3,312 matches
-
binețe, asculta sfaturile sau îi citea pagini - din cărți la care a „osândit” de-a dreptul, dintr-o vastă operă ajunsă la aproape o sută de cărți, pentru a împlini probabil o simetrie profețită în sintagma care se-nălțase în rugă neîncetată „aproape o sută de cărți în aproape o sută de ani”, pentru a recupera anii pierduții ai „inactivității” de care nu se face, până la urmă, nimeni vinovat. Și, Dumnezeu l-a ajutat! Când a fost nominalizat la prestigiosul titlu
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
se rostogolește fără țintă cu răcoarea izvorului de munte cu gândul apelor din fântâni cerul curge în priviri râul disecă iubirea vie gânduri de flori în traiectorii pentru gâze minuscule magnolii respirând a meditație ridic făclia în risipirea mea în ruga ta cenușie de reflecția munților văpaia e aruncată într-o alergare de cursă lungă plasele de păianjeni stau la pândă pierdem teren nu și amintiri suzana deac Referință Bibliografică: Văpaia dintr-o alergare de cursă lungă / Suzana Deac : Confluențe Literare
VĂPAIA DINTR-O ALERGARE DE CURSĂ LUNGĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341768_a_343097]
-
m-ai lăsat să cad. Mi-ai dăruit putere și mi-ai luminat calea, arătându-mi drumul pe care să merg. Întotdeauna TE-AM ascultat cu o evlavie ascunsă, fără să mă arăt semenilor. Atunci când am putut ȚI- am ridicat rugi și TE- am slăvit. Am greșit, dar TU ca un TATĂ iubitor m-ai iertat, și iarăși m-ai îndrumat spre lucrurile bune. Pentru asta sunt foarte fericit. ÎȚI MULȚUMESC DOAMNE CĂ M-AI ÎNȚELES. EU AM CREZUT ÎN TINE
PSALMUL CREDINŢEI MELE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/341794_a_343123]
-
și o valoare terapeutică, reînvie evenimentele rămase în întuneric și creează legătura cu cei dispăruți. „Acasă, seara și dimineața mă închin când la o icoană, când la cealaltă. Amândouă îmi sunt dragi, iar Maica Domnului mă privește și îmi ascultă rugile... Sunt două icoane pe care părinții mi le-au lăsat de la părinții lor, icoane primite în dar de la mamele celor două bunici, icoane pe care timpul și-a lăsat amprente benefice. Rama uneia dintre ele a fost mâncată de carii
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
are tot atâtea lacrimi ca și drumul înainte am să mai rămân doar atât cât să-i cuprind în brațele mele să-i leg precum o cunună de spice și să-i pun la plăcută vedere Domnului la ceas de rugă, la ceas de iertare. omul vine și pleacă fără să tulbure clipa pe masa de lemn mălaiul aburind, strachina, mâna mamei turnând laptele lingura de lemn ticăind ca un ceas care nu se mai oprește printre îmbucături îl văd la
LACRIMA LUI DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341819_a_343148]
-
curat Să-l primesc în el, mereu, Oaspete pe Dumnezeu. Și eu suflet de om bun Lacrimă în palmă-i pun În ea-i pun sufletul meu Darul pentru Dumnezeu. Rugă În genunchi, în ochi cu rouă Înalt azi o rugă nouă Domnului mântuitor În tot, călăuzitor. Dă-mi Doamne numai gând bun Și dă-mi mâna ta pe drum Oriunde am să pășesc Să nu mă mai rătăcesc. Dă-mi Doamne pricepere, În toate-nțelegere. De greșesc, pe loc mă
POEZIE CREŞTINĂ PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341832_a_343161]
-
de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată lumina se prelinge cuminte peste albele file-ale sufletului meu îniernat. Leonid IACOB Referință Bibliografică: iarnă atipică / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
amarul este gustul stării produs de cel care, din spatele creatorului, nu a înțeles-o, în schimb, i-a pătat-o cu dorința snoabă de a o avea. A sădi, în întunericul lumii căzute, acea verticală a geniului artei luminii, prin ruga unei prezențe slăvitoare, este vocația nestăpânită de idei și gânduri ale oricărui literat, poet sau prozator, român sau italian, ce merg spre nemurire. București, 20.04.2009 BIBLIOGRAFIE: 1.Blaga, Lucian, Luntrea lui Caraion, roman, ediție îngrijită și stabilire text
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
-ul regulat... În lunare clipe, se scaldă-n tăcere umbre abisale. Fluturii de noapte, lumina lunii caută pe-un cer... ciudat. Prin lumea de tăcere a nopții adormite, se zbate-o secundă. Îi simt zvâcnirea'dînc în mine, precum o rugă-nflăcărată. Ascund în ea suspinul ce trupu-mi inundă.. În marea de tristețe, se îneacä dorul ce mä înconjoarä. D. Theiss Referință Bibliografica: Zvâcnirea... secundei / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 801, Anul III, 11 martie 2013. Drepturi de
ZVÂCNIREA... SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342263_a_343592]
-
Stihuri > Semne > PĂSĂRI DE LEMN Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1309 din 01 august 2014 Toate Articolele Autorului departe de gara fără călători bubuie o umbră explozia a măsurat gândurile trăirile emoțiile inutile câte cioburi au înălțat rugi nu se știe oricum știrea nu a produs panică gara a rămas fără călători fericită în povestea ei numai călătoriile trenurilor goale înșiră roțile pe portativul unei cunoașteri în care labilitatea este regină cuvântul se uită repede frazele sunt scurte
PĂSĂRI DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342283_a_343612]
-
NTORC LA PRAGUL DE LEGENDĂ Mă-ntorc din nou, tăcută, la pragul de legendă Și cioburi de imagini îmi trec prin față-n fugă În visul care poartă comoara mea ardentă Căsuța cea din munți m-așteaptă ca pe-o rugă. E zestrea mea de suflet, ce prinde să tresară Purtată-n orice clipă în murmure și șoapte, Prin limpezimi de ape, oglinzi ce mă-nfioară E casa părintească, e miere-n râu de lapte. Găsesc în ea odihnă, stropi de eternitate
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
nimeni dar nu au și plasă de siguranță și nici asigurări pentru nici un fel de risc. bântuiți de fatidica întrebare: a abandona sau a nu abandona, când pentru ajutor nu poți decât să-ți ridici ochii către cer. smerenie și rugă mută. cel mai înalt zenit mi se pare din fundul unei prăpăstii, de unde te așteaptă și cel mai greu drum. dar și cel care aduce mai multă mulțumire sufletească. cel mai ușor drum este acela care coboară continuu, dar cine știe unde
ORIGINALITATE (CU ORICE PREŢ)? de ION UNTARU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342387_a_343716]
-
pasăre mai cântă legănându-se pe o ramură. Soarele trimite miriade de raze ce vibrează, ca râsul unui zeu fericit, dansând pe trunchiurile zbârcite ale arborilor, încălzindu-le frunzele rămase. Pădurea toată pare mulțumită. Și, gândesc că cerul așteaptă liniștit, rugile noastre de mulțumire. Joi, 25 noiembrie, este ziua Recunoștinței sau Thanksgiving, zi de sărbătoare a poporului american, zi de reflecție, prilej de închinare și adorare a Domnului Dumnezeului nostru. Istoria acestei sărbători începe cu primii coloniști englezi care s-au
IN ASTEPTAREA UNEI FRUMOASE SARBATORI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342478_a_343807]
-
perdele s-a oprit. De-un nou pământ, Tu parte mi-ai făcut, Să-l stăpânesc, ai spus, de-acum-nainte - Și-un curcubeu din mâna-Ți sfântă s-a născut Ca semn dumnezeiesc de-aducere aminte. Eu chem de-atunci, în rugă, pe Nume a-Ta Ființă, Un vârf de munte-am temelie sub picioare - Te văd, de pe înalt acoperișul lumii, prin credință, Croindu-mi drumul prin Iordan și mare. Referință Bibliografică: Dumnezeul Meu / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DUMNEZEUL MEU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342489_a_343818]
-
aflat pentru prima dată aici; însă totul adecurs atât de firesc ca și când eu, mă aflam acasă. Aici, l-am întâlnit pe Ștefan cel Mare și Sfant cu mâna ridicată spre cerul albastru parcă rupt din tot aAlbastrul de Voroneț, semnul Rugii către Maica Domnului, pentru apărarea neamului . L-am întâlnit pe Eminescu, pe Arghezi, pe Labiș. Aici, am vorbit și am gândit românește ! Aici, mi-am lăsat nostalgice amintiri, după care mă voi reântoarce . Referință Bibliografică: Zile de octombrie la Chișinău
ZILE DE OCTOMBRIE LA CHIŞINĂU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342508_a_343837]
-
RĂDĂCINILOR Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eu te-am găsit pe tine în gând muză înaltă, arc de lumină. O să-ți învălui chipul cu sufletul meu ca pe o rugă în cuvinte la cer. O strălucire vibrantă în ochi, întrecere de cai, primenire de efort, fragede revărsări de ființe prin flori ademenesc al ierburilor covor, peste fața zgrunțuroasă a pământului. Nu te voi însoți pe drumuri cu nici un sfat al
SEVA RĂDĂCINILOR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342522_a_343851]
-
pescuiască în locul lui ? încurcată de bănuielile valurilor, vrea să afle cicatricile lopeților, care o vor învăța Durerea lemnului și prietenia lui. ,, 17. Valentin Popa ,, Și totuși câinii au ceva sfânt în privirile lor o boare de gând sau poate o rugă neterminată un stol de dorințe inundând orizontul sau poate un duh de melancolie adevărată... Ei sunt cei care noaptea se gudură-n somn și dezvăluie taine nemărturisite vreodată suspinând, cu labele adunate suav... sau poate visând o bucurie uitată. .............................................................,, 18
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
ne vorbește despre: - femeia ideală În Pr. #31 - femeia care se îngrijorează și femeia care alege partea cea bună Povestirea despre Maria și Marta. Lc 10:38 -42 - femeia care stăruiește în rugăciune: canaaneanca, o mamă care se umilește în ruga pentru a-i fi vindecată fiica demonizata și văduva în fața judecătorului nedrept - femeia care devine virtuoasa prin pocăința și credința în Domnul Isus. Evangheliile sunt pline și Biblia este plină de exemple de femei victorioase, ale căror nume apar pe
METAFORA ÎNCEPUTULUI SI A VIETII de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/342584_a_343913]
-
aceste lucuri. Poți doar să plângi cu el. Și să te rogi. Hristos este întotdeauna mult mai aproape decât ne imaginăm noi. 2. Singurătatea te obligă să gândești spunea cineva. Pe genunchi, ori în nopți de nesomn cauți rezolvare în ruga și o afli. Afli unde ai greșit Afli ce ai de făcut. Simți harul Domnului, uscându-ți lacrimile și înviorându-te. „Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului”, spune Plângeri 3.26. Domnul nu mâhnește pentru totdeauna, ci se
METAFORA ÎNCEPUTULUI SI A VIETII de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/342584_a_343913]
-
Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Izvor de credință se înalță spre ceruri Ca apa zvâcnindă spre alte lumini, Copac ce străpunge abisale creneluri Și strânge în juru-i plăpânde tulpini. Măreție și rugă ridicată din spini, Frământări lăcrimânde, gânduri pustii, Căutări și refugii printre pași pelerini, Comoară ce urcă spre zări argintii! Mângâiere și cântec pentru ceasuri târzii, Pâine și vin răstignite în ziduri, Adăstarea din urmă pentru când ai să vii Să
ZIDIRE ÎN MARGINI DE CER de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342648_a_343977]
-
05 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Se scutură norii, furtună și ropot Lovesc picuri mari în ferestre Săgeți de lumină și dangăt de clopot Străpung întinderi ecvestre. E timpul de-acuma în ritmuri de suflet Cu zbateri, neliniști, durere Iar ruga-mi se ’nalță-n al ploii descântec Și rupe a nopții tăcere. Doamne, te-ndură oprește furtuna Și liniști așterne în noi, Tu lasă-ne clipa și-ntinde-ne mâna Suntem copleșiti de nevoi Iar sufletul geme de răni și
DESCÂNTECUL PLOII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341579_a_342908]
-
de nu-nțeleg / cum de poți / să ne iubești pe toți / așa, dintr-o dată?...” (Ca un fluviu de lumină). Nu numai cuvântul este pentru Olga Alexandra Diaconu hotărâtor, dar și gândul care, dacă e curat, devine Lumină: “gândul ascuns / în rugă și dor, / gândul ce-i ferit / de păcat și de vină / lut e / oblojit cu lumină” (E Duhul Sfânt). Autoarea este conștientă că prin darurile sale de cuvinte, exercită o putere și un mister asupra cititorilor: “Și păsări mi-amintesc
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
grăbire” (Doamne, Tu ești poemul meu nescris). Și fiindcă ea nu are altă avuție mai mare decât poemul, îl desemnează pe Dumnezeu ca poemul cel mai frumos la care scrie necontenit. Un poem care nu se va sfârși niciodată, o rugă fără sfârșit la care se adaugă și versurile altora până la sfîrșitul lumii și dincolo de sfârșit. În alt poem, autoarea scrie: “Mă contopesc cu tine, poezie, / precum mă contopesc cu Dumnezeu / E un prea plin ce cade pe hârtie / și mă
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
îi vine iubirea primordială și totodată forța creatoare. Un adevărat „credo", format ingenios din titlurile poemelor pe această temă, este așezat la începutul capitolului I ca o binecuvântare la temelia unei case solid construite: „Te chem, Doamne!", „Învrednicește-mă, Doamne!", „Rugă către tine"... Sinceritatea și fervoarea sentimentului amintesc clocotul din psalmii arghezieni. Nu este însă zbaterea dintre „credință" și „tăgadă" a acestuia, ci o calmă împlinire și împăcare: „Când anii trec, tăcerile mi-ascund între cuvinte,\ Când vântul suflă rece, privirea
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
început să tragă foc automat, ca un nebun. Au început să tragă și ceilalți. Rugăciunea se înălța ca un imn adus Cerului, se rotea deasupra satului ca un porumbel alb. Printre vaiete și plânsete, versurile păreau mai dramatice, era o rugă a iertării pentru cei care vorbeau o altă limbă decât a lor. Un glas din înăuntru cu ultimile puteri a strigat: «Iartă-i Doamne! Că nu știu ce fac!». Ilie, ascuns după ulucile gardului de lângă grajduri, tremurând și închinându-se, își zise
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]