1,771 matches
-
consolidate dea lungul textului, ca în nuvela fantastică O fotografie veche de 14 ani de M. Eliade) și, mai ales, finalul deschis, care poate suspenda rezolvarea conflictelor, poate ambiguiza situația finală sau o poate proiecta ipotetic, într un viitor incert (Sărmanul Dionis, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război). În textul liric, finalul deschis proiectează ideatica poeziei dincolo de încheierea textului: Mai lasămă un minut. / mai lasămă o secundă. [...] mai lasămă un ano timp, un an, un timp (N. Stănescu, Viața
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe dorința lui esențială, ca să înfrunte fără probleme atît seducțiile, cît și amenințările lumii. Trăsătura aceasta este caracteristică eroului creștin, dar și celui al mitului hindus. Amîndoi participă la viața celorlalți și îi frecventează atît pe bogați, cît și pe sărmani. Sfîntul nu poate fi imitat. Ca să nu fie victima amenințărilor și a seducțiilor, orice imitator trebuie să fugă, iar fuga aceasta este ea înșiși dovada unei false motivații, oricît de secretă și de nemărturisită ar fi ea, a unui sentimentalism
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
tuturor (afară, desigur, de membrii National Riffle Association), îmi place foarte mult filmul lui Michael Moore Bowling for Columbine. A devenit un model al genului tocmai pentru, de exemplu, modul în care-l prinde în cursă pe Charlton Heston, acest sărman Moise pensionat, președintele prea influentei NRA. Un cow-boy de cinema, un model destul de derizoriu, dar un model mai degrabă terifiant dacă ne gândim că moșneagul acesta care tremură de frică reprezintă milioane de americani conservatori gata să apese pe trăgaci
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
r. 27 28: „lăsând ochii în jos” rușinea, umilința celor învățați cu respectul față de ceilalți; r. 6 7: „Dacă este că a lăsat Dumnezeu să fim mai mari peste alții, ar trebui să avem milă de dânșii, că și ei, sărmanii, sunt oameni!” omenia, mila, dreptatea mai-marilor față de supușii lor, lucruri ce ar trebui să fie inerente poziției suveranilor; p. 93, r. 25 26: „dacă n-am ținut samă de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă” încălcarea sfatului părintesc atrage
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
școală și să nu-și deie raportul de aprobare pe nevăzute, în paguba instrucțiunei!” se condamnă atitudinea indiferentă și neglijentă a supervizorilor, care, din păcate pentru sistemul educațional, nu-și îndeplinesc temeinic atribuțiile ; p. 143, r. 5 6 : „Umblă el, sărmanul, după înțelepciune, dar n-are unde-o pune!” - zicere populară ce arată că eforturile de studiu sunt zadarnice atunci când nu există un fond solid pe care să se construiască; p. 146, r. 4 6 : „numitul autoriu și tânărul învățătoriu a
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
luptele din întâiul război mondial (Suflete de viteji), răpiri, naufragii, regăsiri spectaculoase (Sandu și Sanda, Fetița schimbată) -, de călătorii în peisaje exotice (Unchiul meu Adam, Șerban și Uragan în avion, Mica Robinson) sau de întâmplări din viața de toate zilele (Sărmanul Adrian, Copilul nimănui). Câteva scrieri se inspiră din poznele și isprăvile unor personaje ce își vor avea celebritatea lor: Haplea și Frosa, Lir și Tibișir, Timofte și Porumbița, Uitucilă. Alte culegeri includ adaptări iscusite ale unor legende din toate zările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
București, 1939; ed. Sibiu, 1992; Sandu și Sanda, cu desene de Pascal, București, 1939; Uitucilă, București, 1939; O mie și una de nopți povestite pentru tineret, cu desene de Pascal, București, 1940; Rilă-Epurilă aviator, cu desene de Pascal, București, 1940; Sărmanul Adrian, București, 1940; Buruiana fermecată, București, 1940; Copiii cu părul de aur. Scufița Roșie în Țara Zânelor, cu desene de G. Iliescu și Ioana, București, [1941]; Copilul nimănui, cu desene de G. Iliescu, București, 1941; Haplea. Pățanii din tinerețe, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Ezra 1,1..10) iar după ocuparea Babilonului în anul 539 î.e.n. de către perși, devenind liberi după prăbușirea imperiu asirian puteau să se întoarcă la baștină, mulți au iubit ,,robia străină” mai mult decît libertatea din propria patrie și așa sărmanii au stat de izbeliște la poftele atîtor urîcioși. Asta nu prea sună a robie babiloniană care a durat 70 de anișori de chin și prigoniri cum meșteșugit ne cîntă ei! Menționez că regii asirieni îi obligau pe cuceriți să le
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și gogonate! Traian(98-117) le acordă ivriților mozaici în anii 98 sau 99 cetățenia romană, dar pentru care merite, istoria nu ne spune! Privilegiul este trecut sub tăcere de că-tre toți istoricii iar ivriții o trag tare cu persecuțiile îndurate sărmanii de la dușmanii lor de moarte, de parcă îi priponise moartea în inima Romei! Eu cred că ,,meritul” pentru primirea cetățeniei romane a fost cumpărat cu bani foarte mulți plătiți de mozaici în punga împăratului pentru războiul de cucerire și distrugere a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mulțumire, regele macedonean al Siriei, le-a adus în dar supușilor săi din Ierusalim, statuia lui Zeus pe care trebuiau să o cinstească mai mult decît pe Iahwe. Asta însemna pentru ei închinare la idoli și rău ar fi tușit sărmanul Iahwe pe unde se aciuase de ochii înrăiți ai lumii. O altă dovadă nimicitoare asupra născocirilor ivrite este scrisoarea lui Mane-thon, preot egiptean la Heliopolis și mare învățat în timpul regelui macedonean Ptolomeu Filadelful, cel cu pretinsa invitare a rabinilor iudei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Coșbuc a dovedit o constantă simpatie ("Ghiță e mare, domnule, e al doilea după Eminescu") în timp ce față de P. Cerna a fost duplicitar: "Ai văzut, doctore, îi mărturisea lui D. Gusti pe acest poetastru, cît este de închipuit? El a crezut, sărmanul, că tot ce-i spun i se potrivește." Dezamăgit a fost în prietenia sa și D. Suchianu care, în scris, l-a apreciat ca "cel mai cult autodidact din cîți am cunoscut" însă mult mai constantă a fost relația lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care nu te lasă indiferent”. SCRIERI: Raze de soare, București, 1956; Întâia făclie, București, 1958; Jurnal de front, Tel Aviv, 1967; Florile nisipului, pref. H. Sain-Saicu, Tel Aviv, 1968; Răspântii, Ierusalim, 1970; Cu mâna pe inimă, Tel Aviv, 1977; Războiul sărmanilor, Tel Aviv, 1980; Târziu, Tel Aviv, 1984; Poezii de nerostit, Tel Aviv, 1989; Fuga din rai, Tel Aviv, 1993; Credo, Tel Aviv, 1996; Ești, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1996; Dor de dor, București, 1996; Itzhak Rabin. Pacea și-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
la alți semeni, învoirea directă la fraudă (VII. 6 - un preot consimte să fure un porc) sau chiar profanarea de morminte (II. 5). Remarcăm însă și cazuri când prostia este cea reliefată în mod evident: un călugăr („greu de cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în brațe ibovnicul dorit. O singură dată în Decameron un membru al cinului monahal, un abate de Cluny, este privit cu admirație, fără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
abia în 1890 desigur, cu schimbarea paginii de titlu și cu unele adaosuri, cum vom vedea). Consultând ediția lui Morțun, observăm că ea cuprinde poeziile publicate de Eminescu în tinerețe, pe care nu le conțineau edițiile Maiorescu, dar și proză („Sărmanul Dionis”, „Făt Frumos din lacrimă”, „Influența austriacă asupra românilor din Principate”, conferința poetului publicată în Convorbiri literare). Ea este o ediție anti-Maiorescu, plănuită, probabil, de Eminescu împreună cu V.G. Morțun pentru a prelua din mâinile criticului întreprinderea editorială de la Socec (sau
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
frunte dar va trece de 15 iunie, când poetul nu se va mai afla de loc, nicăieri...Vorba lui Mihai Quintescu, într-un discurs din 31 martie 1889: „Ce s-a întâmplat cu pensia din cauza tergiversărilor? S-a întâmplat ireparabilul: Sărmanul Dionis a lăsat-o statului spre a-și spori fondurile pentru numeroasele sinecuri - desigur, mai bine meritate.” ( Joc de cuvinte pe distincția Bene-merenti”.) Din această serie, repetăm, discursul lui Iacob Negruzzi de la 2 martie 1888 ne interesează din trei motive
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o poezie inedită a ei, pe care însă n-o semnează (scrisoarea către revistă apare pe 13 august și este iscălită „Dionisie”, după mottoul ce însoțește poezia „Tot e vis...”, luat din nuvela poetului: „Lumea-i visul sufletului meu, Eminescu, Sărmanul Dionis”; Octav Minar, însă, care deține memoriile lui Gruber, află de aici despre cine este vorba). S-ar cuveni să încheiem acest capitol despre Eduard Gruber chiar cu poezia Veronicăi Micle, dar fiind prea lungă și cu numeroase greșeli de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
română pentru exprimare, și pe de altă parte modul cum noi înșine îngustăm, de a lungul timpului, aceste posibilități, cum le epuizăm prin standardizare și reguli normative... Odaia lui Eminescu are, desigur, și lumânare ca sursă a luminii - vezi Cugetările sărmanului Dionis unde carafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună - dar dominantă, pentru creație, pentru lucru în general, este lampa, cum o vedem în Singurătate (1879): A târziu când arde lampa. Pentru imaginea din Noaptea importantă este, din punct de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Acest tip de raționament estre bun pentru procurori... Al treilea loc unde se face referire la întâlnirea dintre Maiorescu și căminar este scrisoarea Hariettei din 7 martie 1884: „Aflând de la răposatul meu tată că Domnia Voastră ați fost totdeauna generos către sărmanul frate Mihail și ați luat asupra D.voastră îngrijirea lui materială și-l sprijiniți după cum se poate, Vă rog din toată inima a mă înștiința în ce grad se află boala fratelui meu în present și ce știri aveți D.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și ați luat asupra D.voastră îngrijirea lui materială și-l sprijiniți după cum se poate, Vă rog din toată inima a mă înștiința în ce grad se află boala fratelui meu în present și ce știri aveți D. Voastră despre sărmanul Mihai, căci nu știu unde a mă adresa...” Aici, prin analiză de text autorul consideră că Harietta vorbește la modul general de grija lui Maiorescu, încă din 1872 începând, față de Mihai dar și față de Șerban. Autorul comite cel puțin un abuz prin
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
N-ai văzut nevasta mea? Am văzut-o la fântână / Cu doi copilași de mână. Cu mâna apă scotea, / Din ochi negri lăcrăma. / Copilașii o-ntreba: De ce plângi, măicuța mea? Plâng și eu, plângeți și voi, / Că tăticu-i la război. Sărmanii copiii mei, / Cum au rămas mititei, / Mititei se țin de vatră / Și n-au cui să spună tată, / Ei se duc pe la vecini / Și zic tată la străini. / Câte case stau la rând / Toate-s cu copii plângând, / Plâng mame
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cel care-i stăpîn pe o sută de mii, vrea să fie domn; cel care-i pe tron, năzuiește la cer” („Pañcatrantra). Nu mai puțin ilustrative sînt proverbele populare: „Avarului Îi lipsește tot atît de mult ceea ce are, ca și sărmanului ceea ce nu are”; „În pahar se Îneacă mai mulți decît În mare”; „Ambiția Îmbată la fel ca vinul”; „Lăcomia este o sclavie veșnică” etc. * „Cel mai rău conducător este acela care nu se poate conduce pe sine Însuși.” (Cato) Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
barcă a rămas o cantitate mică de orz nevândută, din cauză că nimeni nu a avut bani să-l cumpere. Meșteșugarii noștri mor de foame, iar burghezia din orașe este la ananghie, pentru că deși au toată bunăvoința să îi ajute pe acești sărmani, numărul mare al celor care au nevoie de ajutor îi pune în incapacitatea de a reuși să-i mulțumească pe toți, după mila creștină. Tocmai am aflat că a fost găsit un copil în Cheverney care și-a mâncat una
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nocive: individul are impresia că „totul Îi e permis”, crede că totul e posibil; cu alte cuvinte se plânge că viața e prea frumoasă. Exemplu: Maica Tereza Octombrie 1979: Maica Tereza primește premiul Nobel pentru pace. „Îl accept În numele celor sărmani”, spune ea. Jupiter este În conjuncție exactă cu Soarele ei din Fecioară. Pluto, pe de altă parte, Îi tranzitează Mijlocul Cerului, arătând transformarea pe care o implică această „punere În lumină” - chiar dacă nu va schimba nimic În ceea ce privește modul ei de
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
veanu. În afara proprietarului în ziar mai semnau: M. Antonescu, Neculai Mihail, N. Teodorescu, Virgil Gabrielescu, Iancu Ciolan, I.G Ciorescu - Bogdana, D. Voiculescu, Neculai I Bibiri, Emanoil Fluture, Gheorghe Răcoare, Elena Sevastos - Iași, A. Depărăteanu cu poezia - Mamă: „Erau trei sărmani: doi copii și‐o mamă; Și pâine... un singur codru‐ntr‐o maramă; Mama îl frânse în două și‐l dete pe rând La fiește care câte‐o părticea. Mamă, atunci copiii ziseră plângând: Ție ce‐ ți rămâne? - Voi - răspunse
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
stăpânii feudali, Biserică și stat etc. În anul 1476 a izbucnit răscoala în episcopatul de Würzburg, condusă de Hans Böheim168 (Hans Fluierașul) din Niklashausen, la care au participat 34 000 de țărani, iar în 1514, răscoala țărănească sub conducerea uniunii "Sărmanul Conrad", în Würtenberg 169. În anii 1524-1526 a avut loc ridicarea țărănimii: războiul țărănesc german (der Große Deutsche Bauernkrieg)170. El s-a desfășurat în contextul Reformei religioase, fiind asociat și susținut de propaganda predicatorilor lui Thomas Müntzer, pe fondul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]