1,867 matches
-
dementă se răsucește și-l scap din mîini. Ei, mai ești șmecher? întreb satisfăcut. Cîteva hămăituri neconvingătoare și o retragere cu coada între picioare mă fac să mă simt stăpîn pe situație. Nu mai vrei bătaie? Ca și cum s-ar fi rușinat, cîinele se făcea că are altă treabă și refuză definitiv o nouă confruntare. Pînă aici n-a fost rău, concluzionez optimist. Nu după mult timp văd un container și acolo o băbuță scociorăște. Scoate tot și aruncă pe jos, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
retrăgea brutal, ca și cînd ar fi atins un șarpe, fapt ce-o făcea pe fată să-și pună întrebări grele: N-o fi oare homo? Era atrasă de "nătărăul" ăsta de Dorinel, dar dacă este așa de sperios, se rușina să fie ea care face primul pas. N-ai vrea să mă săruți? Ba da, gîfîia Dorinel. Atunci fă-o! După ce i se înroșeau urechile, după ce se foia stînga-dreapta, se izbea dinți în dinți cu fata. Aoleu, mi-ai rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de ce bijuterie de femeie aveau parte și ieșeau repede ca să se laude cu trecerea lor în rîndul bărbaților. Lara, nu te mai da și tu așa de ușor la toți mucoșii ăștia, o sfătuia Costică. La început fata s-a rușinat, apoi însă îi răspundea dezarmant de sincer: Ei se bucură așa de mult... Să fie o pomană pentru Vasilică al meu. El se bucura la fel de mult. Și tu? Eu mă bucur cînd îi văd pe ei bucuroși. Tătuța, adică vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o mână și cu cealaltă netezindu-și părul pe spate, într-o coadă udă, nelegată. Era goală până la jumătate, deși asta nu avea nici o importanță în jocul nostru de-a „ha, ha, toată lumea se uită la tine“. Clio nu se rușinează de corpul ei; doar pe mine mă găsește jenant. Trecuse aproape o săptămână de când renunțaserăm la săpăturile arheologice în insulele Greciei pentru plajă și o zi stătuse cu sutienul de la costumul de baie pe ea, zece minute fără el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i mai populau creierul. Fața Îi era, la rândul ei, o operă de artă. Avea o formă concavă, de buton de lift, ca și cum toate formele de relief aruncate acolo cu lopata ar fi căutat să se retragă Într-un crater, rușinate de compoziția jalnică din care erau silite să facă parte. Negăsind ceva mai bun de făcut, m-am ridicat În capul oaselor și i-am privit câteva clipe În tăcere, căscând. Lungi clipe, aș zice, și neînsoțite de vreun fior
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
gol, o pierdere ireparabilă. Pe rînd iubite, colegele se măritaseră, lăsîndu-i pe băieți din ce în ce mai singuratici. Pătruns de conștiința destinului ce începea să fie personal, întrezăream realitatea unui sfîrșit. De starea de infantilitate care încă mă mai lega de părinți mă rușinam, iar această rușine mă determina să mă port cu bieții mei bătrîni aproape grobian. Pe genunchii mei se așezase Nona. Intimitatea reuși s-o înroșească pînă la urechi și o infinită senzație de fericire mă făcu să-mi desfac palma
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tutun. Se hrănesc cu știr, cu gruhă și cu pur. Bureți le dă pădurea care, pentru ei, are trei vaci: Hribana, Fragana și Murana. Plodurilor, pînă le cresc tuleiele sub nas, țigăncile le dau țîță. După asta încep să se rușineze și nu mai sug. L-am văzut în drum pe unul care azvîrlea cu bolovani în mă-sa: «A, mamó, stai să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
detașament de elită au existat ratați ca tatăl său, care rămân în veci niște căcăcioși mărunți. Elita a dispărut și în urma ei a rămas numai o grămăjoară umană. Totuși el își vede de treabă și n‑are motive să se rușineze, după cum spune. A încercat deja mai multe profesii, dar până acum a dat greș întotdeauna. S‑a dus în Franța fiindcă voia să facă reclamă unui produs franțuzesc cu ajutorul baloanelor, numai că reclama a fost preluată de altul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
picioarele lui Hans, unde nu‑i tocmai rău. Iar v‑a apucat, îi dă de gol Sophie. Hans dă la o parte mâna pe care n‑o iubește, dar de care mai are nevoie din când în când, și se rușinează. Sophie nu trebuie să știe, trebuie doar să bănuiască și să‑și dorească și ea. Pe de‑o parte, Anna ar vrea să‑l pedepsească, pe de altă parte se teme că el n‑o să mai vrea să și‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fie că nu există. Însă colegii de școală nu‑l cred. Hai, puștiule, trebuie să te cureți bine de tot, uite, Anni nu face mofturi când o ajută mama, e ca și cum te‑ai spăla tu singur. Dar poți să te rușinezi în continuare, rușinea e oricum un lucru sănătos. Toți suntem egali, adică suntem oameni din carne și oase. Doar tu, mamă, tu ești imaterială ca bunul Dumnezeu; numai tata îți înjosește trupul, de aceea spun că acest trup nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
omul face bine ceea ce face, trebuie să‑și ia mereu treaba în serios. Doamna W.: Să folosesc un accesoriu, Otti? Domnul W.: Acum ai reușit să mă iriți în conștiința mea de fotograf amator. Până și felul în care te rușinezi e fals, deși tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
întâmpla, după cum spune un cântec vienez, abia mai târziu și în altă parte, mai exact chiar pe malul Dunării, la vremea când dă vița‑de‑vie în floare. Atunci vor răsuna mii de viori cristaline, mai spune cântecul și amuțește rușinat de propria prostie. Cei trei intră în sfârșit în vie, călcând pe faimoasa argilă cu loess care‑i priește în mod deosebit viței de vie. Turlele bisericilor din satele de podgoreni încă nu și‑au intrat în activitate, fiindcă azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a și stârnit o oarecare zarvă din cauza noastră. Tatăl șuieră printre dinți, derbedeu nenorocit, de‑aia îți plătim noi totul la o vârstă când ar fi trebuit să muncești de mult și să te întreții singur, ca tu să te rușinezi de familia ta! Eu măcar am făcut un război întreg într‑un post de conducere. De‑acum s‑a terminat! V‑ați urcat în capul nostru, plozi nesimțiți, dar de‑acum gata, pân‑aici v‑a fost! Rainer e alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceva, poate fiindcă spera că e doar o scenă mai aiurea, că până la urmă tot Între coapsele fetei primarului o să se ostenească el. Totuși, Încheindu-și lectura și privind buimac fețele roșii de hohot ale tovarășilor, a Înțeles. S-a rușinat, s-a necăjit și, peste câteva ceasuri, s-a Înfuriat de-a binelea. A adunat Încă doi gealați și l-a pândit pe Leac. Ăsta se Întorcea cu oile de la pășune. L-au băgat În cânepă, ăia doi Îl țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Poate-i arătați și Andreei, se Întoarce În câteva zile și n-ar fi rău să facem o vizionare. - Altceva ce-ai mai făcut? Nimic de povestit. Nimic despre bețivănelile din ultima vreme, despre recenta experiență narcotică. M-aș fi rușinat să i-o povestesc. Părea un accident și mi-era teamă că, igienistă cum o știam, ar fi dat o amploare prea mare Întâmplării. Și nimic despre Cătă. Poate și În cazul lui era doar un accident, n-avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
există oare producții care să-mi excite apetitul pecuniar comparabile cu cele din industria pornografică? Pot sta producțiile Hustler alături de Tânăr și neliniștit? E greu de Înțeles felul În care, fiindu-ne atât de la Îndemână expunerea organelor și fluidelor, ne rușinăm totuși să vorbim deschis despre lichidități. Există doar o firavă literatură care se ocupă de reveriile noastre financiare, o literatură conținută mai ales de revistele pentru tinerele și tinerii yuppies, În care suntem Învățați să ne cheltuim banii, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și ridicolă a problemelor financiare pe care le avea din ce În ce mai ambițiosul C.a. Însă, dacă nu vrei să-mi acorzi creditul sincerității, te-aș ruga ca măcar să-ți privilegiezi propriile fantezii. Lasă-le să iasă la iveală, nu te mai rușina cu ele! Nu te-ai săturat de scenariile din O tragedie americană ori, mai pe gustul meu, din Gog și Cetățeanul Kane? (Astea două, după ce dau măsura fanteziei și opulenței, clachează la final, obligându-și personajele să caute - vezi Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Noc, acasă, că n-ar fi fost așa de cumplit după ce-o Împuiasem până și pe o vacă din aia precum Bodolona. Măcar Logon să iasă câștigat din toată călătoria asta, of, of. - Potolește-te, Îmi strecură Logon, privind rușinat Într-o parte și În alta. Noi te-am urmat pentru că ești toiagul Tatălui. I-am privit. Înlemniți, se uitau la mine cu ochii holbați, neîndrăznind nici să sufle. Nici măcar dinții nu și-i mai arătau. - Ia trimite la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și dacă a fost și s-a lăsat după 44 de ani bătuți pe muchie, timp în care a scos fum mai ceva decât ditamai locomotiva, de ce ne-o pune nouă chiar așa în nas, ca să ne facă să ne rușinăm tocmai noi, care suntem floarea cea vestită a consumatorilor țigărilor cu sau fără filtru?". Ne pare rău dom' Mititelu de cunoștință, să ne dai tocmai nouă peste ochi cu un asemenea titlu, când iată numai ce a apărut într-un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
era apropierea de liceul meu. În primele zile am plecat la serviciu la costum, cămașă, cravată, geantă diplomat. La Piața Reșița, printre căruțașii care făceau focul în stradă, printre șuți, șmenari, bișnițari și jucători profesioniști de alba-neagra, m-am simțit rușinat de îmbrăcămintea mea fandosită. Un burghez constipat, un sclav al sistemului care a pierdut gustul libertății. Săptămânile care au urmat am plecat de acasă îmbrăcat într-o salopetă de lăcătuș unsuroasă, pe cap aveam o bască prevăzută în vârf cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Doar femeile priveau scena stând În picioare». Mi-a plăcut filmul ăla. Pe urmă ea a născut Într-un spital din Londra În timpul unui bombardament.“ Poate că i s-a făcut teamă pentru ea sau milă, sau poate s-a rușinat de propria lui lașitate. Poate curiozitatea l-a făcut să se Întoarcă și să bâjbâie mai mult de o oră pe culoarele Întortocheate de la etajele șase și șapte ale blocului. În cele din urmă a găsit ușa camerei ei, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de folos. M-a făcut doar să-mi dau seama că-mi lipseau calități importante pentru a fi un adevărat bărbat, potrivit normelor din Lisa, și să mă simt rău construit. Exista în mine o tristețe nelămurită pe care mă rușinam s-o dezvălui, iar când doream să mă joc cu alți copii exageram pentru a fi la înălțime. Ulterior, experiența de elev nimerit printre colegi ai căror părinți făceau parte din înalta societate m-a aruncat și mai adânc în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dările, puteau fi bătuți cu vergile, ceea ce nu prea sugerează un statut boieresc. Ca elev la "Spiru Haret" am avut mulți colegi din protipendada Bucureștiului. Puțini proveneau din clasa de mijloc. Și a trebuit să mă decid repede dacă mă rușinam de originea mea țărănească sau, dimpotrivă, mă mândream cu ea. Mai e nevoie oare să precizez că am ales ultima variantă? Asta m-a făcut imun la fumuri aristocratice. Dacă aș fi luat, însă, în serios ascendența mea boierească, aș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a te duce să-l iei. — Da? M-am oprit în timp ce dădeam să mă ridic. Bănuiesc că o labă fugară n-ar fi deloc binevenită? Mă tem că nu. Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în asta, am spus, scoțând bucățica de hârtie bine împăturită și netezind-o pe masa din bucătărie. După cum am scris în carte, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost singurul meu gând. — Ascultă - nu m-ai ajutat deloc, absolut deloc. Nici n-ai luat legătura cu mine în tot acest timp. — Ți-am dat totuși o mulțime de bani. Nu ți-au folosit? — Ba da, desigur. Michael roși, rușinându-se că i se amintea că nici măcar nu-i mulțumise pentru generozitate. Ba da, desigur. Dar cum era să... dacă nu era Findlay, nu m-aș fi apropiat măcar de adevărul acestei afaceri. — Findlay? Doar nu te referi la domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]