2,312 matches
-
de a doua, pe baza continuității și regularității proceselor, extinde analogiile deschise de imaginația poetica. Însă poetul american face o clară distincție între "adevărurile științifice" și "adevărul unic ce participa la înțelegerea structurii cosmosului"95. "Cunoașterea științifică" (subiect al unei satire virulente, în secțiunea "Letter Corked în a Bottle", din Eureka), la care se ajunge printr-un exercițiu riguros de logică, distruge armonia lumii, pentru ca, împărțind-o în fragmente, identifică doar adevăruri contingențe, parțiale și schematice, pe care le transformă, însă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
stilistice. La Chaucer, de pildă se constată mari deosebiri între stilul diferitelor narațiuni incluse în Povestirile din Canterbury și, în general, sulul operelor sale din perioade diferite și aparținând unor tipuri literare diferite, în secolul al XVIII-lea, oda pindarică, satira, balada aveau fiecare un vocabular și un stil obligatoriu. "Stilul poetic" era limitat la anumite genuri, în timp ce în genurile inferioare era permis sau chiar recomandat vocabularul comun. Chiar și Wordsworth, 240 în ciuda faptului că a condamnat stilul poetic, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
William Davenant (1605 - 1668), Hofobes a făcut o încercare de acest fel când, după ce a împărțit societatea în lumea de la curte, de la oraș și de la țară, a găsit trei tipuri corespunzătoare de poezie: poezia eroică (epopeea și tragedia), poezia burlescă (satira și comedia) și poezia pastorală. *10 E. S. Dallas, un talentat critic englez, care cunoștea gândirea critică a fraților Schlegel și a lui Coleridge *11, distinge trei tipuri fundamentale de literatură - "Drama, istorisirea și cântecul", - pe oare apoi le analizează
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
neoclasică o definiție a noțiunii de gen sau o metodă pentru a distinge un gen de altul, nu vom găsi aproape nici o consecvență și nici măcar conștiința necesității .unei sistematizări. 304 Canonul lui Boueau, de exemplu, include pastorala, elegia, oda, epigrama, satira, tragedia, comedia și epopeea ; totuși, Boileau nu definește baza acestei tipologii (poate pentru motivul că el consideră că tipologia este un dat istoric, nu o construcție raționalistă). Nu sunt cumva genurile lui Boileau diferențiate după subiect, după structură, după forma
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
externă (metrul sau structura specifică) cât și pe forma internă (atitudinea, tonul, scopul în general, subiectul și publicul cărora ele se adresează). Baza de la care se pleacă poate fi sau una sau alta (de pildă forma internă pentru ".pastorală" și "satiră"; forma externă pentru versul dipodic și oda pindarică); dar aceasta implică pentru critică sarcina de a găsi cealaltă dimensiune, pentru a completa schema. Uneori se produce o schimbare semnificativă: ca și în vechea poezie greacă și romană, "elegia" începe, în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
suflat din lemn, alămurile si instrumentele de percuție). Teoria clasică a făcut, de asemenea, o diferențiere socială a genurilor. Epopeea si tragedia se ocupă de viața regilor și nobililor, comedia, de cea a clasei de mijloc (lumea orașelor, burghezia), iar satira și farsa, de oamenii de rând. Și această categorică delimitare în ceea ce privește dramatis personae - personajele proprii fiecărui gen - are corespondențe în teoria cuviinței" (adică a ..moravurilor" de clasă) și în împărțirea stilurilor în nobile, mijlocii și vulgare *26. De asemenea, teoria
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
valoarea artistică doar a unei intrigi originale sau a unui subiect original este mică. 342 Renașterea și neoclasicismul au acordat, pe bună dreptate, mare importanță traducerilor, în special traducerilor de poezii, și "imitației", în sensul în oare Pope a imitat satirele lui Horațiu, iar Johnson, pe cele ale lui Juvenal. *18 Ernst Robert Curtius, în Europäische Literatur und lateinisches Mittelalter (1948), a demonstrat în mod convingător rolul extrem de important pe care l-au avut, în istoria literaturii, așa-numitele locuri comune
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și publicist, se numără printre primii redactori ai revistelor botoșănene Junimea Moldovei de Nord, Revista Școlii, Revista Moldovei, Adevărul literar și artistic, Junimea literară, Gândirea unde publică articole legate de situația învățământului românesc. Este autor al lucrărilor: Bon de talpă. Satiră de moravuri din România mică, Sinteza cunoștințelor de bacalaureat, 1929. 19. Calinic Istrate (1892-1941), învățător dorohoian, publicist, cu preocupări muzeografice și arheologice, fondează în 1918 revista dorohoiană Primăvara. Colaborează în presa vremii și este autor de lucrări monografice: Prin satul
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
care se transformă dialectic în contrariul său (reacțiune permanentă cu sensul schimbat) un adevărat invariant al literaturii. Literatura irită, provoacă, este prin definiție disidentă și contestatară. Formele acestei atitudini și Virgil Nemoianu le trece în revistă: ironia, sarcasmul, parodia, fantasticul, satira etc. n au de fapt nici un sens politico-ideologic originar. Ele țin de mecanismul intrinsec al literaturii. Sunt tehnici literare. Doar contextul istorico-ideologic, le conferă un înțeles polemico-ideologic într-o direcție sau alta. Ne bucurăm când vedem că un critic de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a făcut, de fapt, decât să exploateze și să perfecționeze aceste vicii literare tradiționale. Plus orgoliul, vanitatea, amorul propriu literar și artistic (Premii de stat, titlul de artist al poporului, decorații etc.). Există, de altfel, în literaturile occidentale, o întreagă satiră a scriitorului famelic, a poetului cerșetor etc. Nu suntem nici clemenți, nici severi. Tipurile umane sunt eterne și moralizarea lor devine inutilă. Le contemplăm doar cu o anume mizantropie și luciditate blazată. Bineînțeles, apar și unele note moderne, specifice. Prin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de aer, de soare, de mișcare și de veșminte largi, care să le acopere trupul fără să le stingherească respirația. Având însă în vedere că aceștia încă mai erau compromiși de reputația de șarlatanism care apăsa asupra lor amintiți-vă satira feroce a lui Molière la adresa doctorilor nu erau luați în seamă. Abia către finele secolului al XIX-lea, când eficiența practicilor acestora devine tot mai vizibilă, iar importanța lor socială crește continuu, ei reușesc în sfârșit să se facă ascultați
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dă romancierul acestui joc amoros este de o întunecime radicală. Se situează la antipodul florii albastre sau al nuanței roz pastel care tinde se să impună în Franța începând cu anii '30. Descrierea făcută de Styron ține de caricatură, de satira mușcătoare. Cu toate acestea, și el, ca toți marii romancieri, spune "minciuni adevărate". Oricât de sumbru ar fi el, episodul acesta rămâne emblematic pentru anii de după război. Asemenea unei lupe, el face să devină mai ușor perceptibile toate frustrările pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ales prin efortul său de a supune unei critici severe teologia și scolastica medievală, pretențiile fățarnice și fariseismul Bisericii în general. Lucrarea sa de căpătâi, Elogiul nebuniei sau cuvântare spre lauda prostiei, lucrare publicată în 1583, rămâne un exemplu de satiră necruțătoare la adresa celor dominați de ignoranță, fățărnicie și depravare. Tagma preoților era prezentată ca o adunătură de șarlatani care întreținea cu bună-știință ignoranța mirenilor pentru a-i supune și menține în ascultare și penitență. În opinia sa, natura în genere
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
reducerea disciplinei la dimensiunea ei științifică, precum și înțelegerea limitată a clasicismului practicată de specialiștii interesați să supună disecției textele vechi doar pentru a identifica structuri lingvistice rare : Cine, într-o odă din Horațiu sau un cîntec din Catul, într-o satiră din Juvenal sau o pagină din Tacit, nu vede decât un text în care să caute, lacom, o construcție gramaticală rară sau un pasaj pasibil de interpretări controversate, să închidă, fără să meargă mai departe, paginile acestei publicații. Convins de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sunt prezențe familiare la Horațiu : Neera (oda III 14, epoda 15), Scaurus (oda I 12), Lydia (odele I 8, I 13, I 25, III 9), Glykera (oda I 19, I 30, I 33, III 19), Canidia (epodele 3, 5, 17, satira I 8, II 1, II 8). Decorul este și el horațian, peisajul de la Tibur fiind inspirat din lirica poetului venusin : dealurile păscute de capre amintesc oda I 17 ; crângurile cu coama deasă - oda IV 3 ; apele iuți ale râului și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
IV 11 sau epistola I 16. Sunt reluate și motive favorite ale lui Horațiu de la fuga din Roma (epistolele I 7, I 10, I 14) și izolarea în natură (odele I 4, 17, II 11 ; epoda 2) la desfătările culinare (satira II 8) și elogiul vinului (odele I 37, III 28). Începutul și finalul piesei trimit la pasaje cunoscute din lirica autorului augustan citate aproape exact. În chip sugestiv, personajul Horațiu își face intrarea în scenă declamând ultima strofă a odei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
perspectiva actualității , oferă însă o serie de lămuriri referitoare la felul cum înțelegea autorul modernizarea unui gen literar consacrat de antici. Spre deosebire de Tudor Vianu, care, în Estetica sa din 1934, înscria tragedia între speciile desuete, alături de epopee, epistolă didactică sau satiră, Radu Stanca este convins de vitalitatea acestei forme dramatice. Din punctul lui de vedere, după epoca întunecată a celui de- al doilea război mondial, oamenii de teatru nu s-ar mai putea mulțumi cu dramele psihologice sau cu cele de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale violenței, focului, imagini de femei goale și de muzică heavy-metal, dar declarînd pe de altă parte că muzica clasică, cuvintele și orice gen de complexitate din aceste videoclipuri sînt "suck". Pe de o parte, așadar, serialul reprezintă o incisivă satiră socială și o critică a culturii și societății. Este ironizată în mod constant televiziunea, în special videoclipurile muzicale, dar și alte forme ale culturii media. Sînt criticați reprezentanții autorității conservatoare și liberalii indeciși. Sînt satirizate instituțiile autorității, precum școala, locul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
este altceva decît un "realist", în sensul "brechtian" de a încerca să descrii situații "reale", însă el nu implică și realitățile vieții clasei de jos ori ale oprimării de clasă. Într-adevăr, asemenea lui Brecht, el folosește comedia, întreruperile estetice, satira, farsa și alte mijloace în scopul confruntării cu probleme precum rasismul, diferențele între sexe și sexualitatea. Acestea sînt subiecte fierbinți în prezent și mare parte din interesul angajat în opera lui Lee constă tocmai în declanșarea acestor "resorturi". Totuși, apare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a supraviețuit. 32 Într-un articol legat de procesul celor de la 2 Live Crew (în New York Times, 1990) se spune că renumitul cercetător de culoare Henry Louis Gates a apărat grupul, susținînd că excesele verbale ale acestora nu erau decît satiră, cîntece precum "Me So Horny" fiind o transgresie carnavalească a comportamentului corect și că grupul dădea dovadă de "o mare virtuozitate". Unul dintre cei mai importanți critici ai culturii afro-americane, Houston Baker, a replicat că o asemenea pledoarie îngăduitoare nu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a stîrni reacții ce pot merge pînă la răsturnarea imaginilor și stereotipurilor tradiționale și interschimbul și amestecul lor în noi sexe ale viitorului care, se presupune, vor fi nu binare ci multiple. A existat dintotdeauna un amestec de ironie și satiră în creația Madonei încă de la început; concertele sale deveneau din ce în ce mai ironice 14, așa cum este cazul dramatizării experienței sale de viață căpătate pe șoselele Americii din filmul Truth or Dare. Interpretarea cîntecului "Material Girl" din turneul "Blonde Ambition", de exemplu, este
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Rusia și întreaga Europă“. Anul începe la Teatrul Național cu o piesă originală a lui B.P. Hasdeu intitulată Trei crai de la răsărit. Comedia are mult succes, critica o compară cu Les Précieuses Ridicules a lui Molière. Această piesă este o satiră împotriva celor cari poceau limba română. Musiu Jorj, franțuzitul, Numa Consule, latinistul și Petrică, băiatul de prăvălie care vorbește românește pe șleau. Piesa se încheie cu o tiradă în versuri, spusă de Petrică, și care se termină astfel: Sucind limba
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
fi seduși de chemările spre înălțimile idealului, numai că ostenesc repede și ajunge o ispitire a realității materiale, ca năzuințele lor spre neprihănitele culmi ale unui ideal să fie oprite. Henrik Ibsen, în poemul dramatic Brand, a realizat o cumplită satiră asupra năzuinței spre culmile idealului. Brand a reușit să antreneze, grație puterii sugestive a verbului, pe credincioșii parohiei lui spre înălțimi, dar atunci cînd primarul a anunțat că un banc de heringi și-au făcut apariția pe coastă, oamenii fiordului
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vrajă a acestor oameni, adică, între fantasmaticul lui Eliade Rădulescu, universalitatea sau năzuința de universalitate a acestuia, care visa bibliotecă universală, după cum se știe, adică o mare bibliotecă pentru acest nefericit popor român, și violența elegantă a lui Grigore Alexandrescu satira. Dar nu vorbesc neapărat de satira îndreptată asupra contemporanilor, ci mai degrabă, satira îndreptată asupra sa. Am amintit în Ingeniosul bine temperat. Dicționar onomastic primul volum, pe unii îndepărtați, cum ar fi Budai-Deleanu, Mihail Sadoveanu, George Călinescu și alții, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fantasmaticul lui Eliade Rădulescu, universalitatea sau năzuința de universalitate a acestuia, care visa bibliotecă universală, după cum se știe, adică o mare bibliotecă pentru acest nefericit popor român, și violența elegantă a lui Grigore Alexandrescu satira. Dar nu vorbesc neapărat de satira îndreptată asupra contemporanilor, ci mai degrabă, satira îndreptată asupra sa. Am amintit în Ingeniosul bine temperat. Dicționar onomastic primul volum, pe unii îndepărtați, cum ar fi Budai-Deleanu, Mihail Sadoveanu, George Călinescu și alții, pe care i-am considerat mereu târgovișteni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]