1,869 matches
-
ruginiți, împletiți peste geamurile oarbe ale abatorului, ardeau lumini puternice. Parlagiul intră în hala încăpătoare, cu șine de fier pe jos. Deasupra, pe pietre, rămăsese un zoi lipicios, vânăt, adunat din scursorile sângelui și resturile de vite. Vagoane lungi, pe rotile, scârțâind, treceau mormănite cu jumătăți însîngerate, aruncate la întîmplare, una peste alta, împinse de oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte și cuțite ascuțite la brâu. - Bună dimineața, fraților! aruncă parlagiul, mohorât. - Bună dimineața, răspunseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și cald al sângelui proaspăt. Pocnetele bicelor se întețiră. Tăietorii se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu ghionturi și înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere, împingînd odgoanele de fier pe rotilele de deasupra. Mușchii lor jucători se zbăteau sub tricourile rupte care le acopereau trupurile puternice. Pe tavanul halei de piatră tremurau copitele spintecate. Din ele picura încă sângele, se bălăbăneau scurt, izbeau aerul la întîmplare și, ajunse la o ușă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
evreiești era de așteptat. În anii ’80, un grup de colonialiști și de fanatici religioși trimisese bombe prin poștă sau le plasase sub mașini, schilodind câțiva politicieni palestinieni. Multe dintre victime erau încă active, apărând la televizor în scaune cu rotile sau cu plăgi faciale îngrozitoare. Poate, continuă Yariv, vor arunca în aer vreo două terenuri de joacă arabe. Chiar și Moscheea. Nu era nevoie să spună care moschee. Știau cu toții că cei mai fanatici din Machteret visau să arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
frunzele veștede și, pe lângă asta, Lenski nu prea știa să joace, deși insista să ni se alăture, cu paltonul pe el, Într-o asimetrică partidă În trei. Mai târziu, ne petreceam aproape toate după-amiezile pe un ring pentru patine cu rotile din Kurfürstendamm. Îmi amintesc că Lenski se Îndrepta cu patinele, ca un făcut, numai spre stâlpul pe care Încerca să-l Îmbrățișeze, În timp ce se prăvălea cu un zdrăngănit asurzitor; și după ce mai persevera un timp, se mulțumea să stea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se rotesc la nesfârșit În minte. O fanfară militară (Germania era În perioada aceea țara muzicii), condusă de un dirijor deosebit de smucit, se trezea la viață cam la fiecare zece minute, dar nu reușea să Înăbușe uruitul dominant, neîncetat, al rotilelor. Exista În Rusia și fără Îndoială că mai există, un gen special de băiat de vârsta școlară, care, fără a avea neapărat o Înfățișare atletică sau o inteligență remarcabilă, cu un orizont larg, deloc activ În orele de clasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și șah, Învățând cu cea mai mare ușurință și eleganță orice fel de sport, joc sau meserie (Boria Sik, Kostea Buketov, celebrii frați Sarabanov - unde sunt acum coechipierii și rivalii mei?). Patinam bine pe gheață și treceam la patinele cu rotile cu ușurința cu care orice bărbat trece de la brici la aparatul de ras. Am Învățat foarte repede doi-trei pași mai complicați pe ringul de lemn și nici Într-o sală de bal n-aș fi dansat cu mai mult zel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
orchestră. Spectacolul se derula În direcția obișnuită: un jongleur În haine de seară; apoi o femeie cu pieptul sclipind de strasuri, ciripind o arie de concert sub revărsarea alternativă de lumini verzi și roșii; apoi un comic pe patine cu rotile. Între el și numărul cu biciclete (despre care voi mai vorbi mai târziu) era un număr intitulat „Gala fetelor“ și, suferind cam același șoc fizic, cutremurător și umilitor, pe care l-am avut când am Încasat bușitura aceea pe ring
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai departe - Își pierd autonomia, Își mobilizează laolaltă generalii pietrificați și frunzele căzute, Își cimentează prietenia aleilor lor Înlănțuite și se unesc Într-o confederație de lumini și umbre, prin care copii grațioși cu genunchii goi alunecă pe patine cu rotile zornăitoare. Ici și colo, un petic cunoscut de fundal istoric contribuie la identificarea locului - și suplinește alte legături sugerate de o viziune personală. Copilul nostru trebuie să fi avut aproape trei ani, În acea zi cu puțin vânt, la Berlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am mai putut. Sper că n-am zis nimica jenant, cum vorbesc la bar după ce-am băut câte ceva. Oricum, a mers totu’ bine - cel puțin mie așa mi-au zis. Mi-amintesc cum m-au dus cu scaunu’ cu rotile-napoi la mine-n cameră și l-am văzut acolo pe Charlie, așa că i-am făcut semnu’ cu degetu’ mare-n sus. Nu simțeam nimica - îmi dăduseră tone de morfină. M-au obligat să merg în aceeași seară, ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu propriile lor mijloace, alții însă, mulțumită ajutorului meritoriu al pompierilor și voluntarilor, pentru că locurile unde locuiau încă erau invadate de apă, de netrecut, și toți, toți, cei sănătoși și cei bolnavi, unii pe propriile picioare, alții în scaune cu rotile, pe tărgi, în ambulanțe, se îndreptau spre respectivele secții electorale ca niște râuri care nu cunosc alt drum decât cel spre mare. Celor sceptici sau doar neîncrezători, acelora care sunt dispuși să creadă doar în minunile din care speră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
salonului de la primul etaj, Îmbrăcată cu niște pantaloni scurți trăsnet din pluș de un galben ca primulele și o bluză roz-bonbon În formă de T. Pe cap avea o perucă blondă prinsă În codițe Îndrăznețe. Era Încălțată cu patine cu rotile nou-nouțe din piele albă. După cum se părea, voia să fie Rollergirl; totuși, singurul lucru care nu avea deloc de-a face cu Rollergirl era brățara cu diamante Cartier pe care o avea prinsă la Încheietura mâinii stângi și care strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deja ies În oraș În fiecare noapte Îmbrăcată ca Bianca Jagger. Așa că sunt Rollergirl, care nu are legătură cu nimic, cu excepția faptului că Îmi garantează că o să atrag maximum de atenție. Seamănă locul ăsta cu o sală pentru patinaj pe rotile? — Nu chiar, am spus. Cu pereții săi tapisați cu satin roz patinat, cu mobila lui Cedric Gibbons 1 moștenită de la una dintre bunicile lui Lauren, care fusese starletă de cinema și cu tablourile de Rothko 1 și Rauschenberg 2, salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poștal folosești? Da, Harry, sigur că aș vrea să fii acolo. Și poate chiar și Flora. HARRY: Draga, smintita mea Flora. Dar, dacă o chemi pe ea, va trebui să vină și Bette. Știi, e bolnavă. Imobilizată în scaunul cu rotile de parkinson, biata femeie. Nu pot să-ți spun cu ar reacționa, dar până la urmă s-ar putea să-i placă ideea. Și mai e și Rufus. NATHAN: Cine e Rufus? HARRY: Tânărul care lucrează la casă, în anticariat. Jamaicanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se întâmplase nimic. Se afla într-un loc foarte luminos și liniștit. Numai zâne îmbrăcate în alb. Una din zâne tocmai îi sufleca mâneca. Îi făcuse ceva la mâna stângă, iar alta îi împingea patul. Era pe un pat cu rotile ce se deplasa în perfectă liniște. Drept în față, cu lacrimi în ochi, îl privea propria lui fiică, Sanda. Ce caută ea acolo? Trebuia să fie la școală sau acasă! Chiar și el cum de nimerise aici!? Cu o secundă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
disperarea. Aștepta din minut în minut, să apară verișoara Minerva, cu soțul ei, ca să nu stea singură. Lovise de trei ori ușa care despărțea apartamentul lor de cel vecin, al bețivului cu opt copii și cu nevastă-n scaun cu rotile, și anunță pe scurt ce pățise. Treaz, omul se îmbrăcă repede și porni pe traseul frecventat de Epa. Răscoliră și el și familia verișoarei și Miliția tot orașul, dar nu-i dădu de urmă. Surghiunită în propriul apartament, Karin - tante
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un aer tulbure. CÎnd ai ochelarii la ochi simți nevoia să ți-i scoți, cînd nu, să ți-i pui. Pentru o clipă, ai impresia că trebuie să reglezi imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apei, apoi am întors hârtia cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu m-am întins să-l iau. Atunci am observat că femeia nu era scundă, ci stătea într-adevăr jos. Într-un scaun cu rotile. Motanul n-a părut impresionat. — Tanti Ironside, așa-mi zice, i se adresă ea motanului, dar tu poți să-mi spui Tușa Rush dacă te comporți bine cât stai aici. Pe tine cum te cheamă, veselie? Am ridicat privirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe marginea farfuriei. Clipi o dată, de două ori. La celălalt capăt al barului, Tușa Ruth mută toate sendvișurile rămase pe un singur platou, după care începu să le strângă pe cele goale. Rush o urmări cum își manevrează scaunul cu rotile ieșind de după bar și apoi se întoarse cu fața la mine. — O grămadă de oameni rămân ologi din cauza dealurilor ălora, zise el. Clip. Clip. Acum îmi reveni mie sarcina de-a umple golul și-mi luă doar o secundă s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scurtă de ecouri. Stânga sau dreapta? Am ales coridorul din dreapta. Am pornit-o prin întuneric, pipăind pereții, încercând clanțele atunci când degetele mele fremătătoare le întâlneau. Am dat peste o ușă deschisă și am străbătut o magazie plină de scaune cu rotile răsturnate și cutii prăfuite și am ieșit într-un birou al personalului, prevăzut cu geamuri, unde contururile vagi ale tastaturilor de computer și ale lămpilor de birou erau încă vizibile sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un copac trecând prin pădurea de la Compiègne. Ezitase câteva secunde prea mult; biata Christiane. La fel, ezitase câteva zile prea mult Înainte de a-i telefona; știa că era singură În apartament cu fiu-său, și-o imagina În scaunul cu rotile, nu departe de telefon. Nimic nu-l obliga să Îngrijească o infirmă, așa Îi spusese, și Bruno știa că murise fără resentimente. Scaunul cu rotile, făcut bucăți, fusese găsit lângă primele trepte ale scării. Christiane avea obrazul tumefiat și gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
știa că era singură În apartament cu fiu-său, și-o imagina În scaunul cu rotile, nu departe de telefon. Nimic nu-l obliga să Îngrijească o infirmă, așa Îi spusese, și Bruno știa că murise fără resentimente. Scaunul cu rotile, făcut bucăți, fusese găsit lângă primele trepte ale scării. Christiane avea obrazul tumefiat și gâtul rupt. Bruno figura la rubrica „persoană de anunțat În caz de accident”; Christiane murise În drum spre spital. Complexul funerar era situat aproape de Noyon, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fost ziua tatei acum două săptămâni? — Fir-ar să fie, am uitat. Dar tu? — Mi-a ieșit total din minte. — Dar chiar, de ce n-a venit la masă? — Se pare că a suferit un mic accident după-amiază. Scaunul lui cu rotile a scăpat de sub control. — Tot din vina lui Pyles? — Firește. — Asta e! Chicoti. Poate că ar trebui să-i strecurăm niște bani ca să fim siguri că data viitoare își va face treaba până la capăt. Presupun că ar trebui să urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a stins. Apoi s-a oferit cu amabilitate să facă el toate aranjamenteje funerare cu directorul. Eu n-am fost deloc implicat. Dar tata nu putea alerga pe aici ucigând oameni, protestă Hilary. Era imobilizat într-un scaun cu rotile, pentru numele lui Dumnezeu! — Asta era impresia pe care-i plăcea s-o lase, spuse Phoebe.Dar l-am văzut ridicându-se și mergând o dată sau de două ori când credea că nu se uită nimeni. Nu era chiar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zice de-un scaun, Will? Întrebă unul dintre paznici. — Da, s-aducem unul, spuse un om cu o gambetă pe cap. S-au dat jos de pe eșafodul foarte masiv, făcut din lemn de stejar și oțel și pus pe niște rotile, s-au dat jos și l-au lăsat pe Sam Cardinella acolo, legat bine, cu cel mai tânăr dintre preoți Îngenuncheat alături de scaun. Preotul coborî de pe eșafod chiar Înainte să cadă greutatea. Râul mare cu două brațe Partea a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
De aia vreau să-l Întreb acum. — L-a Împușcat pe la spate, vă zic eu, spuse traducătorul. — Of, la dracu’, spuse detectivul și-și băgă carnețelul În buzunar. Afară, pe coridor, detectivul și traducătorul stăteau În picioare lângă scaunul cu rotile al domnului Frazer. — Bănuiesc că și dumneata crezi că l-a Împușcat cineva pe la spate, nu-i așa? — Da, spuse Frazer. L-a Împușcat pe la spate. Ce te interesează atâta? — Nu te supăra. Aș vrea să știu și eu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]