3,203 matches
-
patru metri lățime și era mai adânc decât se obișnuia pentru un templu. Trecătorii puteau privi în sus la acoperișurile templului principal și ale celor circa zece clădiri ale mânăstirii, dar, de-afară, nu se vedea aproape nimic. Numai vestitul salcâm dintr-un colț al incintei era vizibil de la o oarecare distanță. Crescuse atât de mare, încât oamenii îl numeau Pădurea Honno sau Crângul Salcâmului. Copacul era la fel de cunoscut ca semn de reper precum pagoda Templului de la Răsărit. Când soarele după-amiezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
celor circa zece clădiri ale mânăstirii, dar, de-afară, nu se vedea aproape nimic. Numai vestitul salcâm dintr-un colț al incintei era vizibil de la o oarecare distanță. Crescuse atât de mare, încât oamenii îl numeau Pădurea Honno sau Crângul Salcâmului. Copacul era la fel de cunoscut ca semn de reper precum pagoda Templului de la Răsărit. Când soarele după-amiezei târzii îi scălda ramurile de sus, o mulțime de ciori începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși încercau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau cele conduse de Akechi Mistuharu și Saito Toshimitsu, care puteau fi văzuți în avangardă. — E greu de văzut pe străzile astea strâmte, pline de ceață. Nu vă rătăciți, încercând să ajungeți înaintea celorlalți. Luați-vă ca semn de reper salcâmul din dumbrava Templului Honno! Țintiți marele pâlc de bambuși dintre norii de ceață. Acolo e! Ăla e copacul de plătică al Templului Honno! Galopând înainte și agitându-și, cu furie, mâinile în timp ce dădea instrucțiuni, Toshimitsu părea să-și fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se repeziră cu urlete disperate până sub balustradă, după care începură, în sfârșit, să se cațăre pe coridorul podit. — Te vedem, Senior Nobunaga! Nu ne mai poți scăpa! Predă-ți capul ca un bărbat! Inamicii erau îndesați ca ciorile pe salcâm dimineața și seara. Pajii și vasalii personali se postară în jurul lui Nobunaga, pe coridoarele laterale și din spate, în poziție protectoare, cu săbiile aruncând flăcări născute din deznădejde. N-aveau să lase inamicul să se apropie. Frații Mori erau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe lângă mine și căuta să se achite cât mai bine de minimele obligații pe care le avea ca ordonanță. Prin aprilie 1940, când ocupam poziții de apărare pe malul Nistrului, lângă Tighina, locuiam în corturi la adăpostul unor păduri de salcâmi, precum strămoșii noștri la adăpostul codrilor în vremurile de odinioară. Continuam să ne instruim și să construim poziții succesive de apărare necesare pentru momentul când ne-am fi confruntat cu vecinii noștri din Răsărit. Cortul era casa fiecăruia dintre noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lui Ostiță, nebunul, mai are un fecior, domnul Ionică îi spune tata. Stă în București și nevasta lui e crainică la Radio România, o ascultăm mereu. Ei au un fiu, Amedeo. Acasă Amedeo stă la masa din păduricea noastră de salcâmi lăngă bunica lui și eu cred că visez. Ba cred că de când am văzut automobilul încă nu m-am trezit. Îl privesc uimită și constat că e și mai frumos, are genele lungi și dese, iar ochii par desenați cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
duce pe malul apei și pur și simplu urla ca o fiară înjunghiată. La început ne-am speriat tare pentru că noaptea și apa amplifica strigătul.Apoi, mama a aflat că este ea pentru că a urmărit-o în timp ce se îndrepta pe lângă salcâmii noștri spre iaz...și ne liniștea: -Să nu vă fie frică. E mătușa Duntrăchița. Își strigă și ea amarul, biata... Se lăsa iar liniștea. Într-o vacanță de iarnă nu am mai găsit-o în casă. A venit o nepoată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de metri de malul apei și pentru că tata era un om prietenos, nu mică mi-a fost mirarea când lipovenii au început să mișune prin curtea noastră. În amiezile fierbinți își aduceau rogojinile la umbră și dormeau în păduricea de salcâmi din curtea casei noastre. Nu am spus nimănui despre frica ce îmi paraliza de la o vreme trupul. Când le auzeam glasurile, mă făceam mică de tot, inima parcă-mi cobora în gât să mă sugrume. Am zăcut de boala asta
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dimineții când nu se simte amenințată s-o surprindă cineva - tata și frate-su la serviciu, bucătăreasa cea bătrână zdrăngăne alămurile în bucătăria de iarnă... Geamul camerei Jacobinei dă spre grădină și nu aduce prea multă lumină în cameră, din cauza salcâmilor bătrâni ca într-o pădure, mai bătrâni ca ea. Paul abia se ține pe ramurile negre alunecoase ale pomului din dreptul ferestrei. În treningul de lucru, cu culorile denaturate de sudoare, și în adidași pe picioarele goale, privește drept înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai ales că acoperișul de stuf e ușor; și excelent izolant. Deci stâlpii din stejar, grinzile din salcâm de ce, salcâm? A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia fiind o zonă atinsă de cutremure de pământ... Habar n-aveam dacă tata băgase și câlți În lutul cochileților, dacă verticalele erau din stejar, spre deosebire de orizontale (din salcâm), nu știam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai ales că acoperișul de stuf e ușor; și excelent izolant. Deci stâlpii din stejar, grinzile din salcâm de ce, salcâm? A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia fiind o zonă atinsă de cutremure de pământ... Habar n-aveam dacă tata băgase și câlți În lutul cochileților, dacă verticalele erau din stejar, spre deosebire de orizontale (din salcâm), nu știam dacă exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai ales că acoperișul de stuf e ușor; și excelent izolant. Deci stâlpii din stejar, grinzile din salcâm de ce, salcâm? A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia fiind o zonă atinsă de cutremure de pământ... Habar n-aveam dacă tata băgase și câlți În lutul cochileților, dacă verticalele erau din stejar, spre deosebire de orizontale (din salcâm), nu știam dacă exista o „armătură” din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stejar, grinzile din salcâm de ce, salcâm? A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia fiind o zonă atinsă de cutremure de pământ... Habar n-aveam dacă tata băgase și câlți În lutul cochileților, dacă verticalele erau din stejar, spre deosebire de orizontale (din salcâm), nu știam dacă exista o „armătură” din lemn - la urma urmei nu știam nimic, chiar de voi fi văzut (eram născut când se ridica școala), nu puteam ține minte asemenea detalii tehnice. Eram sigur că nu puteam? Nu, nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era un soi de ladă electrică În stare să producă descărcări de ordinul a cinci sute de volți”. „Am văzut asta și Într-un film”. „Ei, și? De unde credeți că-și iau scenariștii ideile? Chivotul era făcut din lemn de salcâm, Îmbrăcat În aur pe dinăuntru și pe dinafară - același principiu ca al condensatorilor electrici, doi conductori separați printr-un material izolant. Era Înconjurat de o ghirlandă, tot din aur. Era pus Într-un loc uscat, unde câmpul magnetic atingea 500-600
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el. A luat un sul de hârtie igienică, s-a șters delicat pe mâini, a venit lângă pat. Era încă vară. Pe fereastra mică, astupată de gardul din tablă verde, se vedea un triunghi de cer și o ramură de salcâm, ca o bisectoare. Și-a tras bluza peste cap, natural, ca și cum s-ar fi pieptănat. Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie pe pat. Sutienul alb, dantelat, era un ham încordat pentru sânii care se zbăteau, nechezau, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul de tablă verde și chiar agită frunzele obosite ale salcâmului. L XXXII Carevasăzică rămăsesem singur în palatul de paiantă de pe Muzicuței numărul 2. Tanti Cucu încercase să mai rămână în București o vreme, chipurile ca să-mi țină companie, în realitate să mă aibă sub observație. Mă cicălea mereu și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei bulane de cauciuc în casă. Unul sub pernă, unul la ușa camerei și ultimul la intrare. Întunericul din jurul casei e sinistru. Lumina de la felinare se prelinge printre crengile salcâmilor, cireșilor, merilor. Dacă pe tabla casei cade un măr din pomul care își întinde crăcile peste acoperiș, sar în picioare și pun mâna pe bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
termin treaba: pe lângă mine a trecut în mare viteză nea Fane înjurând și ținându-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nici nu mai puteam vorbi. Peste o oră ne-am oprit în fața gardului din tablă verde de pe Muzicuței nr. 2. Zuza, de obicei atât de geloasă pe cuceririle mele, acum ridică doar capul, dar imediat se prăbuși la loc, sub salcâm. Am introdus-o pe Adelina în casă. I-am pus înainte niște chipsuri, am ieșit afară, mi-am turnat o găleată de apă-n cap. După ce am trăncănit verzi și uscate jumătate de oră, m-a întrebat unde era toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din urmă a căzut noaptea. Eu m-am întins îmbrăcat pe pat, ea a vrut să doarmă pe un fotoliu rabatabil. Greierii scârțâiau isteric, broaștele orăcăiau pe uliță, lumina lunii se strecura pe fereastră în camerădibuise un tunel printre crengile salcâmului, deasupra gardului. Deodată m-am trezit cu ea lângă mine. Pur și simplu s-a întins alături, cu capul răsucit spre ușă. Vedeam doar claia de zulufi, din care se răspândea un parfum ce amintea de Bulgari. Habar n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui a văzut cimitirul cu clopotnița chiar la intrare. A coborât pe cărare, sărind peste firicelul de apă, a ajuns la cimitir unde s-a închinat. După ce a trecut de cimitir, sus, sub geana dealului a văzut un pâlc de salcâmi răsăriți acolo ca să oprească venirea dealului la vale. Și-a întors privirea spre imașul care era gard în gard cu cimitirul și s-a uitat, și s-a uitat îndelung la el. Chiar când se uita, pe cărarea care venea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
unitate germană. Toți militarii au fost făcuți prizonieri și ținuți puțin timp locului. Apoi, au fost aduși în coloană în apropierea casei noastre. Peste drum era un loc de cultură, iar în colț, chiar spre drum era un pâlc de salcâmi. Rușii i-au dus pe prizonieri pe lotul cela de pământ și i-au pus să-și sape groapa. Noi, copiii și adulții am văzut ce se întâmplă. Și pe furiș fratele mai mare, sora mea și eu, dar și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pus să-și sape groapa. Noi, copiii și adulții am văzut ce se întâmplă. Și pe furiș fratele mai mare, sora mea și eu, dar și alți copii din vecini, am traversat drumul și ne-am ascuns în pâlcul de salcâmi să vedem ce se va întâmpla. După ce prizonierii șiau săpat propriul mormânt, au fost aliniați în fața gropii și împușcați. Doi militari ruși au adus niște bătrâni din apropiere și sub amenințarea armelor i-au obligat să-i arunce în groapă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un clopot. Harbuzăria nu era prea departe de casă, iar tata când auzea, încăleca pe iapa Murga și în câteva minute era la noi. Când păzeam harbuzăria, cel mai mult ne temeam de bursuci. Era în apropiere un lăstăriș de salcâmi și alți copaci sălbatici și acolo își aveau ascunzișul. Ieșeau după mâncare și câinii noștri îi simțeau și începeau să latre, iar scăparea noastră era foișorul și nu coliba de sub foișor pe care o foloseam în caz de ploaie, iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]