5,386 matches
-
clipă, carbonizat de dor, Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele. Tu mă privești tăcută, duios și-ntrebător, Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin ele Sporind apropierea prin tainice tunele - Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer; Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel, Tălăzuind himere care nicicând nu pier Și-atunci rădvanul vieții ne saltă-n zbor cu el... Vom răspândi-n eteruri iubirea-giuvaer Când cosmosul ne-absoarbe să
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
de falnic, Departe, în adâncuri, în străfunzimea-i pură... Greu deslușeai misterul dacă-l priveai șăgalnic, De-abea vedeai prin nouri o simplă sclipitură... Văzduhul părea templu cu nori în frământare Ce fierb în ei mici raze ce prind contur de vulturi Rotindu-se agale sub nesfârșita zare. În cercuri largi, mărețe, și-apoi în catapulturi... Dar ei dispar o clipă sub nori și... iar se-arată Schimbați în două stele cu aripi lucitoare - Și-atunci un zvon de trâmbiți a prins ca să
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
clipă, carbonizat de dor, Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele. Tu mă privești tăcută, duios și-ntrebător, Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin ele Sporind apropierea prin tainice tunele - Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer; Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel, Tălăzuind himere care nicicând nu pier Și-atunci rădvanul vieții ne saltă-n zbor cu el... Vom răspândi-n eteruri iubirea-giuvaer Când cosmosul ne-absoarbe să
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
o clipă, carbonizat de dor, Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele.Tu mă privești tăcută, duios și-ntrebător,Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin eleSporind apropierea prin tainice tunele -Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer;Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel,Tălăzuind himere care nicicând nu pierși-atunci rădvanul vieții ne saltă-n zbor cu el...Vom răspândi-n eteruri iubirea-giuvaerCând cosmosul ne-absoarbe să ne topească-n
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
prea mulți cititori. Mă ajută să merg mai departe... Privesc cu ochii minții cerul nopții, așa cum o făceam în copilărie. Eu nu vedeam atunci constelațiile. Îmi plăcea să observ culorile stelelor. Unele erau albastre, altele roșii, altele verzi. Unele se roteau și dădeau impresia sclipirii, altele erau posace și înghețate, dar toate mi se păreau minunate. O senzație de satisfacție mă încerca, de câte ori le priveam. Iar luna, atunci când apărea mândră pe cer, o simțeam ca pe o prietenă veche, de veghe
SINGURĂTATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372584_a_373913]
-
asemenea zării te desprinzi cu lumină Punând straturi pe pământul care se miră; Iarnă cladită din umbră, cu chipul livid, Maica-ta-nghețată îți pune cunună de stele, Etalându-ți candoarea-n aerul translucid Geru-și întinde sclipirea pe ele... Se rotesc clipele, tandru, pe nori amețiți Iar fulgii se-nvârtesc pufoși ca niște pui, În tabloul cu zăpadă-s doi îndrăgostiți, Se-aude printre gânduri -iubirea firii lui- ! Referință Bibliografică: IARNĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1426, Anul
IARNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372748_a_374077]
-
AJUTOR !, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012. Pe malul apei Amiaza tăvălită De biet furnicar Ecosistem II Scai din omăt Zorii plutesc pe gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă- Mușcata din fereastră Suflă răspunsul... Citește mai mult EcosistemPe malul apeiAmiaza tăvălităDe biet furnicarEcosistem
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului acum tonul cuvintelor se retrage în puritatea dimineții culorile ei nealterate se plimbă e promenada zorilor e zeama ceții bine privirea mea de-acum se rotește la mal de pleoape rătăcind sfere timpul pierdut mă învinovățește și mă contorizează cu plusuri minusuri alb înstelat trupul meu zemos că o pară surâde Referință Bibliografica: PROMENADA 5 / Florica Ranta Cândea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul
PROMENADA 5 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/373216_a_374545]
-
Acasa > Strofe > Atasament > PERONUL DE PE PARTEA STÂNGĂ Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului de la o vreme începe să mă doară rău spatele la ora când cocoșii echilibrează noaptea tresar îmi rotesc ochii prin cameră cobor din pat și ca un ultim gest îmi pipăi părul până mă pierd prin respirația albă a pereților dincolo de geam cade o stea gândul se ghemuiește în mine într-un colț al gurii se oprește o
PERONUL DE PE PARTEA STÂNGĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373241_a_374570]
-
nimic și nimeni nu se-așteaptă să moară, Când plaiul meu,pângărit de neagra-i aripă, Rămase străin și pustiu de măicuța-mi iubită. Apoi,mai coborâse odată,demult,demult, Acum știu ce urmărea din veselul vânt, Acum știu de ce rotește sus,neîndurat, Prin ce țări de jale zboară ne-ncetat. Referință Bibliografică: Vulturul de piatră / Stroie Mugurel Cătălin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1715, Anul V, 11 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stroie Mugurel Cătălin : Toate Drepturile Rezervate
VULTURUL DE PIATRĂ de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372130_a_373459]
-
și oranj răsfiră-n jur lumină, De tusele de indigo se dezvelește zarea Și un azur nehotărât își scutură culoarea. La tâmpla cerului se prind nuanțe virtuale, Culori ieșite din tipar se pierd în lumi duale, Lumini din ceruri se rotesc și-ncearcă să aprindă Lumină sufletului meu, în ochii mei, ... Citește mai mult Natura-i pictor în lumini la ora dimineții,Cănd cerurile se aprind și-și rumenesc pomeții.Nori albi ca niște vălătuci pornesc fără motiveSă se închine soarelui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
roșu și oranj răsfiră-n jur lumină,De tusele de indigo se dezvelește zareași un azur nehotărât își scutură culoarea.La tâmpla cerului se prind nuanțe virtuale,Culori ieșite din tipar se pierd în lumi duale,Lumini din ceruri se rotesc și-ncearcă să aprindăLumina sufletului meu, în ochii mei, ... XIII. IUBIRI TOTALE, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015. Iubirile au gust de poezie, Parfum de-”a fost odată” ca-n povești. Iau viața dintr-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
sunt fragilitatea frunzelor, căzând, uscate, E-ntreaga-mi constatare, ce vine deodată, În zvonul unei toamne -de -aur, culorile îmi simt, Uitând de rele vise, las, vară, să -mi fie în gând. Baritonal, un teatru, frunzele vor regiza, în nimb, Rotindu-mi inima, să mi se scurgă, spre pământ, Și cine dintre ele, eroine ale zilelor mondene, Îmi va lua și liniștea, pierdută prin edene?.. Și numai una își caută un timp-n a mea privire, O frunză, ca o principesă
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
copac și îi voi privi coroana!își zise ea.Pădurea o primi cu o binevoință aparte. Era doar loc și pentru ea, mult prea mult loc. Deși lumina era pe cale de a părăsi acest sanctuar, își deschide brațele și se rotește la fel ca o balerină pe o scenă.Nu aude apaluze, doar vântul și copacii îi sunt singurii spectatori. Face o plecăciune, așa cum balerinele fac la sfârșitul spectacolului. Privește în jur și observă că frunzele copacilor sunt aplecate spre pământ
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
acționă butonul și... se făcu lumină! Iepurașul era un radio portabil, cu o uriașă lanterna în loc de posterior. Înainte de călătorie tocmai îi schimbase bateriile; din experiență, știa că vor avea minim douăzeci și patru de ore lumină. Se-ntoarse pe-o parte și roti ușor fasciculul luminos de jur-împrejur. Identifică sursele mormăielilor: trupurile camarazilor se zăreau în penumbră contorsionate... se părea că, în cădere, ajunseseră într-o grotă. Mulțumi fulgerător Divinității că iată, aveau măcar aer... Șopti ușor, cu o voce care-i păru
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
mai ai nevoie de ceva, să-i spui ei! Atât a zis și s-a dus ca din pușcă, pe drum la vale. - O fi fost grăbit, că lăieții când te prind nu mai scapi ușor de ei, zise Petrică, rotind privirea pe bătătura curată, măturată de azi. „Plecă și asta așa de repede! cugetă Mărgăreta mai mult pentru sine, dar cu referire la lăiața tânără. Nici nu terminai de vorbit ce aveam cu ea. Da, lasă că mai vine ea
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
în păpuriș, ducându-și degetul arătător la buze, într-o cerere mută de liniște absolută. Inamicul pândea de undeva de pe drum. Ascultară cu urechile ciulite până când liniștea se lăsă din nou peste lac. Unchiul se ridică la început în genunchi, rotindu-și privirea, apoi cu totul și le făcu semn că se pot ridica: - Țâță de mâță! - Unchiule, nu e frumos să vorbești prostii! - Țâță de mâță nu e prostie, măi Florine, așa spun eu când totul e perfect în regulă
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
apusului, învelește-mă mamă cu țărâna ta să nu simt frigul acestui secol, care se zbate agonic în lumile rătăcite, nu știu , toamnă, cum să-ți mulțumesc pentru calda mea singurătate; sună marele ceas al tenebrelor, cerul de platină se rotește, se clatină peste noi, am palmele goale de lumină și ochii tulburați de-ntuneric, îmi plimb azurul singuratic prin frunzele triste ce-și caută cărări de vis peste poteci și drumuri pustii, se-ntunecă refexele-nserării peste dealul ud de zvon
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
de adâncă simțire, autoarea scrie microeseuri despre „Când cerurile se deschid”; despre „Bucuria iubirii”. Ioan Stoian Subțire este un alt creator care și-a încredințat scrierile acestei Antologii. Autorul subliniază faptul că, oricât timp ar trece, oricâte anotimpuri s-ar roti, din semințele căzute vor răsări alte flori, în altă primăvară: „În fructe stropi de soare cad/ Mișcarea vremii ne-nfioară!/ Semințele căzute-n nou răsad/ Cresc alte flori, în altă primăvară...” (Trecere). O dată cu căderea razelor în fiecare suflet, renaște și Speranța
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
deși am o răspundere acum, nu mă simt deloc împovărat. - Behehehe!!! - Hahahahaha!!! râse cu poftă Stump! Și trase adânc aer în piept să-și umple plămânii. Bobby se comporta și el ciudat. Alerga de colo, colo, sărea în sus, se rotea în jurul casei, nu avea astâmpăr. - Bobby, Bobbyyyyy! striga bătrânul în zadar. - Ham, ham, ham!!! ... - Ai chef de joacă! Aaa, dar parcă esti mai agitat azi. Ori... te-ncearcă bucuria și pe tine? Hahahaha! Bucuria în pieptul lui Stump era nemăsurată
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
cum voi putea avea o influență asupra lumii, pentru ca să pot măcar cu un deget să ating meridianele sau paralelele globului pământasc, precum degetele ating strunele de harpă, iar sunetele mele adesea să fie auzite?; - iar globul pământesc poate să se rotească cumva în ritmul acestor sunete, cum să fac? Dar și atunci, când la Olimpiada din anul ’80, de la Moscova, ori la Olimpiada ”Soci-2014”, pe când a răsunat muzica mea pentru miliardele de ascultători de pe glob, ceva mă apasa, eram mâhnit și
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
fie, de nu înțelegi! a rostit, privind în gol interlocutorul meu, după care a continuat, studiindu-mă amănunțit. În acest loc poți să vinzi sau să cumperi, după plac, eu fac comerț cu suflete. În timp ce rostea aceste ultime cuvinte, se rotise lent și cu mâinile ridicate, îmi sugera să privesc exponatele. - Vreți să spuneți că acelea sunt suflete? am întrebat cu vocea sugrumată de spaimă. - Întocmai, fel de fel de suflete, în funcție de culoare, mărime, formă și intensitate, a răspuns privindu-le
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
de frig! doar corbii veghează umbrele tăcerii undeva la răspântiile durerii crabi cu cleștii de aramă decupează altare uitării îi văd îi aud cu tristețea brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul luminii și cuvânt oglinzi coapte sub limbile Gheenei rotesc cărările îndoielii și speranței e atâta ceață încerc să mă adun din mine victimă și călău beată de iluzia înțelegerii cu închisorile sfărâmate beau sânge de lună din noaptea răsturnată-n corbi sălbatică înflorire vis și țărână volbură și flori
DOAR CORBII VEGHEAZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371743_a_373072]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IARNĂ PE VECI ( II ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara moare pe poteci, Iarna ne învăluie pe veci, Aripi largi cu ciocuri de cleștar, Se rotesc pe cer, cerșind cuibar. Primăvara moare pe alei, Plâng în teci aromele de tei, Ceru-i plumburiu... Peste oraș Fulgi plutesc, se frâng în lin relaș. Orizonturi gri, neclare forme, Adumbresc trăirile-mi diforme, Dalmațieni par munții-n depărtări, Ciori
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]
-
a dus unde avea treabă sau unde îi făcea plăcere: copiii în fundul grădinii se jucau printre pruni, bărbații la grătar continuau să bea, mătușile pe terasă mâncau semințe și cleveteau, iar doamna Moise cu Ovidiu nu ieșiseră încă din bucătărie. Rotindu-mi privirea prin salon, zărisem un teanc de reviste pe bibliotecă și am început să le răsfoiesc, convinsă fiind că este cea mai bună alegere, deoarece la grătar nu aveam ce să caut, fiind numai bărbați, care discutau aprins despre
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]