2,314 matches
-
obiect, d-l Alex Ștefănescu citează: "...Guvernatorul giruietelor de ceară i se înfățișează șlui Gruia Novacț ca o sinteză de Ťliteratură, teorie literară, sociologie, filosofie punctuală și exemplară, lingvistică generală, dialectologie, semantică, gramatică, teologie, morală, psihologie, psihanaliză, sexologie, comic și satiră, politică, germanistică, turismť etc. etc." Din aglomerarea aiuritoare a domeniilor cunoașterii, am reținut copularea conceptelor "comic și satiră" într-o sintagmă care ar putea fi cel puțin redundantă dacă cele două noțiuni nu s-ar afla într-o relație specială
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
sinteză de Ťliteratură, teorie literară, sociologie, filosofie punctuală și exemplară, lingvistică generală, dialectologie, semantică, gramatică, teologie, morală, psihologie, psihanaliză, sexologie, comic și satiră, politică, germanistică, turismť etc. etc." Din aglomerarea aiuritoare a domeniilor cunoașterii, am reținut copularea conceptelor "comic și satiră" într-o sintagmă care ar putea fi cel puțin redundantă dacă cele două noțiuni nu s-ar afla într-o relație specială a cărei nuanțare e, de fiecare dată, obligatorie. Faptul mi-a reținut atenția pentru că nu era pentru prima
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
coautori, Ghid de pregătire pentru bacalaureat. Limba și literatura română, Editura Sigma, București, 2007), următoarele: "...O scrisoare pierdută ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii..., orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie..., asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul..." (p. 368). Cu cine să se "asocieze" comicul dacă nu cu umorul și satira, ironia etc.? Dar e corect a spune "se asociază"? Sau comicul, pe de o parte, și celelalte, pe de altă parte
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii..., orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie..., asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul..." (p. 368). Cu cine să se "asocieze" comicul dacă nu cu umorul și satira, ironia etc.? Dar e corect a spune "se asociază"? Sau comicul, pe de o parte, și celelalte, pe de altă parte, se află într-o relație care se cere, cum spuneam mai sus, nuanțată? Comicul este - se știe - categoria estetică
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
în societate și nu ne putem sustrage contagiunii comice care a cuprins o adunare." (Estetica, 1968, p. 369). Noțiunile care se grupează în jurul conceptului prin care identificăm categoria estetică a comicului sunt cele pe care le-am văzut deja: umorul, satira, ironia, ridicolul, sarcasmul, gluma, zeflemeaua etc. Dar între ele nu există o relație de echivalență, așa cum fiecare dintre ele nu este echivalentă cu ceea ce numim îndeobște comic. O primă disociere au făcut-o esteticienii între comic și umor. "Comicul ține
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
cu statut de variante de valorificare graduală a comicului sunt văzute, de către Nicolae Hartman, și amuzamentul, gluma, ironia, sarcasmul etc. Am putea, de aceea, conveni - măcar ca ipoteză de lucru pentru înțelegerea fenomenului - că prin comic desemnăm invarianta, în timp ce umorul, satira, ironia, sarcasmul și toate celelalte reprezintă variantele. Am afirmat însă că variantele valorifică gradual invarianta. Stabilind o opoziție tranșantă între ironie și sarcasm, pe de o parte, și umor, pe de alta, Nicolai Hartman se întâlnește cu Tudor Vianu, când
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
Ťamarť - încă ceva binevoitor." Or, dacă umorul presupune o atitudine tolerantă față de obiectul comic, înseamnă că între formele de valorificare ale comicului există una (sau mai multe) care implică o atitudine contrară. Se impune, așadar, să disociem între umor și satiră pe criteriul atitudinii binevoitoare, recuperatoare a obiectului comic, sau, dimpotrivă, necruțătoare. Consecința firească a disocierii de mai sus este gruparea celorlalte forme ale comicului în jurul celor două atitudini, astfel că gluma, zeflemeaua, amuzamentul, persiflarea, buful - formele, așa-zicând, blânde ale
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
a disocierii de mai sus este gruparea celorlalte forme ale comicului în jurul celor două atitudini, astfel că gluma, zeflemeaua, amuzamentul, persiflarea, buful - formele, așa-zicând, blânde ale comicului - pot fi socotite auxilii ale umorului, iar ironia, sarcasmul, grotescul, sardonicul, ale satirei. în deplină corespondență simetrică se află, cu aceste variante, forme, procedee ale comicului, reacția la ele: râsul și calitatea lui. într-un fel râdem, dobândind acea dublă satisfacție despre care vorbea Tudor Vianu, când e vorba de umor, altfel când
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
se află, cu aceste variante, forme, procedee ale comicului, reacția la ele: râsul și calitatea lui. într-un fel râdem, dobândind acea dublă satisfacție despre care vorbea Tudor Vianu, când e vorba de umor, altfel când avem a face cu satira. Iar dacă urcăm pe scara varietăților satirice, de la ironie și ridicol la sarcasm și grotesc, ne vom modifica negreșit calitatea râsului până a nu mai râde deloc, pentru că, ajunși la comicul grotesc, ne aflăm la hotarul dintre comic și tragic
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
ar fi nevoie să desfășoare această, altfel, fastidioasă dizertație. Bineînțeles, nu. Sintagmele de la care am pornit pot fi lesne puse în acord, doar printr-un dram de atenție, cu logica internă a categoriei estetice a comicului. în loc să spun "comic și satiră", voi spune la fel de "economic", de concis: "comic în ipostază satirică". în loc să formulez "asocierea comicului cu...", voi putea scrie: folosirea mai multor ipostaze ale comicului: umoristic, satiric, sarcastic, grotesc etc. De altfel, referindu-se la tratarea comică a spiritului cavaleresc, Hegel
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
prin vocile personajului Ximen Nao, care, după ce ajunge în iadul regelui Yama la 1 ianuarie 1950, se reîncarnează în diferite animale - măgar, bou, porc, câine și maimuță -, pentru a redeveni, într-un final, om. Un tur de forță narativ, o satiră plină de umor, romanul este deja considerat un clasic al literaturii chineze contemporane. Despre Mo Yan, laureatul Premiului Nobel Kenzaburo Oe a declarat: „Dacă ar fi să aleg eu un laureat al Nobelului, acesta ar fi numai Mo Yan“. (Prezentarea
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
realizat cuprinde multe elemente de ficțiune, de exagerare, judecați de valoare și în multe cazuri nu au legătură cu realitatea. În ce priveste libertatea de exprimare și marja de apreciere cu privire la libertatea de exprimare e mult mai largă în cazul satirei (...)”
Mircea Badea, amendă de 10.000 de lei. Laura Georgescu: E un mercenar. Badea: Poate ar trebui să încep să ameninț by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79655_a_80980]
-
sprijinul lui Kogălniceanu, marca un debut mai degrabă șters și puțin semnificativ. Va continua totuși să compună în cel mai pur stil pașoptist: versuri slabe, publicate în Foaie pentru minte și Albina românească (între 1841 și 1844), meditații lirice, fabule, satire politice (sub titlul de Plutarhul Moldovei, imediat după înfrîngerea Revoluției), totul la un nivel literar plat, chiar și în raport cu media pașoptistă a acelor ani. Ca și alți moldoveni, el schițează în proză cîteva "fiziologii", înrudite ca spirit cu cele ale
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
-i ochi pe tot corpul, inclusiv pe tălpile picioarelor, el "vede" tot ce se întâmplă în morminte (de aici și titlul românului, Morminte străvezii). Cititorul accepta toată această aglomerare de fantastic, considerând-o deopotrivă un delir al personajului și o satiră funambulesca a autorului la adresa caricaturalelor vestigii de credință din România postdecembrista. Apoteoza satirei Dan Stâncă merge cu îndrăzneala artistică foarte departe, imaginându-si că în România s-a inaugurat controversată Catedrală a Mântuirii Neamului. El nu face obiecția, meschina, ca
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
se întâmplă în morminte (de aici și titlul românului, Morminte străvezii). Cititorul accepta toată această aglomerare de fantastic, considerând-o deopotrivă un delir al personajului și o satiră funambulesca a autorului la adresa caricaturalelor vestigii de credință din România postdecembrista. Apoteoza satirei Dan Stâncă merge cu îndrăzneala artistică foarte departe, imaginându-si că în România s-a inaugurat controversată Catedrală a Mântuirii Neamului. El nu face obiecția, meschina, ca un asemenea edificiu monumental costă prea mult, ci se întreabă - epic - cum ar
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
provincie, în care personaje cu priză la actualitate manipulează psihologii colective și instaurează non-valori. Un imens laborator, în care se experimentează mecanismele libertății „furate”. De bună seamă că romanul lui Nicolae Stan nu va avea mulți cititori devotați. Temele tranziției, satira politică, caricatura socială și mesianismul, toate subsumate unei cronici postrevoluționare și-au cam pierdut din elan. Apoi, nostalgic al sfârșitului istoriei, Nicolae Stan nu insistă pe o poveste care să conserve atenția cititorului. Cu o excepție. În finalul cărții, un
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
lăcrămioare, 1853 Proze Istoria unui galben Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența Iașii în 1844 Un salon din Iași Românii și poezia lor O primblare la munți Borsec Balta-albă Călătorie în Africa. Un episod din anul 1848 Proze din periodice Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir Melodiile românești Prietenii românilor Lamartine Alecu Russo Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873) Din albumul unui bibliofil Vasile Porojan Margărita, (nuvelă scrisă în 1870, din ea fiind publicată numai un
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
în poezie" (p. 139), Ioan M. Bujoreanu, autor de comedii și al unui roman Mistere din București, încercare meritorie în așteptarea Ciocoilor... lui Filimon, N. Gane, N.T. Orășanu, un cronicar umoristic de actualitate, Veronica Micle, Ionică Tăutul - un scriitor de satire deosebit de talentat sau despre Catastihul amorului, roman anonim din 1865 greșit atribuit lui Radu Ionescu, critic, estetician și poet în epocă, în fond o destul de probabilă traducere localizată din franceză. Spiritual și cu un deosebit simț al asocierilor, Ștefan Cazimir
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
ce se asumă fără adjuvante ocolitoare. Acum, Mariana Bojan se înveșmîntă în penitenta Haină de cînepă (titlul celui de-al doilea ciclu). Dacă în Phantastikon poeta coopera fertil cu pictorița, plăsmuind frenetice tablouri ludice, iscînd un turbion carnavalesc al unei satire contrase în imaginar, în textele mai noi d-sa se disociază de limbajul plastic, se denudează sufletește în vederea confesiunii. La ușa confesionalului, mitologia e părăsită precum o slăbiciune. Poetica înscrie, prin reducția sa la notația frugală, degajată de sonoritatea formei
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
scriitori tineri pomeniți, calitatea de a fi basarabean e relativizată - nu negată, nu ignorată, dar un reper la care se raportează polemic, cu un acut sentiment de insatisfacție. E un simptom semnificativ al generațiilor mai tinere de scriitori: repudierea patriotismului, satira anti-regionalistă, manifestate ca replici ale unei societăți deschise și ale unor conștiințe europene mai largi. Nu e deloc neglijabil efectul dizolvant al postmodernismului: o despărțire, cu amărăciune și sarcasm, de spiritul limitat al propriei țări, percepută prin complexele, eșecurile și
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
nealterat stilul boem și nepăsător al existenței, ajunge curînd în mizerie, mai ales după abdicarea lui Cuza. Continuă însă să scrie enorm, cu reușite inegale: interesant în poezia de imaginație și în epică, eșuează complet în poezia politică și în satire. A rămas însă poet pînă la capăt. Minat de sifilis, sfîrșește pe un pat de spital în indigență absolută: s-ar părea că a vrut să prevadă pînă la detaliu biografia viitorului său mare admirator și involuntar urmaș. În partea
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
sărac, bolnav, obligat să „cadă în poligrafie” pentru a putea supraviețui. Conrad și Traianida, compuneri de adio, reprezintă însă cea mai spectaculoasă dezmințire a acestei aserțiuni, trecută automat de la un critic la altul. E adevărat că peste vasta producție de satire în versuri, articole de ziar versificate, e mai bine „să tragem un văl”, cum afirma pudic mentorul Junimii; dar cele două imense poeme epice la care ne referim evidențiază un poet în deplinătatea mijloacelor sale, capabil să ofere pînă la
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
virtuțile socialului și ale dialogului. Cele mai originale poezii ale lui Alexandrescu aparțin genului numit cîndva "didactic": epistole închinate personalităților momentului și prietenilor, nenumărate poezii ocazionale, abundente dedicații pe albume, fabule (specie bazată la fabulistul nostru mai ales pe dialog), Satiră. Duhului meu, mica bijuterie-autoportret - toate atestă spiritul persistent al veacului Luminilor transpus în plin romantism. Dacă societatea românească s-a purtat atent și prevenitor cu Alexandrescu, acesta s-a simțit la rîndul său dator să o servească în mod specific
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
de a scrie poezie de idei în limba română devenea o realitate. Iată că un romantic, utilizînd o limbă literară încă șovăielnică, reușea să reînvie atmosfera secolului al XVIII-lea. Iar cînd dialogul apărea preponderent în text (precum în capodopera Satiră. Duhului meu), Alexandrescu dovedea o altă înrudire profundă cu clasicismul francez, și anume vocația de autor dramatic. Nicăieri talentul dramatic al lui Alexandrescu n-a căpătat formă mai completă decît în fabule. Toți pașoptiștii scriseseră fabule - de la Asachi și Heliade
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
un context de rapidă degradare a provinciei adorate, jertfă, după '89, a "larmei electorale", invadate de "ființe fără chip" care "șchioapătă și aclamă demagogia galonată". E vorba de "manevrele de toamnă", sinistre alegorii, prilej al unui sarcasm nedrămuit, al unei satire de astădată nereținute: "Încep manevrele de toamnă / vulpile schiaună prostituatele se retrag sub plăpumi / nici negustorii de rachiuri și nici parlamentarii gureșii / nu rămîn cu mîinile împreunate pe pîntece // cătina ciorile imploră protecția brumei atîtea / și atîtea ființe se ascund
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]