1,927 matches
-
mai târziu. Inscripția de pe piatra mormântului din Chiswick a fost scrisă de prietenul său, renumitul actor David Garrick. La baza creației lui Hogarth se află experiența personală, iar problemele sociale și politice îi oferă un bogat material pentru scenela sale satirice. În cadrul lor, temperamentul lui Hogarth își găsește expresia pe deplin. Umorul și ironia mușcătoare reprezintă armele preferate ale artistului, care prezintă imaginea societății contemporane lui. Hogarth se lasă purtat de imaginație nu numai în alegerea temelor, dar și în elaborarea
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
of an Election", 1754-1755). În anul 1754, la Oxford, campania electorală se desfășoară într-o atmosferă de tensiune, situație care constituie pentru Hogarth un motiv de inspirație pentru ciclul " Comicul unei alegeri", cuprinzând un număr de patru tablouri cu scene satirice, care se remarcă prin neobișnuita bogăție narativă. Pe un spațiu relativ restrâns, Hogarth prezintă o mulțime de evenimente și personaje. Ciclul ""Căsătorie la modă"" ("Mariage-à-la-mode", 1744) cuprinde un număr de șase tablouri, care ilustrează dramele căsătoriilor încheiate doar din interes
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
lui Felice și a Pinei Rota, copilări înconjurat de basmele bunicului și de poveștile călătorilor și meșteșugarilor. Studiază la Academia de Belle Arti Brera la Milano iar în 1950 începe să lucreze pentru radio și televiziune ca autor de texte satirice și actor. Pe 24 iunie 1954 se căsători cu Franca Rame la Milano, în bazilica Sf.Ambrozie. Din 1955 și până în 1958 lucrează la Roma în industria cinematografică. Din 1958 și până în 1968, Fo și soția, care între timp fondară
Dario Fo () [Corola-website/Science/304654_a_305983]
-
direcții paralele: comedia farsă ("Diavolul cu țâțe", 1997) și monologul construit după modelul arhetipului "Mistero buffo" (de la "Lu santo jullare Francesco" din 1999 la spectacolul-lecție "Templul oamenilor liberi" din 2004). din nou către texte civile și politice, concretizate în spectacolele satirice chiar despre Silvio Berlusconi, de la "Ubu rois", "Ubu bass" până la "Bicefalul anomal", scrisă împreună cu Franca Rame. În 2006 Universitea "La Sapienza" din Roma i-a acordat titlul de doctor honoris causa (doar Dario Fo, Luigi Pirandello și Eduardo De Filippo
Dario Fo () [Corola-website/Science/304654_a_305983]
-
și să îl ducă la Roma. În activitatea literară a lui Beza, ca și în viața sa, trebuie făcută distincție între perioada umanistă (încheiată cu publicarea volumului "Juvenilia") și cea ecleziastică. Dar producții mai târzii ale sale, ca umanistul, sarcasticul, satiricul "Passavantius" și "Complainte de Messire Pierre Lizet..." dovedesc că în anii maturității s-a întors câteodată la prima sa dragoste. La bătrânețe, a publicat "Cato censorius" (1591) și a revizuit "Poemata", din care a eliminat excentricitățile tinereții. Dintre lucrările sale
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
2014, a scris si prezentat emisiunea TV Cronica Carcotașilor la Prima Tv. Din septembrie 2014 pana in iulie 2015 Mihai Găinușă a realizat si prezentat emisiunea matinală de la Radio 21, Cusurgiii. De asemenea, in toamna 2015 a realizat show-ul satiric zilnic, de luni pana joi, cu același nume, Cusurgiii, la Prima Tv. Din decembrie 2015 Găinușă produce și prezintă matinalul "7 dimineața" la Radio Seven. Din octombrie 2016 prezintă "Știrile de mâine" la TVR1. " Interviuri "
Mihai Găinușă () [Corola-website/Science/303855_a_305184]
-
acestuia în 1944. Sollertinski i-a prezentat lui Șostakovici muzica lui Gustav Mahler, care a avut o puternică influență asupra sa începând cu Simfonia nr. 4. În timp ce lucra la Simfonia nr. 2 Șostakovici a început să lucreze și la opera satirică "Nasul", bazată pe o poveste de Nikolai Gogol. În iunie 1929 a avut parte de premiera concertistică împotriva dorințelor lui Șostakovici și a fost puternic atacată de Asociația Rusă a Muzicienilor Proletari. Premiera scenică a avut loc pe 18 ianuarie
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
citări. Dintre compozitorii ruși Șostakovici îl admira pe Modest Musorgski, ale cărui opere "Boris Godunov" și "Hovanșcina" le-a reorchestrat. Influența lui Musorgski poate fi observată și în opera "Doamna Macbeth" și în Simfonia nr. 11, precum și în lucrările sale satirice precum "Rayok". Influența lui Prokofiev este evidentă în primele sale lucrări pentru pian, cum ar fi prima sonată și primul concert. Influența muzicii folclorice și religioase ruse este evidentă în lucrările sale corale "a capella" din anii 1950. Relația lui
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
se conforma cu politicile și pozițiile guvernamentale, ținând discursuri și semnând articole care urmăreau țelul partidului. Dar este evident faptul că îi displăceau multe dintre aspectele regimului, lucru confirmat de familia sa, de scrisorile trimise lui Isaak Glikman, și cantata satirică „Rayok”, care ridiculiza campania „anti-formalistă” și a fost ascunsă până la moartea sa. El a fost un prieten apropiat al Mareșalului Uniunii Sovietice Mihail Tuhacevski, care a fost executat în timpul Marii Epurări din 1937. Nu se cunoaște exact de cât de
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
însuși a jucat rolul său în filmul lui Andrzej Wajda câștigător în 1981 al premiului Palme d'Or, "Oameni de fier", despre Solidaritatea. El a apărut și în alte 20 de producții în rolul propriu. În anii 1990, două cântece satirice, „"Nie wierzcie elektrykom"” („Nu vă încredeți în electricieni”) de Big Cyc și ""Wałęsa, gdzie moje 100 000 000"" ("Wałęsa, unde mi-s cei 100.000.000 <nowiki>[</nowiki>"de zloți"<nowiki>]</nowiki>?") de Kazik Staszewski, au avut succes în Polonia
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
coțcarilor e întărită cu spețe originale, furnizate, mai mult ca sigur, direct din experiența criminaliștilor, că prea sunt plauzibile, de către consultanții Valeriu Buzea și George Sandu. Din păcate, această materie primă de calitate pune în discuție morală civică prin mijloace satirice penibile. Clubul picantelor văduve are, totuși, un haz nebun, iar flegmaticul Toma Caragiu compune un savuros portret de hodorog într-o secvență pe care o alterează prezenta stridenta și incolora a Ioanei Dragan, soția regizorului.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor
Brigada Diverse în alertă! () [Corola-website/Science/303886_a_305215]
-
vrut să-și lase singură mama. În epigrama "„Un răspuns necesar la întrebări incomode”" (), din: "Kurz und bündig", a lăsat chiar el însuși un răspuns: În poeziile „Herz auf Taille” (1928), Informatorul ( (1930), "Cântând între scaune" (1932) și în romanul satiric "Fabian" (1931) critică morala burgheză, militarismul și fascismul. Este prima dată arestat în 1933. Kästner a fost arestat de mai multe ori de gestapo, dar a fost mereu eliberat. În final a fost exclus din Asociația Scriitorilor iar cărțile sale
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
de temele aflate aproape de naturalism, în același timp utilizând în activitatea sa formele sintetice aflate în armonie cu ironia sa atât de caracteristică. Trebuie însă menționat faptul că poziția ironică a lui Lautrec nu rezultă din malițiozitate. Dimpotrivă, comentariile sale satirice sunt pline de simpatie caldă. Aceasta este mărturisită de afișele care o reprezintă pe dansatoarea Jane Avril sau de portretul cântăreței de cabaret Yvette Guilbert. În ciuda faptului că Lautrec nu face niciun fel de concesie, deformarea siluetelor nu este lipsită
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
El încearcă să zugrăvească caracterul unei persoane reale, și este dedicat lui Vita Sackville-West. El are menirea să o consoleze pe Vita, pentru faptul că s-a născut fată și pentru pierderea casei familiale, deși prezintă de asemenea o tratare satirică a vieții și a operei sale. În "Orlando", mijloacele de exprimare ale biografilor istorici sunt ridiculizate; personajul unui biograf pompos este creat pentru a-l lua în rîs. "Valurile" (1931) este povestea unui grup de șase prieteni ale căror meditații
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
fapt pentru care ediții din "Die Fackel" vor fi confiscate în mod repetat și blocate de cenzură. "Die letzten Tage der Menschheit" ("Ultimele zile ale umanității") este considerată în general a fi capodopera lui Kraus. Lucrarea este o voluminoasă piesă satirică despre Primul Război Mondial care combină dialoguri documentate din lumea contemporană cu o fantezie apocaliptică și comentariile a două personaje, "Cârcotașul" și "Optimistul". Kraus începuse redactarea piesei din 1915 și o publicase mai întâi într-o serie de numere speciale
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
(titlu internațional în engleză: 12:08 East of Bucharest) este un film românesc de comedie satirică și dramă, regizat de Corneliu Porumboiu, multiplu premiat la Galele Gopo și recompensat cu Caméra d'Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Întreaga țară a privit în direct la televizor cum mulțimi furioase l-au determinat pe dictatorul
A fost sau n-a fost? () [Corola-website/Science/311049_a_312378]
-
Pop, și la revista umoristică "Strigoiu" al lui Mircea V. Stănescu, iar împreună cu cel din urmă editează la Pesta foaia "Speranța", În anul 1863 care, însă, apare doar într-un singur număr. La 13 octombrie 1863 apare la Pesta revista satirică „Umoristulu” coordonată de George Ardelean, la care se alătură ca redactor. Colaborând cu această revistă timp de doi ani, leagă o prietenie durabilă cu prim-redactorul revistei, Iosif Vulcan, iar la 5 iunie 1865 faimoasa revistă „Familia” își începe apariția
Iulian Grozescu () [Corola-website/Science/311176_a_312505]
-
al XX-lea. Este considerat inițiatorul curentului literar modern "baihua". a fost nuvelist, editor, traducător, critic și eseist. A fost considerat promotor al realismului social în literatura chineză, prin nuvelele sale de atitudine critică față de moravurile societății contemporane și povestiri satirice cu caracter antifeudal, în care folosește limbajul cotidian. A scris și poeme în proză și scrieri autobiografice.
Lu Xun () [Corola-website/Science/312455_a_313784]
-
publicând un volum de schițe, "Misterele din Mizil" (pe modelul seriilor publicate în foileton, de mare succes în Europa; de exemplu, "Misterele Parisului"). În 1928 a publicat un volum de poezii, "Prăștii" și câteva cărți pentru copii. A fondat revista satirică "Să nu te superi că te-njur". La începutul anilor treizeci, Fernic se mută definitiv în București. Fernic a absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935, primind brevetul de zburător. Figurează în evidențele piloților români de turism
Ionel Fernic () [Corola-website/Science/309708_a_311037]
-
un actor de monologuri foarte bun, iar la pauzele dintre filmele cinematografe a dat mâna cu regretații Puiu Călinescu, Alexandru Giugaru,Nae Roman etc. În perioada în care era student la ASE, Nae Lăzărescu juca într-un grup de teatru satiric cu care participa la festivaluri de amatori, apoi a lucrat timp de trei ani la Rapsodia Română, la secția de estradă. L-a cunoscut pe Aurelian Andreescu, de care actorul își amintește cu nostalgie: Din glumă în glumă sunt ceea ce
Nae Lăzărescu () [Corola-website/Science/309713_a_311042]
-
1775, cumnata ei, contesa d'Artois dă naștere unui fiu, ducele d'Angoulême - moștenitorul prezumtiv al tronului Franței când tatăl lui, contele d'Artois devine regele Carol al X-lea al Franței în 1824. Urmează o serie de pamflete grafice satirice care se concentrează în special pe impotența regelui și pe aventurile sexuale ale reginei cu bărbați și femei. Încă fără să fi oferit Franței moștenitori și încă considerată străină, regina devine în 1777 ținta primului cântec ostil care circulă de la
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
limba română în cenaclul literar "M. Eminescu" din Brașov. În 1969 a publicat primul volum de versuri în limba germană (“Frage der Concha”) iar în 1970 a publicat prima carte despre țipțerii din Valea Vasărului (Maramureș). După volumul de proză satirică (“Das Saurierfest”) cu referințe critice la reprezentanții societății în parvenire, pe care îi compară cu “saurieni”, a urmat în 1975 prima carte dedicată istoriei orale a țipțerilor din Bucovina, publicând între 1970-2008 în total 28 culegeri de legende și basme
Claus Stephani () [Corola-website/Science/309733_a_311062]
-
de limbă franceză a serialului, germana este limba moartă. Serialul folosește o gamă largă de tipuri de umor, printre care: autoironia, umorul negru, umorul cu tentă sexuală, umorul prin hiperbolă, și umorul sec; sursa sa principală de umor este prezentarea satirică a vieții de zi cu zi în viitor și comparațiile parodice cu prezentul. Matt Groening spune că, de la concepția serialului, scopul a fost să ia ceea ce pare a fi, la suprafață, o simplă comedie și să arate că la baza
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
În 1837 scrie povestiri fantastice ("Vis de infern", "Quidquid volueris"), romanul "Pasiune și virtute", în care se schițează portretul doamnei Bovary, iar în 30 martie, apare în revista "Colibri" povestirea "O lecție de istorie naturală", care aduce un ton nou, satiric, antiburghez, caracteristic întregii creații realiste flaubertiene.
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]
-
venind la rândul său din limba greacă, unde "akrostihis" se compune din "akros" - „extremitate“, și "stihos", „vers“. Specia este cultivată încă din antichitatea greco-romană; «în literatura română, "acrostihurile" lui Conachi, intitulate "Nume", ne fac cunoscute mai multe inspiratoare» ; cu țintă satirică / ironică, aflăm acrostihul folosit în celebrul poem-păcăleală, " La noi e putred mărul"..., trimis de B. P. Hasdeu revistei "Convorbiri literare", sub pseudonimul transparent "P. A. Calescu", pe care redacția l-a publicat, neobservând că prin lectura verticală a primelor litere se
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]