4,209 matches
-
Acasă > Poeme > Meditație > CLOPOT DE SEARĂ Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2352 din 09 iunie 2017 Toate Articolele Autorului CLOPOT DE SEARĂ Scris-am cuvinte ,adeseori în pură răsărire, sorbind lumini sub scăpărări de stele, plecate salcii ,adapă mitul insipit,pură clipire, plecate destine ,plecate...iubirile mele. Sub pragul incolor se zbat cuvinte reci, grădini din anotimpuri amorțite-n nicăieri, lovind castele de nisipuri,gânduri seci, te-nconjură amiază sublimelor tăceri. Eternitatea ta ,e curcubeul peste ape
CLOPOT DE SEARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378787_a_380116]
-
tu în tine De-ar fi să ni le spui, ai întrista o lume! Și câte lacrimi verși, ce frică te-mpresoară Când stai de mă veghezi ca boala să dispară. Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane, Ești salcie aplecată spre mine plângătoare. Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet, Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec. Stă răstignit și cerul de-atâta închinare, Cucernic te privește cu semne de-ntrebare, Din ce aluat ești mamă, de unde-a
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
porți zilnic tu în tineDe-ar fi să ni le spui, ai întrista o lume! Și câte lacrimi verși, ce frică te-mpresoarăCând stai de mă veghezi ca boala să dispară.Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane,Ești salcie aplecată spre mine plângătoare.Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet,Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec.Stă răstignit și cerul de-atâta închinare,Cucernic te privește cu semne de-ntrebare,Din ce aluat ești mamă, de unde-a
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ai rămas doar o străină, În umbra farmecelor treci. Și porți cu tine crunta vină, Înstrăinată ești pe veci, Iar lumea ta o să devină Abisul unde te petreci. Azi ai rămas doar o străină! FÂNTÂNI DE VISE Fântâni de vise, sălcii plângătoare Se dezvelesc în ramuri de lumină, Doar soarele în păru-ți poartă vină Topindu-se-n privirea ce mă doare. O rază într-o noapte cristalină Când a căzut și ultima ninsoare A dezlegat magie și candoare, Am înțeles
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
canuti lasciato dalle nubi ormai insofferenti l’azzurro ? Tantissime domande în me... cui l’universo risponde sempre con îl suo mutismo. CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine? Cui îi pasă de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână cu imaginea ei în apă? Cui îi pasă de cerul fierbinte cu șuvițe cărunte rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Atâtea
VERSIUNE ÎN LIMBA ITALIANĂ: GEO VASILE/ VOL. ÎN CURS DE APARIŢIE!/ de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377790_a_379119]
-
sunt preferate scorburile plasate la înălțimi de peste trei metri și cu intrare foarte strâmtă, deoarece acestea sunt mai puțin accesibile prădătorilor. Datorită în primul rând specializării lor alimentare, unii lilieci manifestă preferințe pentru anumite specii de arbori. Astfel, scorburile din sălcii și plopi sunt căutate cu predilecție de Myotis daubentonii și Myotis bechsteinii, în timp ce scorburile din fagi și stejari sunt ocupate în special de Nyctalus noctula. Deși multe specii de lilieci frecventează aceste adăposturi în anumite faze ale ciclului lor biologic
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
cu ciocolată. Doar ochii nu-s murdari de bunătatea asta a lumii. Ei ne și spun: Minunați-vă, voi, de Otzi, că eu mă ocup de altceva... 5 octombrie Apariția, în românește, a capodoperei Marthei Bibescu, din 1923, Izvor, Țara sălciilor, Izvor, Pays des saules, cum superb suna titlul în franceza lui Proust, dar și a Marthei înseși, nu e doar o simplă, deși excepțională, izbîndă editorială, ci și prilejul unor oportune meditații asupra specificului românesc. Categorie atît de vagă și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
propaganda iliesciană), ce are tragicul partid istoric al lui Maniu asumîndu-și o parte a istoriei naționale, cu șicanele securiste suportate cîndva de un individ ca atîția alții, fie acesta și reputat autor de peisaje cu iazuri în care se oglindesc sălcii plîngătoare? Evident, nimic. Treceam, peripatetizînd, cu medicul militar prin fața Casei Pogor și, în dreptul cimitirului cu ruși căzuți în război, cimitir încă în curtea muzeului pe-atunci, companionul meu mă opri și, cu fața ușor patetică, își rosti înduioșarea: Bieții băieți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ironic cu numele de Leul Veneției. Act IV Cameră Desdemonei. În timp ce Emilia o ajută să-și facă pregătirile de noapte, Desdemona cântă un cântec pe care servitoarea mamei sale, Barbara, părăsita de iubitul ei, obișnuia adesea să-l cânte (Cântecul salciei: "Salce! Salce!"). Din timp în timp Desdemona se întrerupe pentru a face comentarii referitoare la Barbara și pentru a da instrucțiuni Emiliei. La un moment dat vuietul vântului o face să tresară de teamă. Desdemona îi urează noapte bună Emiliei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lieto! Tu alfin, Clemenza, pio genio immortal dal roseo riso, copri îl tuo viso sânto coll'orrida larva infernal! Ah! Dannazione! Pria confessi îl delitto e poscia muoia! Confession! Confession! La prova! Aria Mia madre aveva una povera ancella (Cântecul salciei) - din actul IV Rol : Desdemona, soția lui Otello Voce : soprana Fach : soprana lirica Loc de desfășurare : Desdemona relatează Emiliei povestea servitoarei mamei sale, Barabara, care fusese părăsita de iubitul ei. Mia madre aveva una povera ancella, Mi părea. M'ingiungse
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
echipă corespunzătoare de interpreți pentru a prezenta opera Otello în Franța, într-o traducere în limba franceză care a fost realizată de Du Locle și Boito la care Pierre Gaillard, directorul operei, a contribuit cu o versiune personală pentru Cântecul salciei - spre iritarea lui Verdi. Cu multă diplomație Boito l-a convins pe Verdi că totuși aceasta este acceptabilă. Mai rămăsese chestiunea cu odiosul balet care încă mai era obligatoriu la Grand Opéra. Verdi și Boito au decis în sila să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
, Gheorghe (24.X.1937, Sângeru, j. Prahova), poet și publicist. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești (1951-1955) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1959-1963). A fost profesor la școlile din Salcia și Podgoria, în județul Prahova, la liceul din Pogoanele, unde a editat revista „Aurora”, apoi, din 1971, instructor-metodist la Casa Corpului Didactic din Buzău, unde a îngrijit apariția revistei „Școala buzoiană” și unde, după 1989, a fost director. A debutat
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
cărui dezlegare o vor căuta până În ultima zi a vieții lor. Adeseori, ca singură răsplată pentru trista corvoadă a unei asemenea existențe, se aleg cu câte o băncuță de lemn pe care se așază la intrarea unei cocioabe, sub o salcie prăfuită, scăpați de teama de a mai Încasa vorbele aruncate de câte un lacheu: — Du-te, omule! Nu dăm la săraci decât lunea. Pentru toți acești nefericiți, viața se rezumă la pâine În covată, iar eleganța, la un cufăr plin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
animale și vegetale sau forme de relief, sunt produsul blestemului: fratele incestuos și sora nefericită sunt transformați În Soare și Lună, morarul cel lacom În urs, un popă zgârcit În cârtiță, maștera cea rea În stâncă, fata nefericită În rândunică, salcie, ciocârlie sau floare. În plan ritual, blestemul este declanșat de câteva tipuri de actori sociali: mamele supărate de faptele copiilor, iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Jucatul cetei sacre (colindători, călușari, drăgaice) În curtea sau casa gospodarului are aceeași funcție magică de transferare a puterilor protectoare asupra oamenilor și a bunurilor acestora; alte rituri vizau purificarea oamenilor și Întărirea lor prin atingerea cu crengile verzi de salcie sau tei, la Paște sau Rusalii, ori cu obiecte din lemn Încărcate de puteri magice, precum colindăbățul sau sorcova. De asemenea, În aceste momente sunt culese plantele de leac; j) rituri de divinație: acum, În aceste momente de interstițiu, pot
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
chtoniană extrem de complexă: ea se bazează pe o sumă de toposuri, În care diferite ființe veghează vămile lumii de dincolo. Bocetul are valoarea unui text inițiatic, deoarece: a) descrie locurile sacre: trecătoarea apelor, cele șapte vămi, răscrucea marcată de o salcie mare, Înaltă și aplecată, mărul lui Sân Pătru, masa de sub răchita „Împupită”, poarta Raiului; b) prezintă paznicii și acțiunile lor: bradul, puii de vidră, puii de șarpe, puii de șoim, zâna bătrână, Sânta Marie și floarea-soarelui (despre aceasta aflăm la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau greșeli care ar putea deturna călătoria sau bloca accesul către punctul final al călătoriei: sufletul nu trebuie să se teamă de marea cea mare, de brad, vidră, șoim, șarpe. El trebuie să nu o ia la stânga la răscrucea cu salcia aplecată și să caute cu atenție printre răzoare pentru a găsi florile Raiului. El trebuie să aștepte cu răbdare intrarea În rai și să nu spere că va exista vreun drum de Întoarcere - imposibilitatea reîntoarcerii În lumea celor vii este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Dimitrie Stănculescu, Victor Revent, I.C. Popescu-Polyclet, Ion A. Magnea, St. Mardaloescu, Paul Constant, Nellu Cristescu, Emil Vora, Sultănica Ionescu, iar cu proză scurtă, Adrian Maniu, Lazăr Iacob, Mihail Lungianu, Sabina Papilian, St. Mardaloescu; fragmente de roman semnează Victor Revent (Gina Salcie) și Doina Bucur (Ionică). Se mai publică unele culegeri de folclor, se fac traduceri din literaturile italiană (Renato Fucini) și franceză (Leconte de Lisle), se scrie despre literatura lui Ion Creangă și a lui G. Topîrceanu și se discută romanul
DOMNUL DE ROUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286821_a_288150]
-
Ion Budai-Deleanu, Țiganiada. Poem eroi-comico-satiric într-o recitire, București, 1994; Între patru anotimpuri, ed. plurilingvă. tr. Constantin Frosin și Ștefan Benea, pref. Florin Vasiliu, București, 1994; Dincolo de tăcere, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1994; O sărbătoare a felinarelor stinse, București, 1995; Sălcii vechi și noi, București, 1995; Scoici fără perle, Timișoara, 1997; Testamentul din Strada Nisipuri sau Poeme din cartea de muncă (1985-1989), București, 2002. Repere bibliografice: Marin Marian, Întemeietorii, CNT, 1985, 16; Mihaela Racovițeanu, O întâmplare numită Școala de poezie renga
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
filosoful îi iubește pe oamenii Vechiului Testament, ca și Nietzsche de altfel, a deprins meșteșugul tristeții, modernii îi par călduți, „prea călduți”, dacă ar accepta un biograf acesta ar trebuie să fie un înger vesel, care povestește la umbra unei sălcii plângătoare. După ce-i citește pe filosofi, C. simte nevoia să se ascundă într-o rugăciune, în fine, moralistul sceptic crede că despre „eu” n-ar trebuie să vorbească decât Shakespeare sau Dumnezeu. Despre „scriitură” nici o vorbă. Nu intră printre obsesiile
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
rânduri: „Dacă atunci când mă voi prezenta acolo nu-mi vor ieși înainte toți câinii mei, îți neg, Dumnezeule, existența”. Grav bolnav, B. moare în august 1961 - și, ca un fel de ermetism în sfârșit „dezlegat”, a doua zi după înmormântare, salcia din curtea casei sale, în care poetul vedea un copac sacru, s-a prăbușit deodată, din cauza unei furtuni, peste mormintele mult-iubiților și credincioșilor săi câini. O reacție firească a naturii, la moartea unui poet de o originalitate stranie, intens expresivă
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
cu pseudonimul Lucile Decaux. Parte din scrieri au fost traduse în Anglia, Suedia, Olanda, Germania ș.a. În afară de Două portrete (1930) și Destinul lordului Thomson of Cardington (1932), tălmăcite chiar de autoare, celelalte traduceri românești au apărut cu întârziere (Isvor, țara sălciilor, 1937, Cele opt raiuri, 1946, peste câteva decenii, La bal cu Marcel Proust, 1976, Jurnal politic, 1979, iar după 1990, într-un ritm mai susținut). Critica românească interbelică a receptat, în mare parte favorabil, aproape toate cărțile ei apărute în
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
rezidă în trasarea unei anume configurații spirituale a țăranului, a omului unei civilizații vechi, surprins în fluxul existenței lui cotidiene. Datinile și obiceiurile apar ca niște coordonate fundamentale ale traiului isvorenilor, generând drame și acționând ciclic, implacabil, asemenea destinului. „Țara sălciilor” se conduce după legi proprii, cu reminiscențe venite din timpuri străvechi. Imaginea satului este, astfel, ușor aureolată prin transfigurare mitică și infuzii de lirism. Dincolo de atotputernicia tradiției se conturează, totuși, într-o serie de tablouri răzlețe, în genul lui Jules
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
hotare. SCRIERI: Les Huit paradis, Paris, 1908; ed. (Cele opt raiuri), tr. Tudor Nicolaescu, București, 1946; Alexandre Asiatique ou L’Histoire du plus grand bonheur possible, Paris, 1912; Isvor, le pays des saules, I-II, Paris, 1923; ed. (Isvor, țara sălciilor), tr. Pia Brătianu, pref. Mihail Sadoveanu, București, 1937; ed. tr. Anca-Maria Christodorescu, pref. Maria Brăescu, București, 2000; Le Perroquet vert, Paris, 1924; ed. (Papagalul verde), tr. și pref. Constantin Popescu, București, 1998; Catherine-Paris, Paris, 1927; ed. tr. Maria Brăescu și
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
școala primară la Cahul și liceul la Bolgrad (până în 1939). A debutat în 1932, în revista Liceului „Ion Vodă” din Cahul, iar editorial, cu volumul de versuri Melancolie (1936). După absolvirea liceului, a fost, succesiv, pedagog în comuna Tartaul de Salcie, în Cahul și Chișinău. A făcut muncă de redacție, câțiva ani, la „Raza”, „Basarabia” și „Basarabia literară”. După război se stabilește la Brăila, unde lucrează la publicațiile locale „Expresul”, „Ancheta” și „Înainte”, iar din 1949 se angajează la revista „Flacăra
CIURUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]