1,873 matches
-
în care contraatacurile ar fi putut forța o retragere a acesteia. Forțele atacatoare era un amestec de soldați ai Armatei Populare Iugoslave, recruți din Forțele Sârbe de Apărare a Teritoriului ("Teritorijalna Obrana" sau "TO"), cetnici (paramilitari naționaliști sârbi) și miliții sârbe locale, numărând în total circa 50,000 de oameni. Deși, în teorie, erau de departe mai puternice și mai bine echipate decât forțele croate, moralul lor era adesea scăzut, conducerea trupelor neprofesionistă, iar dezertările constante reduceau din tăria și capacitatea
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
nu erau sârbi, un număr mare din ei fiind bosniaci, etnici albanezi din Kosovo, etnici croați sau maghiari din Vojvodina. Aceștia nu sprijineau în mod deosebit nici naționalismul sârb, nici cauza unei Iugoslavii unite. Soldații de altă origine decât cea sârbă erau priviți cu neîncredere de către corpul ofițeresc dominat de sârbi, iar mulți dezertau din fața unei lupte în care pentru ei nu simțeau nicio miză, deși populația ne-sârbă manifesta simpatie față de rezistența croată. Moralul scăzut era o problemă și pentru
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
sârb, nici cauza unei Iugoslavii unite. Soldații de altă origine decât cea sârbă erau priviți cu neîncredere de către corpul ofițeresc dominat de sârbi, iar mulți dezertau din fața unei lupte în care pentru ei nu simțeau nicio miză, deși populația ne-sârbă manifesta simpatie față de rezistența croată. Moralul scăzut era o problemă și pentru soldații sârbi ai JNA, iar dezertările și protestele erau frecvente la majoritatea recruților. Războiul era nepopular și în Serbia, iar JNA a avut severe probleme în a mobiliza
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
pentru soldații sârbi ai JNA, iar dezertările și protestele erau frecvente la majoritatea recruților. Războiul era nepopular și în Serbia, iar JNA a avut severe probleme în a mobiliza soldații pentru luptă. O altă problemă era coordonarea greoaie între fracțiunile sârbe implicate în asediu. Chiar și în interiorul Armatei Populare Iugoslave existau dificultăți în a stabili un lanț unificat de comandă între diferitele corpuri și divizii de pe câmpul de luptă. Cu atât mai anevoioasă era coordonarea manevrelor cu milițiile Forțelor de Apărare
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Armatei Populare Iugoslave existau dificultăți în a stabili un lanț unificat de comandă între diferitele corpuri și divizii de pe câmpul de luptă. Cu atât mai anevoioasă era coordonarea manevrelor cu milițiile Forțelor de Apărare a Teritoriului, grupurile paramilitare și milițiile sârbe locale. Pe 9 aprilie 1991, Dokmanović a transmis o scrisoare patetică președintelui croat Franjo Tuđman, insistând că „situația curentă din Vukovar este extrem de critică și amenință să escaladeze în orice moment într-un conflict interetnic cu posibile consecințe permanente, tragice
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
dramatic, iar atacurile intercomunitare au început să se petreacă și în alte locuri din Croația în următoarele luni. Pe parcursul lui iulie și august 1991, guvernul croat a început progresiv să piardă controlul Slavoniei de Est, pe măsură ce forțele paramilitare și milițiile sârbe locale, adesea sprijinite de unități ale JNA staționate în zonă, au început să alunge oficialii guvernamentali, să ridice baricade și să planteze câmpuri de mine. Armata Populară Iugoslavă a ocupat poziții pe celălalt mal al Dunării, în timp ce canoniere ale JNA
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
în dreptul liniilor croate, coloana conducătoare a fost prinsă în ambuscadă și sub tiruri intense de lansatoare portabile de rachete, direcționate de apărătorii croați de pe acoperișurile și din pivnițele clădirilor de pe stradă. Ambuscada croată s-a desfășurat prin blocarea coloanei blindate sârbe într-un teren expus, lansatoarele portabile de rachete distrugând primele și ultimele tancuri din coloană și prinzând practic în capcană vehiculele din mijloc, care n-au mai putut părăsi zona. Acestea erau incapabile din punct de vedere tehnic să-și
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
pe 14 octombrie, și să-și consolideze pozițiile pe teritoriul capturat. Vukovar era acum complet împresurat. De la jumătatea lui octombrie 1991 și până la căderea orașului, la jumătatea lunii noiembrie, Vukovar a continuat să fie înconjurat de JNA și de forțele sârbe. Locuitorii rămași - care includeau și câteva mii de sârbi - s-au refugiat în adăposturi comune, construite în timpul Războiului Rece ca asigurare împotriva unei eventuale invazii sovietice. A fost stabilit un comitet de criză, care opera dintr-un buncăr antiatomic construit
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
atacatorii dispuneau de o superioritate numerică și o putere de foc covârșitoare, le-a fost imposibil să disloce pozițiile apărătorilor croați. Încercările JNA de a lua cu asalt orașul au fost respinse cu pierderi grele în oameni și echipament. Forțelor sârbe, alcătuite în mare parte din recruți, le lipsea instruirea pentru lupta urbană și dorința de a lua parte la astfel de operațiuni militare periculoase. Erau, de asemenea, echipate necorespunzător pentru astfel de misiuni; JNA, precum alte armate înaintea ei, a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
la vârf. Recruții slab motivați au fost înlocuiți, acolo unde acest lucru a fost posibil, cu voluntari naționaliști sârbi. Ministerul Sârb de Interne a jucat un rol cheie în acest sens, organizând rețele de voluntari din partea partidelor și cluburilor naționaliste sârbe și trimițându-i în Slavonia de Est. Deși cu puțină pregătire militară, ei compensau acest lucru cu o dedicare pentru cauză adesea xenofobă. Spre sfârșitul lui octombrie 1991, în încercarea disperată de a pune punct rapid asediului, generalul Panić a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
reușit să obțină mare lucru, cu excepția unor apeluri sau declarații fără efect în care li se cerea combatanților să oprească luptele. Pe 12 noiembrie 1991, o rezoluție a Comunității Europene a condamnat escaladarea atacării localităților croate de către JNA și forțele sârbe. Prezența mediei internaționale în Vukovar a lipsit complet (spre deosebire de asediile de la Sarajevo și Dubrovnik) și relativ puține informații privind luptele de la Vukovar au fost transmise audienței străine. Acoperirea făcută de media occidentală a fost dominată de asediul Dubrovnikului, care se
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
informații privind luptele de la Vukovar au fost transmise audienței străine. Acoperirea făcută de media occidentală a fost dominată de asediul Dubrovnikului, care se petrecea în același timp cu asediul Vukovarului. Jurnalistul britanic Misha Glenny, care a transmis atât din spatele liniilor sârbe, cât și a celor croate, comenta că JNA, și în special paramilitarii sârbi din estul Slavoniei, erau adesea extrem de ostili cu jurnaliștii străini, în contrast evident cu relativ deschișii croați, care profitau de fiecare ocazie pentru a-și descrie cauza
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
internaționale după ce a fost acuzat că a fost implicat în posibile crime de război la terminarea asediului. Situația la sfârșitul asediului a fost marcată de două probleme principale: campania inițiată de JNA în Croația și soarta populației de origine ne-sârbă rămasă în Vukovar după căderea orașului. Cele trei luni de asediu au blocat în zona orașului unele din cele mai bune unități ale JNA, inclusiv două brigăzi de tancuri și șase brigăzi mecanizate - care reprezentau o parte substanțială a forței
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
reia avansarea îndelung amânată a JNA în Croația. După ce asediul a luat sfârșit, el a avansat cu majoritatea forțelor sale către Osijek, următoarea țintă strategică a Armatei Populare Iugoslave. Vukovarul a fost abandonat în mare parte în mâinile grupărilor paramilitare sârbe. Cu toate acestea, Osijek era o țintă mult mai dificilă decât Vukovar. Era un oraș mult mai mare, cu o populație de trei ori mai numeroasă, era mult mai bine apărat, avea linii de comunicație mult mai bune cu restul
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
ianuarie 1992 s-a ajuns la un armistițiu care stipula încetarea temporară a luptelor în Croația. Soarta celor capturați la Vukovar, atât militari cât și civili, a fost sumbră. Se pare că mulți au fost executați sumar de forțele paramilitare sârbe; jurnaliștii care au vizitat orașul imediat după căderea lui au raportat că străzile erau presărate cu cadavre în haine civile. Reporterii televiziunii BBC i-au înregistrat pe paramilitarii sârbi cântând: Apărătorii buzunarului nordic din Borovo Naselje nu au reușit să
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
schimburi de prizonieri, unii din ei au fost uciși sau torturați în timpul detenției. Mulți dintre croații din spitalul din Vukovar (în jur de 260 de persoane, plus câțiva membri ai personalului medical) au fost ridicați de JNA și forțele paramilitare sârbe și duși pe câmpul Ovčara din apropierea orașului, unde au fost executați (Masacrul de la Vukovar). Trei ofițeri ai JNA, Mile Mrkšić, Veselin Šljivančanin și Miroslav Radić au fost inculpați de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie în baza mai multor capete
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Šarengrad, aflată în aceeași situație, pe motiv că acestea sunt mai apropiate de malul sârb al fluviului, deci aparțin Serbiei. Ocupația militară a insulelor s-a terminat când armata sârbă a predat în sfârșit activitățile de control al frontierei poliției sârbe, spre finele anului 2006, dar nu înainte ca armata să fie implicată într-un incident în care militarii au deschis focul și l-au arestat pe primarul din Vukovar, Vladimir Štengl, împreună cu alți 19 civili croați și opt copii, pentru
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
770 răniți. Conform generalului croat Anton Tus, în jur de 1.100 de apărători ai Vukovarului au fost uciși și 2.600 apărători și civili au fost dați dispăruți; alți 1.000 de soldați croati au fost uciși în timpul ofensivei sârbe asupra orașelor Vinkovci și Osijek. Generalul observa că intensitatea luptelor putea fi judecată după faptul că pierderile de vieți omenești din Slavonia Orientală în septembrie-noiembrie 1991 au constituit jumătate din totalul victimelor croate pe cuprinsul întregului an 1991. În cartea
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de răniți. Există date că moralul trupelor ajunsese, în noiembrie 1991, un serios motiv de îngrijorare în cadrul JNA, în legătură directă cu creșterea numărului victimelor. În 1997, generalul Anton Tus, comandantul Forțelor Aeriene Iugoslave până la jumătatea anului 1991, estima pierderile sârbe în primele trei luni de război în Croația ca fiind de ordinul a 10.000 de morți, 600 de vehicule blindate și 23 de avioane distruse. Începând din 2006 în Japonia s-au oficiat slujbe religioase la Tokyo, Hiroshima și
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Kozara. Ei au fost aduși la Jasenovac și duși în zona III-C, ținuți sub cerul liber, în condiții sanitare, de nutriție, hidratare, și de adăpost mult sub standardele restului lagărului. Numărul romilor uciși sunt cele mai controversate cu excepția numărului victimelor sârbe, estimările plasându-se între 20.000 și 50.000. Grupul antifasciștilor era format din mai multe feluri de adversari politici și ideologici ai ustașilor. În general, tratamentul aplicat lor era similar altor deținuți, deși comuniștii recunoscuți erau executați pe loc
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
aveau la dispoziție încă două armate (a V-a și a VI-a) pentru un atac la granița Bosniei. Armatele a V-a și a VI-a aveau aproximativ 270.000 de luptători, ce erau mai bine echipate decât cea sârbă. În mare parte, comandă austro-ungară a fost în mâinile ineficiente ale generalului Potiorek. Cu toate acestea, Imperiul Austro-Ungar a avut a treia mare populație din Europa în 1914, după Rusia și Germania, și aproape de douăsprezece ori populația Regatului Șerbiei. Potiorek
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
baraj masiv de artilerie, urmat de atacuri de pește râuri. Apoi, pe 11, armata bulgară atacat din două direcții, una din partea de nord a Bulgariei către orașul Nis, cealaltă către Skopje (vezi hartă). Armata bulgară a penetrat rapid prin forțele sârbe mai slabe din Vardar, care au încercat să-i blocheze înaintarea. Odată cu pătrunderea bulgarilor, situația sârbilor devenise critică; fie armata lor principala din nord ar fi fost înconjurată și obligată să se predea, sau ar fi încercat să se retragă
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
Cu toate acestea, diviziile britanice au fost sub comanda Biroului de Război din Londra, să nu treacă granița greacă. Astfel, divizii franceze au înaintat pe cont propriu pe râul Vardar. Această înaintare a fost un ajutor limitat pentru retragere armatei sârbe în timp ce armata bulgară a trebuit să-i extindă mai multe forțe pe flancul lor din sud pentru a face față amenințării. Până la mijlocul lunii decembrie, generalul Sarrail a concluzionat că retragerea a fost necesară în fața unor atacuri primejdioase ale bulgarilor
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
un front care se va dovedi cheia către victoria lor finală după trei ani. Armata Austro-Ungară a atacat Muntenegru, aliatul Șerbiei. Armata măruntă a Muntenegrului a oferit o rezistență substanțială în Bătălia de la Mojkovac care a ajutat la retragerea armatei sârbe, dar ulterior sorțile de izbândă vor fi foarte mici și nevoită să se predea pe 25 ianuarie. Armata austro-ungară a continuat să înainteze în sud către coasta Adriatică atacând în Albania sub conducerea italiană. Până la sfârșitul iernii, măruntă armata italiană
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
pe frontul din Macedonia. Între timp, situația politică în Grecia era amestecata. Oficial, Grecia era neutră, dar regele Constantin I era pro-german, pe când prim-ministrul Eleftherios Venizelos era pro-britanic. La început, Grecia a sprijinit acțiunile militare franco-britanice prin salvarea armatei sârbe, dar după ce aliații au ocupat orașul Salonic politică s-a schimbat treptat. Odată cu demisionarea lui Venizelos, guvernul regal a stabilit să condamne oficial acțiunea aliaților, însă nu se putea opune armelor aliate superioare, ce au debarcat în Salonic. Germanii, erau
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]