15,319 matches
-
dumneavoastră. E oare influența catolicismului - doar sunteți corsican la origine? Nu, deloc. Sunt agnostic, nu mă duc la biserică. Am fost la catehism ca să-i fac pe plac bunicii, dar niciodată n-am dat importanță acestor lucruri. Am citit textele sacre mai tîrziu, la vreo 25 de ani, și ele m-au marcat intelectual, pentru că am găsit aici și în alte texte mistice citite mai tîrziu o inteligență și o captare extraordinară a complexității - ceea ce nu aflasem deloc la catehism. Aceste
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
Grete Tartler Dintre scrierile sacre, Biblia 1, adunând dovezile revelației divine și ale credinței așternute în Orientul Apropiat vreme de 1200 de ani, este și astăzi - în varianta sa creștină, care pune laolaltă Vechiul și Noul Testament - cea mai răspândită și mai frecvent reeditată operă. Asupra
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
semnificația ei a fost denaturată, dar nu simbolul este de vină și nici cei ce l-au creat. „Mulți poate află pentru prima oară de aceasta trebușoară, dar nu este nimic inventat, svastica era și mai este Încă un simbol sacru al străbunilor, fie ei numiți Pelasgi, Belagi, Blaci, Blachi, Hiperborei, Brahmani, Arieni, Valaci aparținători de Dakșa ori Blajini, Rohmani, Rocmani, Rahmani, cum spune tradiția populară românească.” (http://munteanul 369.wordpress.com/) Studiul mărturiilor vechi ne arată o uimitoare unitate și
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
a făcut rege al țării care de atunci i se spune Macedonia”. Evhemer de Messina, discipol al școlii filozofice din Cirenaica, un bărbat de o vastă erudiție, care a trăit pe la anul 316 Î.H, ne spune În istoria sa sacră Hera anagrafi despre „Arabia de la Oceanos”, numită și „Arabia Felix” și locuită de doi (daci), scyți, ocheaniți și panchei (peucini), care au ridicat o coloană de aur În onoarea lui Uranus, Saturn, Zeus, Apollon și Dianei (Revista Noi Tracii, nr.
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
1509 în Germania, unde Agrippa începe acum să scrie cele trei cărți ale „bibliei” ocultismului renascentist. În De occulta philosophia, cuplul Zamolxis-Zoroastru capătă statutul de primi autori ai „magiei spirituale”, „cea mai perfectă și superioară știință, cea mai înaltă și sacra filosofie, desăvârșirea nobilei filosofii”viii. Și apologia filosofului Zamolxis nu se oprește aici. Tracul apare distribuit în rolul de înaintemergător al filosofiei de dinainte de filosofie, devenită acum occulta, si la Johannes Reuchlin, în a sa De arte cabalistica (1517), sau
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
cunoașterii, explorator al spiritului lipsit de agresivitate (pp. 14, 21). Califică drept eșec tentativa teatrului secolului al XX-lea de a reintegra spiritul tragic în piese cu subiect mitic și explică nereușita prin plasarea în altă sferă decât cea a sacrului (pp. 189-190). Radu Petrescu privește mereu cu atenție felul, direct sau indirect, cum se raportează textele ulterioare la modelele lor din vechime, continuându-le sau parafrazându-le. Scriitorul român nu se arată preocupat de literatura antică doar în studiile critice
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
Petre Păscu - Requiem pentru câinele Fox - Lui Dinu Pillat, osârditor al volumului Ion Barbu: Pagini de proza în Gorun adânc. [București], Editura Cartea Românească, [1972], p. 60-61 și pe care il transcriu aici pentru prospețimea și frumusețea imaginilor: „Sub copacul sacru,/ Tânăr Odoacru/ A murit la echinox, / Travestit în câine Fox.// Dinții: lapte-spumă. / Botul: boț de brumă./ Mers de câine mult zglobiu,/ Concurând argintul-viu.// Stea în frunte, fruntea lui./ Steaua lui, a nimănui./ Unde? Unde-o fi acum/ Steaua lui? Pe
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]
-
o duce spre tradiția iudaică, de care se simte legată dar cu un plus de libertate, ca într-o alt mit autohton românesc: „când îmi desfac eșarfa de un albastru palid/spre Sud/ Ierusalimul mă cuprinde cu temple și cântece sacre// am mai mult de cinci mii de ani/ eșarfa e un leagăn de mătase/ când închid ochii/ către Sud/ Ierusalimul îmi arată colinele sale/ are și el cinci mii de ani/ și mă cuprinde/ într-o aromă de portocale/ însuflețim
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
a dus la involuția filosofiei. E acel moment din istoria Europei cînd speculația conceptuală începe să-și taie singură creanga de sub picioare, în virtutea unei pofte sinucigașe. Din acest moment, filosofia se va divulga de bunăvoie ca fiind uzurpatoarea unor prerogative sacre, de posesia cărora nu e îndreptățită. Ce va urma după Nietzsche va fi degradarea treptată a unei discipline care își va pierde apetența pentru mister în favoarea gîndirii logice. Filosofii vor înceta să mai fie profeți cu predilecție pentru taine și
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
strânse, și pentru aceia că acest eveniment militar are un răsunet adânc în inimile noastre, capabile de a păstra, în ciuda fatalității împrejurărilor, toate vechile și sfintele noastre prietenii. Cracovia nu putea fi supusă primejdiei de distrugere ale unor lupte. Orașul sacru al poporului polon e și un mare tesaur de artă, de la măreața catedrală, de la hala negustorilor până la minunea de arhitectură italiană de la Wawel, cu cenușa unor mândri stăpânitori de popoare. Am locuit și eu în această frumoasă și nobilă cetate
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
Cum ne raportăm la referința pop cult din versul al treilea? Sobru (așa cum fac cei mai mulți dintre comentatorii lui din mediul online), într-un registru credul, de ieremiadă? Ar însemna ca Marius Conkan să admită, într-un fel sau altul, virtuțile sacre (chiar dacă e vorba de un sacru golit de substanță) ale starletei. Ironia, subînțeleasă, ar urma să fie, în acest caz, una minoră și de oarecare prostgust. S-o iei pe Lady Gaga în tărbacă, iată tot ce poate fi mai
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
cult din versul al treilea? Sobru (așa cum fac cei mai mulți dintre comentatorii lui din mediul online), într-un registru credul, de ieremiadă? Ar însemna ca Marius Conkan să admită, într-un fel sau altul, virtuțile sacre (chiar dacă e vorba de un sacru golit de substanță) ale starletei. Ironia, subînțeleasă, ar urma să fie, în acest caz, una minoră și de oarecare prostgust. S-o iei pe Lady Gaga în tărbacă, iată tot ce poate fi mai facil. Până la personajele lui Alecsandri (de
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
trunchiuri de pomi. Premisa lui Paștina e că în orice colț de lume substratul spiritual iese la iveală, grija artistului fiind să pună pe pînză ce vede în fața ochilor, căci oricît de banală e realitatea pictată, din ea răzbate epifania. Sacrul dospește sub aparențe banale. O pictură redă realitatea în măsura în care îi oglindește fundamentul de duh. Dacă însă duhul lipsește, pictura e în carență de orizont spiritual, și atunci observația lui Hegel intră în vigoare: tabloul devine accesoriu de umplut pereții. Paștina
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
Aprins din cadrul Mănăstirii Antim: poetul-monah Sandu Tudor, Al. Mironescu, Dumitru Stăniloae, starețul Al. Făgețeanu ș.a. „Grupul contrarevoluționar” Rugul Aprins se cristalizase în anii 1946-1947 ca o formă pașnică de conservare a libertății de opinie /creație prin refugiul într-un spațiu sacru protector, care predispune la asceză și meditație. Sandu Tudor, conducătorul recunoscut al asociației de teologi și literați, reușește s-o reactiveze în anii 1955-58, pe temeiul afinităților elective și al credinței în Dumnezeu. Acuzația principală este astfel consemnată în dosarul
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
Becali urmează să mai susțină și un test tip grilă, la disciplina Teologie Dogmatică Ortodoxă, care va fi punctat cu 50% din media examenului de admitere. Pe 23 iulie este proba la desen pentru candidații la specializarea Teologie Ortodoxă- Artă Sacră, începând cu ora 09.00, iar pe 23 iulie este programat concursul de dosare (pentru candidații la specializările Teologie Ortodoxă Didactică, Teologie Ortodoxă Asistență Socială și Teologie Ortodoxă Artă-Sacră). Afișarea rezultatelor se face pe 27 iulie. Calcularea mediei examenului de
Gigi Becali s-a înscris la Facultatea de Teologie. Vezi probele de examen by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36335_a_37660]
-
Cronicar Timp sacru, timp festiv În DILEMA din săptămâna Paștelui (nr. 481, 2-8 mai), Vintilă Mihăilescu ne reamintește ce sunt sărbătorile: „Sărbătorile sînt, de fapt, timpul sacru al unor ritualuri menite să păstreze rînduiala lumii și să susțină rostul oamenilor. Ele sunt practicate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3642_a_4967]
-
Cronicar Timp sacru, timp festiv În DILEMA din săptămâna Paștelui (nr. 481, 2-8 mai), Vintilă Mihăilescu ne reamintește ce sunt sărbătorile: „Sărbătorile sînt, de fapt, timpul sacru al unor ritualuri menite să păstreze rînduiala lumii și să susțină rostul oamenilor. Ele sunt practicate întrucît - și în măsura în care - oamenii respectivi cred în această rînduială și se roagă pentru acest rost. Sărbătorile țin, astfel, mai mult de obligații decît de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3642_a_4967]
-
să se întâmple, se întâmplă ce s-a petrecut peste tot în Europa cu sărbătorile societăților țărănești. Au dispărut încet-încet, pe măsură ce credințele într-o rînduială dată și eternă au slăbit, iar modul de viață al oamenilor s-a «modernizat». Timpul sacru al sărbătorilor a devenit și el unul festiv - ceea ce este cu totul altă treabă.” Istorie recentă Tot în Dilema, dar în numărul 482 (9-15 mai), Dosarul revistei este consacrat unei teme provocatoare, Comunismul pe înțelesul celor tineri. Însă, ca să înveți
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3642_a_4967]
-
în plus peste conformismele care direcționează univoc toate aceste existențe oneste și obscure. Or, ceea ce aceste societăți arhaice amendează, sunt deopotrivă diferențele și inadecvările. Restul ține de psihologia țapului ispășitor pe care excelent o analizează René Girard în Violența și sacrul. Odată așezat stigmatul, orice demonstrație ulterioară e de prisos. Identificarea a fost făcută prin convergența unor factori, dintre care pseudoacuzația Klarei amplificată de una dintre virtuoasele femei ale comunității. În baza acestei acuzații formulate, de fapt, de către Grethe nu de către
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
tropii și infinitele jocuri pe care le pot orchestra aceștia sunt mai degrabă nesemnificativi. Vizionarismul său e străin de convenția vizionarismului. (Iar Al. Cistelecan și Ion Pop au dreptate, pe coperta a patra, să vorbească despre un regim „informat de sacru”, respectiv despre o „dicțiune marcat ritualică”). Poetul acumulează, absoarbe cuvinte și se lasă locuit de ele. Ceea ce, oricum, tot la o retorică imnică ar fi condus, chiar și în absența intenției. Așa însă, se poate reflecta asupra compoziției aparte a
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
Hrisostom este foarte puternic, cu o singură excepție importantă. În relatarea făcută papei Inocențiu asupra tulburărilor din Constantinopol, în Ajunul Paștelui, Sfântul Ioan Hrisostom scrie că soldații au pătruns în biserici, au dat afară clerul și enoriașele, au profanat elementele sacre 31. Pe de altă parte, Paladie declară că bisericile erau goale și că inamicii Sfântului au angajat ajutor militar pentru a convinge oamenii să se adune în biserici, și nu în băile Constantinopolului, unde se ținea veghea Paștelui și de unde
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
inamicii Sfântului au angajat ajutor militar pentru a convinge oamenii să se adune în biserici, și nu în băile Constantinopolului, unde se ținea veghea Paștelui și de unde clerul și enoriașele au fost alungați și unde a avut loc profanarea obiectelor sacre 32. Socrate este de acord cu Paladie (Historia ecclesiastica, VI, 18), în timp ce Sozomen și Theodoret nu furnizează detalii. Majoritatea criticilor moderni ar armoniza aceste prezentări diverse ale localităților prin combinarea lor - presupunând că au avut loc două atacuri distincte, unul
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
o nespusă potrivire / ce-i murmurat acum în Univers / prin alte, lumi, străine de iubire” (Elegie). În astfel de poeme, dragostea capătă accente de adorație mistică, astfel încât lamentația elegiacă se transformă pe neașteptate în lamento psaltic, mărturisind dorința comuniunii cu sacrul, care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia succesiv chipul bărbatului și pe cel al divinității: „Vreau degetul Tău sfânt să mă atingă / triunghiul păcătos și să îi stingă / corcita ardere: șerpar și
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Cauza stă în temeiul transcendent al simbolului, care devine locul unei hierofanii cu neputință de găsit în creațiile laice. Mitul e un plastron de sensuri care nu vor fi dezvăluite pe de-a-ntregul niciodată. Mai mult, mitul are un miez sacru pe care nici un comentariu rațional nu-l poate epuiza, acesta fiind motivul pentru care simbolurile nu dispar niciodată. „Simbolurile nu dispar niciodată din actualitatea psihică: își pot schimba înfățișarea; funcția lor rămîne aceeași. E destul să le scoatem de pe chip
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
e același cu cel al optzeciștilor. Direcția de evoluție este însă diametral opusă, iar „terenul” pe care se configurează diferențele îl reprezintă, înainte de toate, limbajul. Într-o cronică amabilă (dar atât) la eseul lui Horia Bădescu Memoria ființei. Poezia și sacrul (2008), optzecistul Al. Cistelecan taxa, de altfel, acest limbaj echinoxist drept „entuziast-emfatic”: o apreciere care trădează, zic eu, nu neaderența criticului la text, ci diferența dintre generații... De asemenea, aș remarca - pe lângă substanța „filosofică” (adică mitică, preocupată de sacru și
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]