1,976 matches
-
-mi explic. Cert este că am luat și eu apoi niște date, niște declarații. Nici nu mă cunoștea directorul Bibliotecii, în fine. Și acesta, Ștefan al meu, a spus " Dom'le, am văzut și niște oameni care cărau cărți cu sacoșa, cărau și de la magazinul de jos, Stirex". Am anunțat pompierii, l-am pus pe șeful transmisioniștilor să facă asta, iar aceștia au venit și au stins focul. Nu puteam aplica niște reguli tactice pe care noi le învățaserăm sau le
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
acolo a fost un locotenent major, Ștefan Marian, Comandantul Batalionului II de la mine, care avea responsabilități de apărare în zonă. Și el a venit și mi-a spus: Dom'le, văd pe unii care cară cărți de-aici. Cară cu sacoșele. C-or fi lucrători, c-or fi bandiți, nu știu". Noi nici nu ne amestecam pentru că noi nu ne-am dus acolo să facem poliție sau să facem anchete, noi nu știam ce e. Sigurul lucru pe care l-am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Arestul preventiv de la Divizion S. B.: Mai este un episod foarte important pe care vreau să-l discutăm. Au venit "musafirii" la un moment dat, după Revelion, la Divizion. Vreo 60 de bărbați de diferite vârste, care aveau în mâini sacoșe și genți de mână în care aveau strictul necesar. De la poartă până la locul de cazare ce le-a fost pregătit la etajul doi al Divizionului au fost escortați de militari înarmați. Cine erau ei? M. M.: Naiba știe. S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
că nu-s criminali!" S. B.: Stați să vedeți că regimul s-a "îndulcit" în câteva zile dar la început era iritarea aceea de la TV: "Teroriștii ar trebui omorâți!" Când au venit au fost aduși cu niște autobuze. Aveau niște sacoșe, era vai de steaua lor. Comandantul nostru ne-a spus așa: Aveți grijă, îi vom avea în pază și apărare. Nu sunt la noi, sunt la Bateria a III-a. Dacă aveți cumva contact cu ei, tratați-i omenește, nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu fotografiile de rigoare, prezentând soții ale unor grade superioare din trupele sovietice și diplomați ai ambasadei sovietice din est Berlin, venite la cumpărături în marile magazine din vest și încercând să iasă din buticuri "uitând" să achite bunurile din sacoșele burdușite. După ceva timp, parcă mă născusem la Berlin! Începusem să învăț orașul, luasem legătura cu "autoritățile" și cu ceilalți atașați culturali de la ambasade, limba mi se dezlegase neașteptat de bine, mulțumind doamnei profesoare Savin, aveam carnet de șofer și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de felul ei. A doua zi dimineață am rugat-o pe Xenia să ne însoțească până acolo. Doar știe ce nedescurcăreți suntem! Cu chiu cu vai, zicea că o doare o măsea, a acceptat și, luând cu noi doar o sacoșă cu strictul necesar (bagajele rămăseseră la M.K.), am pornit spre noua noastră locuință. Ajunși la destinație, Xenia n-a vrut să intre cu noi, așa cum speram, spunându-ne că ne așteaptă în grădina din fața imensei clădiri. I-am promis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu băiatul ei, ne-a explicat cu umor), până am achitat ce aveam de achitat (oricum mult mai puțin decât ne-ar fi costat la mizerabilul hotel vizitat în ajun), până ne-am găsit micul apartament (unde ne-am lăsat sacoșa) și până am răzbătut înapoi, din uriașa clădire în curte... Unde Xenia strălucea prin absență! Ne-am plimbat încolo și încoace, căutând-o cu privirea, ne-am gândit apoi că a intrat în clădire după noi, văzând că întârziem, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
genunchi l-a găsit cu ușurință, în dreptul unei ferestre de boxă. În schimb, dus cu mașina la Snagov, unde ne-am petrecut în acel an vacanța de vară, vreo două ceasuri n-a vrut în ruptul capului să iasă din sacoșa în care l-am transportat și pe care, ajunși la destinație, am depus-o pe un fotoliu. Când în fine și-a luat inima în dinți și a ieșit din ascunzătoarea lui, a început să cerceteze prudent încăperea în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au uitat unii la alții și au izbucnit în râs. E datămda, e înțelept domnul nostru învățător. și am scăpat și copiii de pericol. Brava lui. și vine Vestea. Să merg la gară că am primit un colet. Iau o sacoșă, or fi niște cărți, urc în căruța cuiva și merg la Traian Val. ColetulĂCare colet? Înveliți în stuf umezit, sute de puieți de măr așteptau să fie duși spre locul care se va numi livada școlii. și am simțit o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un nod mare în gât și parcă nici nu-ți venea să mai mergi acasă, știind că nu ai cu ce să pregătești o 28 masă pentru familia ta. Era o adevărată victorie când ieșeai de la rând cu ceva în sacoșă. CU ROCHIA SFÂȘIATĂ PENTRU O CÂTEVA TACÂMURI Înaintea unei astfel de sărbători, prin anul 1983, am stat cu schimbul la rând, câteva zile și nopți pentru a cumpăra carne: eu, soțul și mama. Vânzătoarea mă cunoștea și mi-a dat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
calul nu mai vrea să înainteze. Eu nu mă întorc. Merg pe jos! Nu se poate, eu răspund de viața mata. Lasă că nu mor, i-am răspuns vizitiului și am coborât din sanie. Cu mâinile ocupate de cele două sacoșe cu mâncare, am început să înot prin nămeți, grăbită și foarte hotărâtă. După un timp, m-am oprit să răsuflu și uitându-mă în urmă l-am văzut pe nenea Turuianu care stătea în loc. I-am făcut semn cu mâna
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
partid, dacă țăranii furau fără jenă, ca și cum ar fi luat de pe pământul lor, ceea ce nu era chiar așa de neadevărat. Tovarășe instructor, i-am spus într-una din zile, oamenii aceștia nu se feresc de mine să ia câte o sacoșă cu grâu acasă, seara. Ce rost are atunci să stau mereu aici cu ei? Oricum nu le pasă! Vezi mata, dacă nu ai fi aici, ar lua mult mai mult! Se raportau producții cu mult mai mici decât cele reale
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
despre activitatea ei, nu mă lua cu ea pe teren. Mi-ar fi plăcut să merg. Era mereu invitată la mese și, adeseori, când venea de pe teren, mirosea a usturoi și a țuică, era veselă și punea în dulap o sacoșă grea. Nu-mi dădea nimeni nimic, căci eram doar o secretară cu propaganda și nu semnam documente, nici nu aveam influență când se lua o hotărâre. Mă încerca uneori regretul că nu primesc nimic și trebuie să cumpăr orice produs
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
urcați în mașini. Ajunsă în gară cu o oră mai devreme, tremuram de frig pe peronul gării, cot la cot cu grupul de țărani pe jumătate beți. Aceștia se încălzeau sorbind din sticla de băutură pe care o aveau în sacoșă. La o oră stabilită trebuia să mergem într-un birou de protocol de la C.F.R., cu tabelele nominale, pentru a ridica foile de drum ale celor care urmau să plece la muncă. Biroul era încălzit, iar șefii stăteau relaxați la o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
copilul ei, spunându-mi: Nici nu știi ce bine mi-ai făcut! Am să-i spun fetei din Germania ce mult m-ai ajutat. Am urmărit-o cu privirea pe geam până a ieșit în stradă, după care am luat sacoșa în care era un pachet de cafea, o ciocolată, două săpunuri, o pungă cu alune și două pachete de țigări Kent. Învelite într-o folie de staniol erau două icoane cu Maica Domnului. Am pus prețioasa comoară în sertarul de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
următoare a intrat pe ușă instructorul de partid. Miroase a cafea bună aici la tine, a spus și, fără să aștepte să-i răspund, s-a dus direct la dulap și a controlat în cele două sertare. A răsturnat conținutul sacoșei pe masă: Aha! Ai primit plocoane azi. Știu și de la cine. S-ar putea să ai probleme cu cei de la Securitate. Femeia asta care ți le-a dat are fiica în Germania. Așadar, s e c o n f i
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
e c o n f i s c ă, a spus rar și a pus în servietă cele două icoane. S-ar putea să te raportez că umbli cu așa ceva! Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Am pus în sacoșă totul și i-am dat-o : Luați ce mai este pe masă, dar vă rog să nu spuneți nimic despre icoane. ULEIUL ȘI ZAHĂRUL Pe vremea aceea, zahărul și uleiul erau raționalizate. Mecanizatorii primeau ceva mai mult. Cota era stabilită
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
zile când primărița era plecată la București, la Academia „Ștefan Gheorghiu”. Treceau spre școală copiii cei mici, de la clasele unu-patru, unde era învățătoare Rucsanda. Unii aveau în mână o mușcată înflorită, învelită într-o bucată de ziar, alții o sacoșă mai mare sau mai mică. Mă întrebam de ce toți acești copii au bagaje când ar trebui să aibă doar ghiozdanele cu cărți. La un moment dat, văd un copil, care se oprește lângă treptele primăriei și nu se mai mișcă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și oameni pregătiți în acest domeniu. Se fura. Toată lumea fura. Când se recoltau păioasele, cei care aveau atelaje puneau sacii cu boabe sub paiele din căruță, femeile își puneau în ciorapi și în căciulile din cap, pe sub șorțuri, își legau sacoșe la spate și în față, tractoriștii puneau boabe sub scaunul din cabina tractorului. Șefii de la secțiile de tractoare aduceau cu remorca saci cu grâu la inginer acasă, la șefii de echipă și apoi la ei. Pe câmp, ca din întâmplare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ușă și calc în ceva. Mă aplec și pipăi. Pe scări zac doi pui de pisică înghețați. Pesemne pisica a vrut să-i aducă la căldură sau i-o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Era simpatic Țăpoi! Nu prea 107 înalt, grăsuț, cu părul grizonat, trecut de 50 ani, îmbrăcat îngrijit, chiar impecabil, cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi aduceam toamna o sticlă de țuică bună, câte o sacoșă cu gutui mari și aromate pe care le aprecia mult. Mă servea cu o cafea și începea să depene amintiri despre Ardealul de unde venise, mutat disciplinar. Făcuse fiului său nuntă cu dare și îi cununase la biserică cu mai mulți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai mult singur până seara târziu, când Ghiță venea cu ultima cursă. Când am intrat în curte, lumina era aprinsă. Mă așteptam ca Mișu să-mi iasă înainte așa cum făcea când veneam de la instruire și se repezea la salamul din sacoșă, din care mușca de câteva ori cu poftă. Am deschis ușa cu teamă. „O fi bolnav?”. În cameră era frig. Mișu, acoperit cu o pătură, cu fesul pe cap și mănuși în mâini privea la televizor. Săru mâna, mama, mi-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
carne, unt, cașcaval și alte „bunătăți” mergea bine. Își luase o Dacie nouă, galbenă, cu banii în mână și avea carnet de șofer. Uneori, când pe spatele bikinilor scria vineri, îl aducea cu mașina pe Ghiță la țară. Venea cu sacoșele pline cu „marfă de la pachet”: cosmetice, ojă, parfumuri și multe altele. Pleca mulțumită de vânzarea pe care mi-o făcea mie și celor câteva cliente pe care și le făcuse printre salariatele comunei. O conduceam până în drum, îi făceam cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru examenele din februarie de la „Ștefan Gheorghiu” anul acela a fost planificată de pe douăzeci până pe treizeci decembrie. Deși Crăciunul nu era o sărbătoare recunoscută de către comuniști, totuși oamenii alergau după cumpărături, cozile erau mai lungi, iar în tramvai, bucureștenii aveau sacoșele încărcate după ore multe de stat la rânduri. Femeile discutau numai despre picioare de porc, „adidași” cum 157 li se spunea, pentru piftie, despre prăjituri cu unt, cafea, tacâmuri de pui, „tachi-muri”, cum le botezaseră românii, salam cu soia, despre
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la rânduri. Femeile discutau numai despre picioare de porc, „adidași” cum 157 li se spunea, pentru piftie, despre prăjituri cu unt, cafea, tacâmuri de pui, „tachi-muri”, cum le botezaseră românii, salam cu soia, despre magazinele unde s-a adus marfă. Sacoșele pline, agitația gospodinelor și cozile lungi de la magazine, privite din mersul domol al tramvaiului, trădau o oarecare bucurie a apropiatelor sărbători de iarnă. La geamurile blocurilor cenușii cu multe etaje clipeau luminițele brazilor de plastic sărăcăcios împodobiți. Am coborât la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]