3,443 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > AM FOST UN TRECĂTOR? Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Am fost un trecător? Nu sunt un trecător Rostogolind cuvinte În verde viu mă vor Să își aducă-aminte, Nu sunt un trecător, Rostogolesc cuvinte, În verde viu și-n dor, Să vă rămân în minte, Am fost un verde viu, Far- călăuză-n ceață, Atunci când n-am să fiu
AM FOST UN TRECĂTOR? de VALER POPEAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362189_a_363518]
-
FOST UN TRECĂTOR? Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Am fost un trecător? Nu sunt un trecător Rostogolind cuvinte În verde viu mă vor Să își aducă-aminte, Nu sunt un trecător, Rostogolesc cuvinte, În verde viu și-n dor, Să vă rămân în minte, Am fost un verde viu, Far- călăuză-n ceață, Atunci când n-am să fiu Să vă fiu...dimineață!! Am fost un trecător? Valer Popean,Târnaveni Referință Bibliografică: Am
AM FOST UN TRECĂTOR? de VALER POPEAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362189_a_363518]
-
meu glas. Sunt cărări de suflet triste Peste care-am plâns cu jale, Căci târându-mă lăsat-am Urme sângerii și-amare. Pe cărări de suflet triste Printre pași-mi ce gonesc, Azi zăresc bucăți de suflet Ce se mai rostogolesc. Talpa azi îmi plânge urma Pașilor de altă dată, Căci umblând i-am risipit, Iar azi plâng împiedicată. Până ieri pe pași cătat-am Dragostea ce mi-a fost dat, Azi o caut cu privirea, Că-ai mei pași i-
CĂRĂRI DE SUFLET de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378687_a_380016]
-
nicicând nu gândeam că există sub tălpile înfricoșate de adevăr. atâta frumusețe pe care acum vulpile civilizațiilor de carton le topesc, le modelează în banale forme din care energiile strigă sufocate de umbre. umbrele răsturnate aștern în calea ploilor. se rostogolesc pe asfalt. eu privesc în jur ca un copil dezorientat, căutând mai departe apa, aerul, focul, flacăra vie a lumânării, cum dansatoare a bucuriei de a fi, își modulează trupul ardent pe filele ultimelor poeme ale rădăcinilor firii în care
TABLOU TRĂIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377744_a_379073]
-
19 septembrie 2008 , la aniversarea a 30 de ani de la terminarea facultății de Horticultura din București” Atâția ani...Unde s-au dus?.....Cum au trecut pe lângă ea, si ce au luat cu ei , în această vâltoare numită viața? S-au rostogolit parcă prea repede, ca o roată de la un car ,tras de niște căi voinici. Și mai ales ce au lăsat? Acum ea simte , doar , neputințe, dureri, boală.Greu de duș pe umeri atâtea ... Da au lăsat anii ăștia și altceva
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
intrăm într-o încăpere incendiată, este bine să ne punem peste cap o pătură cât mai umedă; 2. Dacă ni se aprinde, spre exemplu, încălțămintea, hainele, nu trebuie să intrăm în panică. Ne vom arunca pe jos și ne vom rostogoli până când focul se stinge. Dacă avem în preajma noastră indivizi care au luat foc, vom arunca asupra lor orice obiect de îmbrăcăminte, trântindu-i la pământ. 3. Atenție: se vor deschide cu mare atenție ușile, foarte puțin și încet, deoarece afluxul
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT ROMÂNIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377768_a_379097]
-
-mi bântuie visele. Viespea nu putut răspunde unei astfel de înflăcărări. Privi din zborul ei strădaniile mărului disperat să ajungă lângă blonda pară și oftă într-un bâzâit prelung când o pală de vânt îl desprinse de pe creangă și îl rostogoli pe pământ. Căzând de la o înălțime foarte mare, mărul se bătuci și se înnegri imediat pe partea lovită, așa că, ajunse la coșul de gunoi înainte chiar de a mai arunca o ultimă privire spre multiubita lui. Înfuriată, viespea se aruncă
IUBIRE DE TOAMNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377788_a_379117]
-
se știe sigură nu numai față cu rușii, ci și față cu partida rusească care scormonește în interiorul ei, și să nu fie sacrificată pentru a doua oară în momentul decisiv. La 1877 a fost singură-singurică când masele oștirilor rusești se rostogoleau spre granițele sale; ea s-a văzut nevoită să încheie vestita convențiune din aprilie și să-și deie contingentul unui năvălitor heterogen; ea a trebuit să primească cea mai îndrăzneață ingratitudine pentru că la Plevna cu sângele său a scăpat pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
gura lui de zmeu tabagic, iar marele amfiteatru de stînci îi amplifica rîsul ca-n basme. Nefericitul Craiu rîzînd... Goi, cu Mercedesul alături, din care ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor, platoul de la Repedea, se rostogolesc îmbrățișați, babo! babo!, o alintă junele judokan pe juna judokană, moșu! moșu!, îl alintă ea și rîd în gîlgîituri excitate și rîd și se rostogolesc dement pe ultima pată de zăpadă. 16 martie Viața e de acceptat așa cum e, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor, platoul de la Repedea, se rostogolesc îmbrățișați, babo! babo!, o alintă junele judokan pe juna judokană, moșu! moșu!, îl alintă ea și rîd în gîlgîituri excitate și rîd și se rostogolesc dement pe ultima pată de zăpadă. 16 martie Viața e de acceptat așa cum e, să nu-i căutăm "salvatori" în indivizii tarați genetic, dispuși s-o schimbe după mintea lor periculoasă. Bogăție și sărăcie, deșteptăciune și prostie, frumusețe și urîțenie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nu știe ce-i. Așa că, de ani și ani, zilnic, pe ger, pe arșiță, se strecoară ca o caradașcă lovită spre trotuarele din zona Halei, trece-ntîi pe la birtulețul vînăt din colț, își umple ploscuța cu ceva de culoarea mercurului, se rostogolește-napoi pe tortuar, s-așază, își socate din mînecă mîna ciungă o cioată fulgerată și cu ea sub bărbie, ca cel de la Hamangia, zace ore-n șir, fără să scoată o vorbă. Nu-l văd niciodată bînd din mercur. Seara
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a sorții. Și acel răufăcător asupra căruia cădea atunci pedeapsa, ca o altă secțiune a destinului, nu simțea altă "vină interioară" decât dacă era victima unei catastrofe neprevăzute, a unui fenomen terifiant al naturii, un bloc de piatră care se rostogolește și care strivește totul în trecere, fără ca împotriva lui să existe posibilitatea unei lupte"42. Împotriva convingerii generale că pedeapsa ar avea proprietatea de a trezi în vinovat sentimentul greșelii, fiind un "instrument" al acestei reacții psihice numită "conștiința încărcată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
La fel, Blake arată că în coborîrea ei (cădere) Vala (natură divină) se contractă în sine că marea întunecoasa (Tharmas?), și atunci Luvah (duhul iubirii) cade din pieptul ei și între cei doi "vasta-alcătuire a Naturii, ca un Șarpe, [...] se rostogoli"246. Prin urmare, Natura pămînteasca pare mai degrabă o emanație care iese din Vala atunci cînd ea se contractă. Desigur, ipoteza lui Luria seamănă mai mult cu doctrina emanației, pe care Blake și-a însușit-o, dar nu a explicat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale ei mîini, ci o voință-avînd A sa, perversa și capricioasa. Enion iubea și plîngea. Nouă zile trudi la lucrarea să și nouă-ntunecate albe nopți; Dar într-a zecea fremătîndă dimineață, acuma Cercul Sorții-nchis, 85 În jur se rostogoli marea, dînd naștere-unui Glob de apă, cumpănit prin sine10. Un Continent Amenințător acolo se ivi unde-n pustie, Enion, De propria-i Creație-ngrozită, privindu-și umbră cea țesuta, Ședea-ntr-o groaznică beție de Remușcare și de Pocăința. [El
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Această lume-n care locuiești este A Ta; aceea dinăuntrul sufletului, Acel întunecat și groaznic infinit unde în sus și-n jos fără de țintă hoinărește Gîndul, Este Al Meu, si într-acolo mergi cînd cu o-Înțepătură-a limbii mele Înveninata te rostogolești spre înăuntru la locul cel din care eu ieșit-am15". 150 Tremurînd, ea răspunse: "De ce m-am născut, si ce sînt eu? Tristețe și frica, viu chin și despuiata Victima. [Gînditu-m-am să țes un Acoperămînt pentru Păcatele-mi în fața mîniei lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n Răi, ca cineva să fi murit de-o moarte spre-a nu mai fi-nviat nicicînd. Stătu-ngrozit Urthona, dar nu-ndelung; spectru-i fugi La Enion, si trupul său căzu. Tharmas îl privi căzînd În lung47, un șarpe furios rostogolindu-se în jurul cortului cel sfînt. 525 Fiii războiului, uimiți de iazma cea Scînteietoare, departe-o Alungară în lumea lui Tharmas, într-o stîncoasa hruba. Dar Urizen, învăluindu-și toate armiile cu-ntuneric, Trimise-n jur heralzi, în taină poruncind plecarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
plînge. Tatăl și mama cu Tatăl și mama Fecioarei nevolnici peste trup leșínă, Iar Omul Tînăr, Ucigașul, aleargă peste munți. Ruben 59 dormea pe Penmaenmawr 60 și Levi61 pe Snowdon 62. Ochii lor, urechile, nările și limbile lor li se rostogolesc afară, privesc 55 Ce e-năuntru acum văzut afară; ei carne vie sînt vîntului lihnit. Devin Noroade foarte-ndepărtate, pe-un ne-nsemnat și-ntunecos Tărîm. Fiicele Albionului cu brîie-și strînseră vesmintele de Mînă Împletite, Dînd jos perdelele Ierusalimului de pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
le-așază-n cruntele lăcașuri. 145 Și-n toată-această vreme, închise-n Peșteri, Războaiele de aur de Țesut, acum nălțate, Toarseră-ntîi, apoi țesură Atmosferele; acolo Paianjenul și Viermele Înfășurau suveica-naripată, cu șuierat asurzitor prin toate firele ce ascultau; Sub Peșteri se rostogolesc poverile de plumb și fusele de fier, Imensă bătătura și urzeala cumplit vuiesc în adîncimea-nfricoșată. 150 În acest timp, departe-n vastul neștiut, Vulturii, cei cu puternice arípi, isi abat Zborul temerar în chipuri Omenești distincte; prin întuneric beznă Perdelele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de-acolo nouri dulci suiau și aburi 85 Rătăcind chiar pîn' la Cuburile de lumină 86 și căldura, însorite, 255 Căci multe ferestrui împodobite cu súave podoabe Dădeau spre a lui Tharmas Lume, unde-n șiroaie necurmat Talazurile-i se rostogolesc, unde dihanii hoinăresc pe căile-nspumate. Pe nori Fiii lui Urizen priviră Ceru-n jur zidit; Ei cumpănit-au și pus-au ordine în totul, si mîngîiat fu Urizen să vadă 260 Lucrarea minunată cum curge înainte precum cele văzute
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen, ci-ascultă-mi Viziunea) 85 Zicînd, "Mergeți și muriți de Moartea Omului pentru Vala, dulcea rătăcitoare. Volutele Urechilor vi le întoarce-voi spre în afară, si Nările în jos Vi le-apleca-voi, si Ochii-nlăcrimați, cuprinși în globuri, înfricoșați vi s-or rostogoli; Uscîndu-vi-se, Buzele și Limba se strînge-vor într-un cerc strimt, Pîna ce-n strîmte-nfățișări va strecura-veți. Duceți-vă pe calea voastră de văpaie 90 Și învățați ce-nseamnă să-l absorbi pe Om, voi Spirite-ale Milei și Iubirii". O
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acum spre nalturi spumegắ Sîngele Omului. Văzut-am că Luváh și Vala 95 Se coborîră-n Omenească Inima, acolo unde Paradisul și ale sale bucurii sînt din belșug, Înspăimîntați de gelozie, tunînd și fulgerînd, și-n juru-nflăcăratelor picioare văpăi li se rostogoliră, Si vasta-alcătuire a Naturii că un Șarpe jucatu-s-a în fața lor; Și cum mergeau ei astfel, în focuri învăluitoare și tunete-ale-adîncului, Vala se strînse-n sine că marea-ntunecată ce-și lasă malurile noroioase, 100 Și-atunci din sînu-i Luváh
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel, în focuri învăluitoare și tunete-ale-adîncului, Vala se strînse-n sine că marea-ntunecată ce-și lasă malurile noroioase, 100 Și-atunci din sînu-i Luváh căzu departe că răsăritul de apus Și vasta-alcătuire a Naturii, ca un Șarpe, la mijloc se rostogoli. De este-acesta Babilonul sau Ierusalimul, nu știm. Totu-i Confuzie. Totu-i tumult, și singuri noi scăpat-am". Ea sfîrși, căci mîniosu-i tron dezlănțui grindină neagră. 105 (Albion închise Poartă din Apus, și-nchise-America afară prin Atlantic, Pentru-un blestem, și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
130 Și Lúvah s-a ascuns în formele Elementare ale Vietii și-ale Morții. Urthona-i Fiul Meu. O, Los, tu ești Urthona, si Tharmas Este Dumnezeu. Omul cel Veșnic e pecetluit, spre-a nu fi mîntuit nicicînd. Torentele mi le rostogolesc pe trupul său, talazurile, valurile-mi trec peste el, Marea-l cuprinde și iezme-ale adîncului sînt camarazii săi. 135 Visător al furioaselor oceane, rece-adormit al buruienilor și scoicilor, Chipul tău Veșnic nicicînd nu se reînnoi-va, te biruie-ndoiala-mi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător, Întins peste nemărginire, se nalță-n fiori aprigi, tăcut îi este glasul, În tristă contemplare întinzîndu-se din Miazănoapte-n Miazăzi 175 În mare putere. În juru-i, Los roțile-i bubuitoare Și le rostogoli-nfuriat dintr-un cuptor în altul, veghind cu sîrg Contemplativa grozăvie înfricoșată-n disprețuitoarea-i sfera, Înfricoșata de rece contagioasă nebunie; în mîna-i Ciocanu-asurzitor al lui Urthona întocmind orele sub greaua-i mîna, 180 Zilele și anii, în lanțuri de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cuvinte, hulitoare și pizmuitoare, cu îndîrjire hotărît De partea urii-n Veci să fie, în vastul sau dispreț trudea bătînd Verigile ursitei, verigă cu verigă, nesfîrșit lanț al suferințelor. Mintea cea Veșnică, încătușata, vîrtejuri de mînie începu fără-ncetare să rostogolească Mereu în jur, si sulfuroasa spumă ticsita ridicîndu-se, 210 Se așternu, Iaz luminos și lucind limpede, Alb că zăpadă. Uitare, amuțire, trebuința, închise-n lanțuri ale minții, În fiarele de gheață micșorîndu-se, răvășit, rupt de vecie, Los fiarele și le
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]