24,463 matches
-
bani. Se plătește bine? — Cum să nu... mai ales cei care au deja biletul luat, ăștia sunt în stare să dea absolut tot, le este teamă să nu dea ortu’ popii pe arcă. Dacă trebuie să supraviețuiască vor să fie sănătoși. — Mai târziu le va fi destul de greu să găsească donatori compatibili sau dispuși să renunțe la ceva. — Cam așa ceva. Ce se caută? — Orice. Orice v-ar fi de prisos. — Mi-e imposibil să mă hotărăsc. — Nu vorbiți prostii. Oricine poate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Statului” și „regulile edictate de organizațiile” recunoscute (sau nu) de către Stat, care au ele Înseși „conștiință de Stat”. Învățătura cea mai importantă, care decurge din cele de mai sus, ar fi aceasta: „Statul este cu atât mai tare și mai sănătos, cu cât el este expresia justiției, căci el trebuie să constituie sinteza armonică a tuturor energiilor juridice care există și care se desfășoară, natural, În elementele care Îl compun”. După concepția neokantianului italian, ar fi o politică greșită, aceea care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
moderne e mai mult contra formării și creșterii unui atare patrimoniu, Întrucât el constituie o sustragere a unei părți a bogățiilor din frecvența circulației din care economia generală și Însăși visteria Statului Își trag cea mai mare și cea mai sănătoasă hrană. Există, desigur, și o categorie specială de bunuri care aparțin Statului sub o formă de proprietate sui generis, Întrucât sunt destinate În mod direct uzului public (de ex. străzile, plajele, fluviile etc.). Aceste bunuri - observă gânditorul nostru - alcătuiesc domeniul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
e cât se poate de așezat și Olga îmi poate fi de ajutor în clipe de mare cumpănă pentru mine. - Nu știu de ce te îngrijorezi tu atâta; au mai născut femei, și n-au murit. Au adus pe lume copii sănătoși, care le-a umplut viața de fericire. - Tot ce spui tu e frumos, teoretic vorbind. - Tot teoretic vorbind, dar în același timp și practic, vei fi asistată la naștere de medici, de o asistentă pricepută, nu vei fi singură... - Țin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de băiatul ei, Mihăiță, nu seamănă cu nici unul din ei, Olga îi răspundea fără ezitate: - Nu întotdeauna copiii seamănă cu părinții lor. Uneori au trăsăturile vreunui strămoș îndepărtat de care părinții nici nu au auzit vreodată. Important e că e sănătos, vioi și că în viața voastră el constituie cea mai mare bogăție. - Așa este, ai dreptate Olga! Trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că e un copil deosebit, că merită toată dragostea mea și a soțului meu... că fără el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pat. N-o să aibă, la nevoie, cine să-mi dea măcar un pahar cu apă. - Dar îl ai pe tata! - Tata e mai mult plecat, nu vezi, serviciul la banca asta l-a făcut sclavul ei... - Mamă dragă, tu ești sănătoasă, tata la fel, vă aveți unul pe celălalt, ce folos ai tu de la mine când, mai toată ziua, și eu și Alex, în ultimul timp și Mihăiță, cu grădinița lui, suntem plecați de acasă? - Mă simt fericită când vă văd
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
le îmbie cu dulciuri. Pe mine însă mă ignoră. Nu schițează nici un gest prin care să arate că remarcă prezența mea. Nu știu, nu-mi pot explica ce se întâmplă! Umblă vorbe că și-a găsit o metresă. Să fie sănătos! Toate i le-aș ierta, dacă ar acorda și familiei lui ceva timp. Viața m-a convins că și un tată are rolul lui, chiar dacă nu are obligațiile unei mame, dar oricum... Fiind și el părinte, s-ar cere să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se conformă și sarcina fu îndeplinită fără nici un reproș. Ina își privea din când în când fiul și cu gândul la scrisoarea Olgăi, își spuse în sinea sa: O mamă se poate considera cu adevărat fericită când are un copil sănătos și normal! Am să repet acest lucru în fiecare clipă în care la ușa sufletului meu va bate o neliniște...! Există o plăcere nemascată a unor oameni cu preocupări periferice care, atunci când li se pare că într-o familie este
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă opresc. Faptul este arhicunoscut. Însă, asupra vânătorului și a braconajului, da. Trebuie. Străbunii bătrânului Tucă Ulucă îl practicau întrun fel aparte. Căutau, prin codru, un copac bine dezvoltat, sănătos, înalt, drept, cu vârful semeț. Urcau în el, ajutorându-se de copacii de pe alături. Îi legau zdravăn, vârful, la o anumită distanță, cu funii rezistente; îndoiau copacul cu vârful în jos; îl ancorau într-un fel anume, lăsând, pe dedesupt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Mihaiu, la rându-i, urcase pe scara ierarhiei sociale, până la fușteiul de asociat cu participare de peste cincizeci la sută din totalul valorii afacerii. Scăpase la bani. și, cap sec!, a fost luat de val. De valul amicilor fără o judecată sănătoasă și de viitor. Popasurile din parc au început a se rări. și era un gol atât de imens, în parc, atunci când tripleta lipsea, ca însuși cerul de deasupra omenirii! Mihaiu se contaminase de boala lui Bachus.În scurtă vreme deveni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și nurorile au sosit exact la ora anunțată. Pentru ce veneau, cele patru persoane, la dragul lor Bubu? Ca să-i dea, puțin, potrivit exprimării lui Liviu, cu mătura, prin apartament. și, de cum au sosit, imediat, după bine te-am găsit sănătos, i s-a adresat, careva dintre ei:, hai!, ia-ți motănelul, urcă în mașină și pleacă. Unde să plec? Unde știi. și pentru ce? Ca să nu ne încurci, ca în urmă cu trei ani. Ia ți cu mata și telefonul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Îi ocolea. Nu lua în seamă sugestiile lor. Le răspundea cu dezinteres total. Ziua, evident, pentru că noaptea, pe mulți dintre ei, și i-ar fi dorit; teama, însă, de tragerea pe sfoară, ca a primului, o ingrozea și o demobiliza. Sănătoasă; frumoasă; cu suflet blând și inima de miere; respect față de sine, față de tradițiile pe care le moștenise din familie, în ale moralei și amorului; hotărarea fermă de a fi, oricând și pretutindeni, ea însăși, o carecterizau de minune. Minunea asta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-i pronunț numele, fiind că aș da naștere, în mod sigur, unor probleme de care trebuie să ne ferim. Adică, unor semințe de scandal. Am să fac, doar, precizarea, că, și acest primar, ca oricare alt bărbat, în puterea vârstei, sănătos și viril, a adus pe lume, împreună cu femeia sa, doi copii. Doi baieți. Acum, unul se apropie de etatea de treizeci de ani, iar celălalt, de douăzecișicinci. Cel mai mic, angajat al statului, la APIA; cel mai mare patron al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de grup și, cu mâna întinsă a salut, se apropie de fostul prieten de joacă, în secolul trecut. Își dau mâna. Se privesc. Nu știu care să înceapă dialogul ce, firesc, va urma. Poate, de aceea, încep amândoi deodată. Bine te văd sănătos. Bine... Nu tocmai sănătos, dar, la etatea noastră, să avem curaj, pentru pe mai departe. Să. și să izbândim, așa cum am izbândit până acum. Să. Da’unde te duci, întreabă fostul rege. Ia, aici, la Palatul Parlamentului: am auzit că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mâna întinsă a salut, se apropie de fostul prieten de joacă, în secolul trecut. Își dau mâna. Se privesc. Nu știu care să înceapă dialogul ce, firesc, va urma. Poate, de aceea, încep amândoi deodată. Bine te văd sănătos. Bine... Nu tocmai sănătos, dar, la etatea noastră, să avem curaj, pentru pe mai departe. Să. și să izbândim, așa cum am izbândit până acum. Să. Da’unde te duci, întreabă fostul rege. Ia, aici, la Palatul Parlamentului: am auzit că ții o cuvântare. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Copiii, însă, și conducătorul auto, nimic. Așa era bine, așa era normal. Urmau, în zorii zilei, să revină de unde au plecat, și, așa cum le-a fost înțelegerea, să nu se întoarcă cineva beat, că nu ar fi nici frumos, nici sănătos. După miezul nopții făcură un popas, undeva, între două localități, pentru destindere și pentru soluționarea unor probleme de ordin igienico sanitar. Noaptea era calmă, nu prea rece. Peste tot - lipsă de zăpadă. Peste tot, pe unde treceau, întâlneau alți și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întrebare, zice cea mai mică: ce face fraierul, acum, cu droaia de autoturisme de lux? Le părăsește, ce să facă, răspunde cealaltă, în zeflemea, pe când, introduce în guriță, ultima măslină. După care, ambele pornesc pe un râs molipsitor, de om sănătos, bine dispus, care, așa cum e, așa cum nu e, își duce viața, fericit, în felul său, curat, cinstit și demn! Ulciorul Între ai săi, între români, vreau să zic, Tatomir Ulciorul era un neluat în seamă, un nimeni, un ins din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
episoade care mă făceau altădată neîncrezător îmi păreau acum perfect credibile. E adevărat, boala a provocat în mine nașterea unei lumi noi, a unei lumi necunoscute și tulburi, plină de forme și culori și ascultând de tendințe despre care oamenii sănătoși n-au cea mai precară intuiție. Trăiam interiorizat peripețiile din aceste povești și resimțeam o bucurie de nespus. Redeveneam copil. Chiar acum, când scriu aceste rânduri, resimt emoțiile de atunci. Toate astea se situează în prezent, nu în trecut. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
față. Dimineața, când deschideam ochii, regăseam aceeași față, doar că ridurile erau mai adânci și mai aspre. Deseori, ca să uit, să fug de mine însumi, evocam zilele copilăriei mele. Ca să mă simt ca înainte de a mă îmbolnăvi, ca să mă simt sănătos. Aveam din nou impresia, în astfel de momente, că sunt un copil. Mă vedeam în fața morții mele viitoare ca pe o ființă, căreia i se face milă de starea mea, milă pentru acest copil pe punctul de a muri. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
temenele în fața unei ființe omnipotente și sublime, în fața unui stăpân absolut cu care trebuie să te întreții în arabă, nimic din toate astea nu avusese vreo influență cât de mică asupra mea. Cu mult timp în urmă, când eram încă sănătos tun, mi s-a întâmplat să merg de câteva ori la moschee, fiindcă nu aveam încotro. Mă străduiam atunci din răsputeri să-mi pun inima în acord cu a celorlalți, dar nu reușeam nicicum să mă smulg din contemplarea plăcilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-și confirme prerogativele sacre, ca să-și jefuiască mai ușor supușii - proiecție în ceruri a unei stări de lucruri terestre. Simțeam atunci ce lucruri fragile și puerile sunt, în fața morții, religia, credința, convingerile; atâtea nimicuri la discreția celor fericiți și sănătoși. Față de teribila realitate a morții și a chinurilor pe care le traversam, ceea ce mă învățaseră despre răsplata rezervată sufletului pe lumea cealaltă și despre ziua Judecății de Apoi îmi apărea ca o amăgire insipidă. Rugăciunile pe care le învățasem erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Hm...Și mi-am amintit, iar, de N.Steinhardt, ori de Ionesco, Vorbind despre Evangheliștii lui Vitse de la Iași, Cristina Modreanu spune : „Sunt spectacole În țară foarte bune, despre care nu s-a scris un rînd. Nu avem un sistem sănătos de valori!”. De acord! Dar oare C.M. nu e și ea unul dintre cei care nu scriu un rînd despre marile spectacole din țară?... Și fiindcă tot pomenim critici de teatru : citesc Întrun trimestrial o trecere-n revistă a montărilor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
casă, ca să-mi declare solemn, cu mâna pe inimă: "Vai, dom' profesor, da' io sunt o femeie serioasă!". Mai mult ca sigur că și nenea Vijulie, la o adică, era și el tot un om serios. Mă rog, să fie sănătoși. Problema era ce făceam eu mai departe, o dată ajuns în această situație. Trebuia, cum-necum, să mă descurc în postura asta atât de dorită, în fond, nu? în care mă găseam pe nepusă masă. Deci: era luni dimineață. Băși, mai mult
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vrednici, nu din niște lifte de moldoveni, cum sublinia ea. Oricum, cucoana avea buletin de București încă de pe timpul lui Ghiță Dej, când, o dată cu integrarea ei în colectivul de la Suveica, mânată de o conștiință progresistă, ateist-militantă, se înscrisese, având origine sănătoasă, la facultatea muncitorească. Sigur, după niște ani, avea să-și ia și ea bagatela aia de diplomă de bacalaureat. Cu vreun trimestru mai înainte să devină cadru universitar. Din acel moment, bănuiesc eu, trăia cu impresia că este o doamnă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
individ, că doar n-am albit degeaba după atâta amar de ani de școală, să nu mă bunghesc cum stă treaba cu fiecare ipochimen în parte. Doar știi și tu că sunt corectă: ăla care învață, foarte bine, să fie sănătos, da' cu ăilalți se schimbă calimera, nene!... Adică tu spargi trei milioane de lei pe noapte în Vox Maris sau la Lăptărie, la examen ești tufă și după aia vrei să fac și fapte de milostenie cu tine? Alea la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]