la mările și porturile pe care savantul le-a cutreierat de-a lungul vieții: ... "tocmai târziu de tot, pe viziunea acelui țărm al Dobrogei, pe care
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
publicat în revista "Blajul" (1934-1936) nuvele (Îl duce pe popa, Corigențe, Studentul, Livadă, Întâlnirea și La închisoare - ultima nesemnată); își publică de asemenea două fragmente din teza lui de licență despre balada populară. Asupra nuvelisticii lui Pavel Dan s-au rostit opinii judicioase de către Ion Chinezu, Cornel Regman, Monica Lazăr, Nicolae Manolescu ș.a. Cele două studii de folclor, de fapt capitole din teza de licență despre balada haiducească, așa cum s-a arătat, nu sunt decât "niște compilații conștiincioase" (Monica Lazăr) și
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
irita pe orator, judecînd după privirea nu prea amicală ce-i arunca peste umeri. Pentru toată lumea de acolo doctorul era un "domn" venit din altă lume, care se urca la tribună cu un teanc de cărți și ziare, nu ca să rostească un discurs ocazional, ci ca să predea o lecție de doctrină, susținută cu argumente istorice și teoretice. în raporturile cu tovarășii din conducere părea sever și distant, dar, desigur, nu era aroganță, ci atitudinea sceptică a intelectualului rafinat, exasperat uneori de
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
viața-mi este și-mi obosește pasul prea curând. Din haos, înfășoară-mă uitare, nu mai sunt vis și nu mai sunt poveste, mi-e sufletu-nsetat de toate aceste: Odihnă, liniștire, împăcare. 30 noiembrie 1982 Treapta a V-a Rostesc, iubire Rostesc iubire și nu știu pe ce anume-am pus cuvântul. Nu știu care simțiri s-adun și să le spun acum iubire. Că suntem buni? Da, suntem buni. Ne respectăm, frumoși din fire, ne așteptăm, pe cap cununi să ne-
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
este și-mi obosește pasul prea curând. Din haos, înfășoară-mă uitare, nu mai sunt vis și nu mai sunt poveste, mi-e sufletu-nsetat de toate aceste: Odihnă, liniștire, împăcare. 30 noiembrie 1982 Treapta a V-a Rostesc, iubire Rostesc iubire și nu știu pe ce anume-am pus cuvântul. Nu știu care simțiri s-adun și să le spun acum iubire. Că suntem buni? Da, suntem buni. Ne respectăm, frumoși din fire, ne așteptăm, pe cap cununi să ne-așezăm mireasă
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Ce caldă-mi pare dimineața, Ce bine e-n surâsul tău, Ce joc surprinzător e viața. Azi, simt că-am să câștig și eu. Noi suntem unul și pe veci ne vom iubi, Divină menire, ce blând ți-e cântul. Rostesc iubire și nu știu, Pe ce anume-am pus cuvântul. 7 ianuarie 1982 Treapta a VI-a Noi Aș vrea să-ți spun că mai trăiesc. Aș vrea să-mi spui în care țară, Sub care dulce primăvară, Florile dragostei
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
pornesc iarăși ambele echipe. 42.Iată ochii mei! Jocul se poate organiza cu un număr nelimitat de participanți. Jucătorii se dispun în formație de semicerc cu conducătorul la 3-4 pași în față. Cel care conduce jocul, adresându-se unui jucător, rostește denumirea unei părți a corpului, dar atinge cu mâna alta. Cel vizat trebuie să răspundă imediat rostind denumirea părții corpului arătată și indicând cu mâna altă parte. De exemplu, „Popescule, iată ochii mei!” dar pune mâna pe urechi. Popescu va
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
participanți. Jucătorii se dispun în formație de semicerc cu conducătorul la 3-4 pași în față. Cel care conduce jocul, adresându-se unui jucător, rostește denumirea unei părți a corpului, dar atinge cu mâna alta. Cel vizat trebuie să răspundă imediat rostind denumirea părții corpului arătată și indicând cu mâna altă parte. De exemplu, „Popescule, iată ochii mei!” dar pune mâna pe urechi. Popescu va răspunde: „Georgescu, iată urechea mea!” dar pune mâna pe creștet. Jocul continuă cu următorii participanți. Jucătorul care
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
cerc mai mare în interiorul căruia se delimitează, printr-un cerc mic, vizuina ursului. Se alege un prinzător „ursul” care, pe patru labe, dormitează în vizuină. Jocul începe prin deplasarea cercului într-un sens stabilit, dreapta sau stânga, jucătorii din cerc rostind următoarele cuvinte: „Ursul doarme, ursul doarme Și-a uitat, bietul, de foame. De el poți scăpa ușor Dacă ești prevăzător.” La rostirea cuvântului „prevăzător” ursul se trezește, se ridică în picioare și caută să prindă jucătorii care încearcă să scape
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
să se ducă după om. 14.Meseriile Locul - sală, teren. Jucători - 2 echipe de 10-12 jucători Material - o minge mică. Elevii sunt așezați în cerc. Unul din ei aruncă mingea strigând, totodată, o meserie, iar cine prinde mingea trebuie să rostească numele unui obiect întrebuințat în aceeași meserie. Exemplu: „zidar” - răspunde „cărămidă”; „fierar” - răspunde „ciocan”. Indicații pentru joc Se poate inversa strigându-se obiectul și răspunzând meseria cu care este în legătură. Mingea se aruncă în raza cercului nu prea sus
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Când însă elevul din mijloc sau din fața clasei va spune „fă așa!”, executând o mișcare, elevii nu trebuie să-l imite. Elevii care greșesc sunt eliminați din joc. Indicații metodice Elevul din mijloc va trebui să execute foarte repede mișcarea rostind cuvintele arătate mai sus, pentru a încurca pe jucătorii. 17.Ghicește cuvântul ales Elevii stau în bănci. Un elev, ales de învățător, iese afară din clasă. În acest timp învățătorul, împreună cu ceilalți elevi, trebuie să aleagă un cuvânt. Exemplu: carte
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
așezați. Conducătorul jocului fixează cifra interzisă (de exemplu, 5). Jocul se desfășoară astfel: se va număra de la 1 la 100, fiecare jucător indicat de căpitan pronunță numărul care urmează. Când se ajunge la cifra interzisă și multiplii ei, jucătorul va rosti, în locul cifrei respective, „poc”. Cei care nu sunt atenți, sau greșesc, sunt penalizați. La fixarea cifrei interzise se va ține seama de cunoștințele de aritmetică ale jucătorilor.
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
din 1877 1878 a devenit comandant al armatei otomane de pe frontul din Balcani. Retrăgându-se cu armata în Plevna, cea mai importantă redută turcească, Osman Pașa, rănit, a predat sabia de comnadant colonelului român Mihail Cristodulo-Cerchez, ca semn de prețuire, rostind memorabilele cuvinte, care s-au înscris cu litere de aur în istoria noastră: „mă predau cu întreaga mea armată bravei și junei armate române”. Între 1878 și 1885 a fost ministru de război, a contribuit din plin la reorganizarea armatei
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
mai vedea lumea cu privirea biciuită de ploile acide ale nerăbdării. nicicând nu voi mai fi grăuntele abia încolțit ce-și leapădă învelișul, golaș și imberb înfruntând, fără frică, durerea. arhanghelul gabriel în visul dinspre dimineață arhanghelul gabriel mi-a rostit numele. ședea la capul meu și-mi rostuia o sabie de lumină în creștet. dintr-odată, mi-am simțit marginea de ființă a luminii, hotarul întunecat al orbirii lunecând ușor de pe mine, ca o coajă ce mă năștea fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
În timpul săvârșirii acestei Sfinte Taine sunt anumite momente cheie pe care unii dintre noi nu le observăm așa cum trebuie, pentru că nu știm ce înseamnă exact. Știm că ne botezăm pentru a ni se ierta păcatele. În biserică, mai întâi se rostește Crezul, apoi se aprind lumânările ca simbol al credinței aprinse în inima celui botezat și care trebuie să ardă toată viața. Se mai aprind alte trei lumânări în fața cristelniței, ca simbol al Sfintei Treimi. Apa din cristelniță este sfințită de către
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
te lase în urma lor zadarnic, liber adică? Aidoma, trecerea trupului printr-o rană, când umple un timp cu o suferință, apoi de uitare, cu nonșalanța care concediază timpul. Singurele mele argumente, aici, urcă din bizara credință că tot ce se rostește pe pământ este adevărat în raport cu ceea ce nu este omul. * Nu peste multă vreme el nu va mai fi un ratat, ci un mort speriat, un fost om care nu mai vrea să retrăiască experiența spiritului uman. Astfel încât, pentru ca toate să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care aș fi putut să mor și nu am făcut-o. Am înțeles că moartea este indiferentă, că i se ia totul în momentul în care i se dă să ridice o viață. * Dacă ai fi cu adevărat lucid, ai rosti exact cuvintele prin care gândul ar înfrânge moartea. * Inimaginabilul dispreț al celui care, distrugând lumea, s-ar proclama pe sine unic suveran - sau durerea acordată cu arta nebunului, disponibilitatea irațională pentru oricând o mie de alte lumi perfectibile, însă niciodată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lângă catafalcul lui unii soldați se sinucideau. În mai multe tabere militare gestul acesta era repetat“, consemnează Tacit îngrozit. „Numai un om care vrea să trăiască se ia la harță cu zeii și cu oamenii“ - iată, se pare, ultima frază rostită de Othon înainte de a se duce la culcare. Avea treizeci și șapte de ani. Înainte să-și taie venele ori să se spânzure, individul se pare că resimte nevoia de a recurge la serviciile unei anume „filozofii“, simte că trebuie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
confirmați, de a ne departaja cu o determinare absolută de suflul nefericit al „prostimii“, apucătura maniacă de a nu muri până nu punem fundul pe unul din fotoliile rezervate „marilor nume“. „Eu nu sunt nimeni, numele meu este nimeni!“ Când rostea vorbele acestea, Ezra Pound era târât într-o cușcă pe străzi, ca un exemplar uman de disprețuit. Scriitorul român încă nu a înțeles sau ignoră faptul că numai o clasă nobiliară (elitele nu se pot plămădi „la birou“ sau în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să i-l dea d-nei Zoe Petre care, în articolul Caragiale ca destin din ZIUA (nr. din 20 iulie), încurcă situații și personaje din două faimoase schițe caragialești. Căci nu este din Căldură mare "pisălogul" care "tot cere apă" și rostește în final cuvintele "la pensii car' va să zică" (la Caragiale : "care va să zică") ci din Petițiune. O lectură împrospătată a Momentelor i-ar fi prins bine ilustrei profesoare. Versuri salvate În anticariatele din București poate fi întâlnit adeseori, în afară de colega noastră, Simona Vasilache
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
în categoria esteților și are relevanță psihologică, pedala pe care apasă treptat pînă la insuportabil regizorul. Societatea de gambleri emaciați apelează la un ritual respectat cu rigurozitate, există un maestru de ceremonii, magister ludi, interpretat excelent de Pascal Boguard, care rostește frazele cheie și marchează fiecare moment esențial al jocului. În fundal, patronii așteaptă compact deznodămîntul. La rîndul lor, jucătorii aflați în lumina prăfoasă urmăresc aprinderea becului obsedant, așezați în cerc după ce numerele lor au fost trase la sorți, fiecare cu
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
ce nu mai încăpuse înăuntru și aștepta fremătătoare afară. Cînd eterna missă a arhimandritului grec a început să-și desfășoare cadențele solemne din fiecare an, cîntarea grecească era acompaniată de același mic grup de fideli. îndată însă ce Părintele Pop rostea în limba română cuvintele liturghiei, îi răspundea un cor straniu, de o forță ce amintea vuietul mării. Iar cînd cuvintele Hristos a înviat! s-au auzit sub cupola bisericuței, cîntarea a răsunat în românește cu un ecou vibrant, rostogolit din
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
doar cu transcripții ale unor volute sonore întruchipate în păsări măiastre grație harului și inteligenței clarinetistului român: Henry Purcell: Allemanda, Air, Gigue; Claude Daquin: Le coucou: Jean Philippe Rameau: Le rappel des oiseaux. Muzica, plastica... Și multă, multă poezie. Toate rostite în fața unui public neașteptat de numeros, precum și a unui primar, Neculai Onțanu, docil, discret, așa cum îi stă bine unei gazde căreia îi calcă pragul oaspeți de seamă. Se știe prea bine că partitura necântată e o perpetuă virtualitate ori o
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]