2,377 matches
-
rugându-se sârguincios la fiecare templu în parte. Samuraiul înțelegea bine ce era în sufletul lui. Cumpără cai de jucărie pentru copii și un pieptene pentru Riku. În timp ce cumpăra pieptenele, chipul ei îi apăru fulgerător și limpede înaintea ochilor și samuraiul se îmbujoră în fața lui Yozō fără să vrea. Pe măsură ce zilele treceau una câte una, sufletul samuraiului devenea tot mai greu, ca împovărat de o piatră. Gândul că avea să pornească într-o călătorie lungă și să traverseze oceanul către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Cumpără cai de jucărie pentru copii și un pieptene pentru Riku. În timp ce cumpăra pieptenele, chipul ei îi apăru fulgerător și limpede înaintea ochilor și samuraiul se îmbujoră în fața lui Yozō fără să vrea. Pe măsură ce zilele treceau una câte una, sufletul samuraiului devenea tot mai greu, ca împovărat de o piatră. Gândul că avea să pornească într-o călătorie lungă și să traverseze oceanul către un ținut străin și necunoscut îi apăsa acum sufletul cu greutatea unui adevăr de netăgăduit. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un ținut străin și necunoscut îi apăsa acum sufletul cu greutatea unui adevăr de netăgăduit. Pentru el, ca și pentru țăranii din aceste locuri, cel mai dureros lucru dintre toate era să trăiască departe de vale. Însă de fiecare dată samuraiul își aducea aminte de cuvintele seniorului Shiraishi și își învingea teama. Se simțea vânt de primăvară. Printre crăpăturile pământului ieșiseră ca niște sulițe firele de coada-calului și ici-colo mijiseră lujerii de brusture. Samuraiul știa că pe vapor o i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
departe de vale. Însă de fiecare dată samuraiul își aducea aminte de cuvintele seniorului Shiraishi și își învingea teama. Se simțea vânt de primăvară. Printre crăpăturile pământului ieșiseră ca niște sulițe firele de coada-calului și ici-colo mijiseră lujerii de brusture. Samuraiul știa că pe vapor o i se facă dor de fiecare colțișor din această vale în care trăise încă din copilărie. Vreme îndelungată de acum încolo n-avea să mai vadă aceste priveliști. Seara, cum stătea lângă cămin și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi zise: Tata pleacă într-o țară îndepărtată. Însă copilul nu înțelegea, căci era prea mic. — O să plec departe, departe și o să mă întorc cu daruri și pentru Kanzaburō și pentru tine, Gonshirō. Cum Gonshirō stătea așa pe genunchii lui, samuraiul începu o poveste pe care o auzise demult de la mama sa: — A fost o dată ca niciodată, zise samuraiul ca pentru sine legănându-și copilul pe genunchi, o broască din satul nostru. Și mai era o broască din satul San’in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
departe, departe și o să mă întorc cu daruri și pentru Kanzaburō și pentru tine, Gonshirō. Cum Gonshirō stătea așa pe genunchii lui, samuraiul începu o poveste pe care o auzise demult de la mama sa: — A fost o dată ca niciodată, zise samuraiul ca pentru sine legănându-și copilul pe genunchi, o broască din satul nostru. Și mai era o broască din satul San’in. Într-o primăvară, după ce s-au topit zăpezile, broaștele s-au luat la întrecere până în vârful muntelui. Gonshirō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copilul pe genunchi, o broască din satul nostru. Și mai era o broască din satul San’in. Într-o primăvară, după ce s-au topit zăpezile, broaștele s-au luat la întrecere până în vârful muntelui. Gonshirō ațipi, dar cu toate acestea samuraiul spuse mai departe: — A fost o dată ca nici o dată. O broască dintr-un anume loc se hotărî să se ducă la Kamigata și se luă după un negustor de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era întunecată și friguroasă. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răspunse grămăticul supus. — De zece ani? Și crede că ne joacă pe degete?... Continuă apoi în tăcere să-și mângâie palma stângă cu mâna dreaptă. Ziua plecării se apropiase. De câteva zile, valea forfotea ca odinioară când tatăl și unchiul samuraiului se pregăteau să plece în bătălie. Cum samuraiul era capul familiei, în casa lui veniră rând pe rând până și rubedeniile din satele cele mai depărtate de vale să-și ia, cu părere de rău, rămas bun. Țăranii veniră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că ne joacă pe degete?... Continuă apoi în tăcere să-și mângâie palma stângă cu mâna dreaptă. Ziua plecării se apropiase. De câteva zile, valea forfotea ca odinioară când tatăl și unchiul samuraiului se pregăteau să plece în bătălie. Cum samuraiul era capul familiei, în casa lui veniră rând pe rând până și rubedeniile din satele cele mai depărtate de vale să-și ia, cu părere de rău, rămas bun. Țăranii veniră și ei cu mic cu mare să-l ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
casei fusese plină de zarvă încă din zori. Desagii stăteau legați pe caii scoși din grajd, poarta și grajdul erau deopotrivă împodobite cu ramuri de pin, ca în ziua de Anul Nou, iar în fiecare cameră se găseau castane uscate. Samuraiul terminase toate pregătirile și acum stătea lângă vatră. Sorbi trei înghițituri din vinul sfințit turnat de Riku și garnisit cu frunze de iarba sângelui și îi dădu cupa unchiului său. După ce trecu din mână în mână de la unchi la Riku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cupa unchiului său. După ce trecu din mână în mână de la unchi la Riku, de la Riku la fiul cel mare, Kanzaburō, cupa ajunse din nou la unchi, iar acesta o aruncă de pământ și o sparse. Așa era obiceiul în casa samuraiului în dimineața plecării la luptă. Afară caii nechezau. Samuraiul se înclină în fața unchiului și se uită lung în ochii lui Riku. În timp ce o privea, își trecu încet mâna peste capetele celor doi copii ai săi. Afară, Yozō, care se pregătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la unchi la Riku, de la Riku la fiul cel mare, Kanzaburō, cupa ajunse din nou la unchi, iar acesta o aruncă de pământ și o sparse. Așa era obiceiul în casa samuraiului în dimineața plecării la luptă. Afară caii nechezau. Samuraiul se înclină în fața unchiului și se uită lung în ochii lui Riku. În timp ce o privea, își trecu încet mâna peste capetele celor doi copii ai săi. Afară, Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Afară caii nechezau. Samuraiul se înclină în fața unchiului și se uită lung în ochii lui Riku. În timp ce o privea, își trecu încet mâna peste capetele celor doi copii ai săi. Afară, Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei tineri aleși de bătrânii satului, Seihachi, Ichisuke și Daisuke, stăteau lângă trei cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei tineri aleși de bătrânii satului, Seihachi, Ichisuke și Daisuke, stăteau lângă trei cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În spate vedea chipul încleștat al soției sale care se străduia să-și stăpânească emoția. Samuraiul zâmbi silit și își plecă adânc capul către Gonshirō pe care îl ținea în brațe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În spate vedea chipul încleștat al soției sale care se străduia să-și stăpânească emoția. Samuraiul zâmbi silit și își plecă adânc capul către Gonshirō pe care îl ținea în brațe o slujnică și către Kanzaburō care stătea lângă ei. În acel moment se întrebă pe negândite cât de schimbați aveau să fie cei doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acel moment se întrebă pe negândite cât de schimbați aveau să fie cei doi copii ai săi în ziua când avea să se întoarcă înapoi în vale din țara aceea îndepărtată. Unchiul îi strigă tare să aibă grijă de el. Samuraiul strânse hățurile. Cerul era senin. În vale venise deja primăvara. În crânguri se deschiseseră flori albe și pe câmpii cântau ciocârlii. Din șa, samuraiul se uita împrejur încercând să-și întipărească în minte tot acest peisaj pe care n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înapoi în vale din țara aceea îndepărtată. Unchiul îi strigă tare să aibă grijă de el. Samuraiul strânse hățurile. Cerul era senin. În vale venise deja primăvara. În crânguri se deschiseseră flori albe și pe câmpii cântau ciocârlii. Din șa, samuraiul se uita împrejur încercând să-și întipărească în minte tot acest peisaj pe care n-avea să-l mai vadă multă vreme de acum înainte. Luară aceeași cale către Ogatsu ca și data trecută. Pe drum, oamenii îi salutau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el plin de flori, iar pe câmpuri țăranii își mânau agale vitele. A doua zi le apăru în depărtare oceanul scăldat în razele unui soare cald, norii pluteau pe cer pufoși ca niște vălătuci de bumbac. În cele din urmă samuraiul și ai săi zăriră corabia plutind în zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puternic și mai plin de bărbăție decât oricare dintre vasele de război ale Stăpânului. Gândul că peste două zile aveau să se îmbarce pe acea corabie și că acea corabie avea să le hotărască soarta întru totul îl lovi pe samurai drept în inimă. Simțea că viața liniștită pe care o dusese în vale îi era smulsă dintr-o dată din mâini. În sufletul său se amestecau teama și emoția, ca și cum ar fi plecat într-o bătălie. „Ia te uită... să construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care o dusese în vale îi era smulsă dintr-o dată din mâini. În sufletul său se amestecau teama și emoția, ca și cum ar fi plecat într-o bătălie. „Ia te uită... să construiască el Stăpânul așa o corabie!” Ca simplu ostaș, samuraiul îl văzuse pe Stăpânul care locuia în donjonul castelului doar de câteva ori și atunci, de departe. Stăpânul se afla întotdeauna departe, acolo unde nu-l putea ajunge nimeni. Cu toate acestea, în clipa când dădu cu ochii de galion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl văzuse pe Stăpânul care locuia în donjonul castelului doar de câteva ori și atunci, de departe. Stăpânul se afla întotdeauna departe, acolo unde nu-l putea ajunge nimeni. Cu toate acestea, în clipa când dădu cu ochii de galion, samuraiul simți cum i se întipărește adânc în minte cuvântul „îndatorire”. Pentru el, vasul acela mare îl întruchipa chiar pe Stăpân, era chiar puterea Stăpânului. Supus cum era, samuraiul se simți copleșit de bucuria de a-și da toată silința în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimeni. Cu toate acestea, în clipa când dădu cu ochii de galion, samuraiul simți cum i se întipărește adânc în minte cuvântul „îndatorire”. Pentru el, vasul acela mare îl întruchipa chiar pe Stăpân, era chiar puterea Stăpânului. Supus cum era, samuraiul se simți copleșit de bucuria de a-și da toată silința în serviciul Stăpânului. Golful Tsukinoura era înțesat de oameni așa cum fusese Ogatsu odinioară. Pe plaja ca o vale, înconjurată de munți din trei părți, niște clăcași cărau încărcătura corăbiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în serviciul Stăpânului. Golful Tsukinoura era înțesat de oameni așa cum fusese Ogatsu odinioară. Pe plaja ca o vale, înconjurată de munți din trei părți, niște clăcași cărau încărcătura corăbiei până la bărci, iar câțiva slujbași cu bastoane le dădeau instrucțiuni. Când samuraiul și ai săi trecură printre ei, slujbașii făcură câte o plecăciune și își exprimară recunoștința pentru efortul lor. Niște pedestrași făceau de gardă în fața templului care le servea de locuință trimișilor. Samuraiul află de la ei că toți ceilalți soli, Matsuki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câțiva slujbași cu bastoane le dădeau instrucțiuni. Când samuraiul și ai săi trecură printre ei, slujbașii făcură câte o plecăciune și își exprimară recunoștința pentru efortul lor. Niște pedestrași făceau de gardă în fața templului care le servea de locuință trimișilor. Samuraiul află de la ei că toți ceilalți soli, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarozaemon și Nishi Kyūsuke, sosiseră deja și că marinarii spanioli stăteau într-un templu în satul din apropiere. Golful se întindea chiar în fața încăperii care le fusese dată solilor. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încărcate cu desagi înaintau spre muchia capului ce ascundea vasul. — Ce încărcătură mare! spuse Nishi Kyūsuke, cel mai tânăr dintre ei. Am auzit că pe corabie or să se îmbarce mai bine de o sută de negustori, mineri și meșteșugari. Samuraiul și Tanaka Tarōzaemon îl ascultau cu sfială pe Nishi Kyūsuke vorbind cu aer de cunoscător despre adevăratul scop al acestei înfăptuiri a Stăpânului. Matsuki Chūsaku stătea la o parte de ceilalți și privea golful cu brațele încrucișate. Plin de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]