2,271 matches
-
de semne nonverbale se înscrie registrului paralingvistic: unele sunt acustice prin natura lor, altele implică particularitățile vocale, precum vocea nazala sau răgușita. Nevoia de afecțiune fizică, intens manifestată în perioada copilăriei este acum înlocuită de o anumită desensibilizare, îmbrățișările și sărutările sunt mai rare sau chiar absențe, compensarea venind dinspre o zonă cu totul nouă, care îi înaripează sufletul, făcându-l să vibreze profund: Prietenul /Prietena. Ne referim, aici, la haptică (exprimarea nonverbală prin intermediul atingerii), despre care N.M. Henley este de
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
căreia Lovinescu îi adaugă la ediția din 1929 (ca un preambul la ciclurile romanești din deceniul al treilea) o serie de amănunte tipic melodramatice, cum ar fi sărutul patetic ce însoțește cererea în căsătorie ("buzele li se uniră într-o sărutare nesfârșită") și plânsul "nervos" al femeii, neîmpăcate cu gândul inevitabilului eșec. De asemeni, scena dintre Diomo și Lulù e rescrisă într-o notă încă și mai "ne-realistă", de o teatralitate vădită (Lulù suspină "Îl iubesc!", iar Diomo "îngălbenește" de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ei. De fapt, Brâncoveanu cu încăpățânarea asta a lui de a domni a stricat totul, este drept că și el este Cantacuzin după mamă, dar... Doamne, dă să nu se întâmple ceva rău... După ungerea domnului urma să se facă sărutarea mâinii în semn de jurământ de credință din partea tuturor boierilor. Era o situație încurcată pentru că iatacul domnesc era ocupat de domnul prizonier și de familia lui, spătăria cu stele fusese răvășită de către oamenii lui Mustafa Aga în căutare de documente
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
enumerarea ultimelor nume. De fiecare dată când se rostea „Io Constantin Voievod”, tot poporul îngenunchiat rostea pios bătând metanie „Doamne miluiește!“ Spătarul trecu anevoie printre oamenii înghesuiți în pronaos până la scaunul mitropolitului, se aplecă în fața lui Antim, mimând gestul de sărutare a mâinii, și-l întrebă sec: — Ce-i asta, prea sfințite? — Priveghi. Azi e sfânta zi de vineri în postul lui Sân Petru. — Văz că vă rugați... Pentru nepotul domniei tale, Io Constantin Basarab. Ca și cum ar fi vrut să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i-au lăsat să intre la noi. Azi este Sfânta Maria Mare, se cade să ne împărtășim. S-or fi copt strugurii la Potlogi, dar perele la Doicești? Au venit tot călugării de aseară. Să ne rugăm pentru împărtășanie: — ...Nici sărutare îți voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindumă, strig către Tine: pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta. Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtășirea sfintelor Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului și a trupului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ținut acolo până acum. Îi vezi cum vin spre tine cu potirele în mâini...? Copilul privea un punct undeva între soare și orizontul de apă, apropiindu-se pas cu pas de butuc. Bolborosea ceva neînțeles. Ajuns, îngenunche, continuând răspicat: — ...Nici sărutare îți voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu mă, strig către Tine: pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta! Întinse singur gâtul pe butuc, plecându-se înainte, înălță puțin capul să vadă dacă Preoții cu Potirele îl așteaptă și țipă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai frumoasă Când zâmbește mama mea. DE ZIUA MAMEI De E. Farago Eu nu sunt destul de mare Ca să pot să-nvăț măcar, De pe carte, o urare Și nu sunt destul de mare Ca să-ți dau un dar. Dar îți dau o sărutare Ici, pe obrăjor Și pe mâna asta care MAMA De Grigore Vieru Floricică, dulce poamă, Toată lumea are mamă. Melcul, iedul, ursulică, Puiul cel de rândunică. Fuge noaptea și dispare, La tot puiul bine-i pare Că din nou e dimineață
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
frig si foame copiii cei săraci... Muma tânăra de Dimitrie Bolintineanu I Lăutarii cânta hore grațioase; Tinerii feciori Cântă după părul fetelor frumoase Să răpească flori. Ca dulci fragi de câmpuri albele fetite Dulce rumenesc, Apărând cu mana mandrele cosite, Sărutări pe gura las de le răpesc. II Dar tu, femeie tânăra, De ce stai gânditoare? În gene-ți văz o lacrima Ca roua pe o floare. Vezi! pruncul tău ne farmecă Cu chipul sau cel dulce; Ca fluturul sub auru-i, El
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
încît am uitat că nu trebuia decât să-i șoptesc ceva și cu răsuflarea înăbușită de bătăile inimii, amețit, în prada unei mari turburări, i-am luat capul în mâini și mi-am lipit buzele de-ale ei într-o sărutare încleștată. Ea mi-a răspuns după o secundă de ezitare, timp în care am îmbrățișat-o și sărutul a devenit mai pătimaș. Apoi ea s-a ridicat imediat și a dispărut câteva clipe dincolo. S-a întors și mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Arătă cu instrumentul spre ușă să mă uit într-acolo și se aplecă din nou și mica lumină electrică începu iarăși să-mi exploreze ochii. Întârzie îndelung, dar valul afecțiunii mele tumultuoase era în retragere, după ce se consumase în acea sărutare și îmbrățișare pasionată. De-aproape chipul ei îmi părea mai mare decât al meu, gura cu carnație bogată, ochii imenși, nasul cu rădăcina lată între ochi, semn de personalitate puternică, turbulentă, încăpățînată și îndrăzneață până la capăt în ceea ce făcea, cum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
norocos fiindcă mă săruți, parcă aș fi câștigat la vreun concurs . Servim pește- macrou afumat- și bem vin roșu. Dăm noroc și ne sărutăm ca și cum am deschide căile apetitului spre alte bunătăți. Mâncăm, ne privim, bem vin, iar ne sărutăm. Sărutările noastre sunt ca sărbătoarea pascală de astăzi; calde, curate, pline de iubire și sfințenie, pătrunzătoare ca vinul pe care Îl simt deja că se scurge pâna la ultimul deget de la picioare. Mă iei În brațe și urci scările până la etaj
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
importanță. Intrând în apartament, auzi apa curgând în baie. Ea ieși repede, înfășurată într-un halat de-al lui. Țipă de bucurie când îl văzu și alergă în brațele lui cu suplețea unui animal tânăr. CINIC, MARIN ÎI RĂSPUNSE LA SĂRUTĂRI, DAR SIMȚI CĂ TANDREȚEA DEMONSTRATĂ DE EA NU ERA ÎNTRU TOTUL PREFĂCUTĂ. FEMEIA AVEA O PASIUNE ARZĂTOARE ȘI NU SE ÎNDOIA CĂ VA FI NEVOIT SĂ O SATISFACĂ. În timp ce se dezbrăca, lui Marin îi veni ideea să folosească un gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
este singurul Dumnezeu al acestei lumi; ura este porunca lui, izvorul de viață dătător, apa răcoroasă ca izma care îngheață gura și arde pântecele. Din acea zi m-am schimbat cu totul, iar ei au înțeles, le acopeream mâinile cu sărutări când îi întâlneam în cale, eram unul de-ai lor, nu mă mai săturam admirându-i, mă încredeam în ei, nădăjduiam că-i vor schilodi pe ai mei cum mă schilodiseră și pe mine. Și când am aflat că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri esențiale, alături de sucitul și imprevizibilul maladiv. Prezența lor pare iarăși, ca altădată, cândva, în tinerețe, provocatoare. El acceptă plecăciunile ceremonioase, sărutările, frenezia atâtor afecțiuni înnoite. Li se înfățișează, în eleganța costumului și a gesticii, pacificat, ospitalier, dar își rotește rapid în toate părțile privirea vie. Iată, se apropie, glasul a și pornit, odată cu pașii, și ne întâlnește repede : „N-am avut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nesfârșită și totuși atât de aproape ca și cum ar fi fost chiar în sufletul lui, apăru o perdea de nourași albi, în mijlocul cărora strălucea fața lui Dumnezeu ca o lumină de aur, orbitoare, înfricoșătoare și în același timp mângâietoare ca o sărutare de mamă... Din strălucirea dumnezeiască însă se limpezea o privire vie, infinit de blândă și de măreață, care parcă pătrundea în toate adâncurile și ascunzișurile... Arătarea aceasta a durat numai o clipă și a fost atât de nemărginit de dulce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un zâmbet de necredință, dar numai o clipă. În clipa următoare obrajii ei se îmbujorară, privirea i se înflăcără, plină de mândrie, și apoi, cu o mișcare pătimașă, se repezi la Apostol și-l sărută pe buze... Și Apostol, în sărutarea aceasta, își sorbi izbânda. A teia zi a plecat la Cluj și s-a prezentat la cercul de recrutare, unde un colonel deșirat l-a felicitat călduros. Când s-a îmbrăcat în uniformă și s-a uitat în oglindă, nici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ură năprasnică împotriva luminii care îl îmbrățișa fără voia lui. Dar când vru să rostească două cuvinte în telefon, ca să corecteze tragerea tunurilor, nu-și mai putu întoarce privirea. Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amândouă mâinile spre lumină, murmurând cu gâtul uscat: ― Lumina!... Lumina!... Chiar în clipa aceea însă, parcă le-ar fi retezat un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că departe, într-un sat, există o ființă care și în vis îl poartă numai pe el în inimă... Dar asta nu se poate! Marta! Unde-i Marta? Mâine neapărat va merge la ea... A doua zi se deșteptă în sărutările soarelui vesel de aprilie, în odaie parcă intrase iarăși primăvara, cu valurile albe de lumină, cu îndemnuri de bucurie. Pe masă, pe o tavă așternută cu șervet înflorit, aștepta ceașca lui de odinioară, plină de cafea cu lapte, și o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
speriat, și Tohaty după ea, ca o umbră credincioasă. În stradă o bunii curiozitatea și întoarse capul, să vază ce face Apostol. Îl văzu rezemat de stâlpul cerdacului, cu fața cumplit de schimbată. Ea totuși zâmbi și-i trimise o sărutare, cu o cochetărie inconștientă. Apostol Bologa cuprinse stâlpul cu amândouă brațele, ca și cum ar fi primit un junghi în inimă. Dar îi urmări din ochi, îi văzu râzând și mai ales pe ea legănîndu-se din șolduri în cadența pașilor. Apoi, când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dădea seama că o clipă din fericirea aceasta e merindea tuturor veșniciilor... Apostol Bologa tresări, ca și când s-ar fi trezit dintr-un farmec. Ochii însă îi erau deschiși și mari și umezi, iar pe buzele scăldate în zâmbet simțea neîncetat sărutarea fericirii. Cartea îi alunecase de pe genunchi și zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț. Ploaia drămăluia mereu țiglele cerdacului cu sunete moi, apătoase. Sus, în spatele crucii pălmuite de stropi năvalnici, între nourii suri, râdea o geană albastră-luminoasă, vestitoare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plece de lângă dânsul. De aseară, de când a fugit din odaie, n-a mai văzut-o deloc... Unde a umblat și de ce n-a venit? Rămase totuși la birou, coborîndu-și privirile iarăși pe harta cu pozițiile trupelor. Pe buze îl frigea sărutarea de aseară și în suflet i se zvârcoleau umbrele liniștii de adineaori, în creieri însă îi clocoteau gânduri și întrebări frumoase. Își dădea seama vag că între Dumnezeu și iubirea lui e o prăpastie, și nu era în stare să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în vreme ce ea, cu pași moi, ieșea din tinda întunecoasă. Apostol Bologa rămase câteva clipe în tindă, aiurit, nesigur dacă a fost aievea Ilona sau poate numai închipuirea lui veșnic nesăturată și-a bătut joc de dânsul. Pe buze îl ardea sărutarea ei și în inimă o fericire atât de vie, că începu să strige, în neștire, ca și cum ar fi încercat să înăbușe un glas tulburător: ― Petre!... Petre!... Ordonanța apăru în pragul odăii, crezând că s-a întîmplat ceva. Apostol își veni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pierdut ocazia să mă ironizeze subtil, întrebậnd dacă nu cumva ar trebui să meargă la doctor să se consulte.... Îl iubeam destul de mult, dar mai ales în situații de acest gen deveneam o felină periculoasă, îl mușcam, îl ucideam în sărutări, îl adoram ca pe un zeu, iar el era fericit-fericit, puținele lui momente de fericire, de altfel. Pe măsură ce se adună timpul, îmi dau seama cật de mult am însemnat în viața lui și, în același timp, ce mult a însemnat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și gậndul-martor care îmi risipește orice speranță și iluziile mele, și mai ales neputința de a-l vedea zilnic pe Yon, omul cu care mă înrudesc sufletește. El înseamnă pentru mine sinteza perfectă trupului cu sufletul, a temporalului cu eternul. Sărutările lui devin în grabă lacrimi pentru mine, aș fi în stare să-i dăruiesc viața, pentru că simt că din toate deșertăciunile lumii acesteia, eu am ales-o pe cea mai deșartă, dar și cea mai frumoasă, pentru că ochii lui nu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
văpae, 10Pe-a lacului valuri profunde bălae, Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg - La tine alerg. Când vântul e-o taină, când frunza e mută, Misterul surâde prin lumea tăcută, 15Culeg pe-a ta frunte sublime visări - Pe ochi sărutări. Amorul își moaiă aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi- 20Surîzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc - O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]