2,615 matches
-
OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sunt un cuplu cât se poate de drăguț. — Vai, sărăcul tip de la stal, pare enorm de stresat ! spune Phillip, și iau prima Înghițitură delicioasă de Pimm’s, Închizând ochii pentru a o savura mai bine. Mmm. Ce poate fi mai plăcut Într-o zi frumoasă de vară decât să bei un pahar rece de... Ia stai așa. Deschid repede ochii. Pimm’s. Shit. I-am promis lui Connor că stau cu el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
posibilul să le ascund de orice tip atâta timp cât pot... și, cu toate astea, mă iubește. Da, OK, n-a spus că mă iubește. Dar a spus ceva și mai și. Încă Îmi repet cuvintele lui În minte iar și iar, savurându-le. De dimineață, cum stăteam așa Întinși În pat, cu ochii În tavan, m-am trezit că spun: — Jack, cum de ai ținut minte chestia aia despre Kerry, că a refuzat să mă ajute când am rugat-o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la alții ! Jemima mă scrutează atent. — Lasă-mă cu chestia asta. Cum să nu tragi cu urechea ? Trebuie să fi auzit ceva. Haide, Emma. Ce anume ? Mintea Îmi face un flash rapid spre seara respectivă. Cum stăteam pe bancă și savuram cocteilul roz. Adierea Îmi răcorea chipul, iar Jack și Sven vorbeau În spatele meu În șoaptă... — Nu mare lucru, spun fără prea mare chef. Parcă l-am auzit că-i spunea că trebuie să transfere ceva... și despre un plan B
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
neașchiată a mesei), așa că am început să mă gândesc la plecare. Nu-mi surâdea nici să plec prin sat pe întuneric - cine Dumnezeu mai putea să cunoască drumurile? Mi-am luat a treia bere, pe care am rămas s-o savurez dintr-un scaun înalt de la bar, care dădea altă perspectivă asupra localului. - Șefu’, de ce veniți aicea să beți bere? aud un glas în spatele meu. Înseamnă că nu știți care-i specialitatea la Soso. - Bănuiesc că tăria, da’ uite-acuma chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pare? Își ridică sprâncenele cu inocență și domnișoara de onoare râde zgomotos. Mă uit peste umărul lui Lucy și o văd pe Angela Harrison stând în picioare lângă Tom, la câțiva metri, privindu‑ne cu ochi sfredelitori și victorioși. Dumnezeule, savurează chestia asta, nu? — La urma urmei, sunt cam, da, cam două ore bune de atunci, zice Lucy. Pe puțin! Deci, dacă nu e aici, e un picuț ciudat. Se face că îmi aruncă o privire îngrijorată. Sau poate a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Întreb doar din politețe, și ca să distrag atenția de la performanțele mele sportive. Mă aștept ca amândoi să înceapă să vorbeacă pe larg despre asta, ca eu să pot să dau din cap din când în când și să‑mi pot savura băutura. Însă, spre uimirea mea, între cei doi bărbați urmează o tăcere. — Bună întrebare, zice Luke într‑un final și se uită la Michael. Ce‑a zis Clark? — Am avut o discuție destul de lungă, zice Michael. Nu total satisfăcătoare. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
până la genunchi. Știți, aia cu panglică în jurul tivului... — Vedem noi, zice Erin, cu un zâmbet plăcut. Haideți să vă aduc niște haine și să ne uităm la ele. Se duce să‑mi adune hainele și eu mă așez și‑mi savurez șampania. Nu e rău deloc. E mult mai puțin efort decât mi‑ar trebui ca să mă duc să bat magazinul eu însămi. Aud cu jumătate de ureche o conversație murmurată care are loc în cabina de alături și, brusc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
al Aliciei e foarte bogat? — Nu, zic, apoi îmi amintesc de pantofii Chanel. Dar acum înțeleg. — El a băgat banii. Așa cum ai bănuit tu, intenționau să‑i fure de sub nas contractul cu Banca Londrei. Iau o gură de gin tonic, savurându‑i aroma înțepătoare. — Și ce s‑a întâmplat? — Luke a venit peste ei, i‑a luat prin surprindere, i‑a băgat într‑o sală de ședințe și le‑a căutat prin birouri. Și a găsit dovezi din belșug. — Luke? Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dând pagina unui document. Cu ochii minții, îl văd făcând adnotări pe document. Cercuri și cruci. Lucrurile pe care le făceam împreună. Obișnuia să-mi întindă stiloul și să mă pună pe mine să fac treaba asta, în timp ce el își savura țigara. Între noi nu a existat niciodată o discuție despre ce anume nu a mers în relația noastră. Dilema s-a hrănit cu amănunte triviale. El se semnează cu o pensulă roșie. Noul împărat. Trecutul este încă foarte clar. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
veșnicia. Când inima lui mare încetează să mai bată, aproape că zâmbește. În liniștea profundă, începe să se cearnă omătul. Vântul se oprește din văicărit și copacii nu mai tremură. China zace în nemișcare. Soții Mao stau în soarele dimineții savurându-și ceaiul de crizantemă, în timp ce Fang, noua secretară și amantă a lui Mao, îi dă acestuia raportul privitor la moartea lui Liu. Mao îl deschide, aprinzându-și o țigară. Își plimbă privirea peste rânduri. Doamna Mao se apleacă spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
politic oarecare, În aceastè clipè, însè, ținând între degete paharul de bere, pe care-l rotește încet în sensul acelor de ceasornic, Șerban așteaptè de la mine mèrturisiri complete despre femeia pe care o iubesc, Cum e? E bunè la pat? savurând în așteptarea detaliilor porcoase pe care nici nu concepe sè nu i le dau, eu, salvat de Rudi, care ne așazè meticulos înainte felurile de mâncare comandate, mie pizza Hawaii, iar lui Șerban biftecul uriaș de carne, salvat temporar fiindcè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de Dunhill, Își aprinde țigara, face rotocoale de fum și tace. Se uită În tavan, fumează și tace, cu mutra lui bonomă, de contabil la CAP. L-a prins pe animal și n-o să-i mai dea drumul din gheare. Savurează execuția care urmează, Își trece mâna prin părul creț, ce i s-a rărit pe fruntea pe care Îi crește un os, un lipom, ce-o fi, un corn, sper că nu mi l-ai pus tu, i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul tot la vărul Victor: cum oare să Învingă rezistența Christei? —Dată fiind vârsta lui, sigur că a trăit sub mai multe stăpâniri, dar politica nu-l interesează. Asta mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
luminat doar de câteva candele. Poetul se oprise în prag, aspirase aromele de smirnă și tămâie, apoi oftase: „M-ai ghicit pe deplin, prietene!”. Dintr-o vorbă într-alta, trecând cu ușurință de la o limbă la alta, ciugulind câte ceva sau savurând vinul, Ienăchiță își deșertase, pe îndelete, tot necazul. Renunțase la tabieturile lui de mare boier, demisionase din funcția de la curte și acceptase de bună voie surghiunul, preferând să stea cât mai departe de Nicolae Mavrogheni, domnitorul țării Românești. „Biata țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
culmea! Ce vrei să spui? ― Îmi pare rău, dar madame este complet voalată. N-am reușit să văd, ci doar să întrezăresc. ― Bine, bine! Și?... Spune o dată! Vezi că nu mai am timp de pierdut! Femeia aia mă așteaptă. Julien savura nerăbdarea stăpânului și ținea să îl enerveze. Chestia asta îi reușea de minune. ― Tocmai asta este, monsieur le comte! Aveți perfectă dreptate. Într-adevăr, vă așteaptă. ― Și?... ― Monsieur le comte, madame este un exemplar feminin surprinzător, extrem de rafinat, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în care a fost descoperit de ruși și aș dori să le cunosc. Boier Filipescu era informatorul dumneavoastră cel mai important, nu-i așa? Ca să câștige timp de gândire, Ledoulx acceptă invitația ei. Luă o bomboană de ciocolată și o savură cu prudență, pentru că avea o măsea sensibilă, trăgând cu coada ochiului spre femeia cu care împărțea canapeaua și delicatesele comandate de soția lui la Viena. (O cheltuială enormă!) Faptul că ea se interesa de boierul Filipescu îl cam punea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai ales pentru liniștea și clipele de desfătare trăite în casa acelui boier, clipe care nu vor mai reveni niciodată. După cum nu vor mai reveni nici vinurile tămâioase gustate direct din buțile stivuite în pivnițele boltite, răcoroase și adânci. Ambrozii savurate pe îndelete din ulcioare păstrate în lăcașuri anume săpate în ziduri pentru ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea sub lumina amețită a unui opaiț ținut în palme de un fecior palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare victorie pentru Iancu. Cu prezența lui de spirit, însă, Marele Komandir făcu un semn ordonanței și Nanone primi un delicat buchet din violete de Parma. Ropotele de aplauze ale spectatorilor impresionați de acest gest nu mai conteneau. Doamna Ledoulx savura meditativ o fondantă. Soțul ei n-ar fi fost în stare de un astfel de gest. Florile erau o cheltuială enormă pentru el. Dar poate că nu și pentru un amant... Și acel personaj încă inexistent începu să prindă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la distanță și în trecere. Nu știa că, de la acea întâmplare hazlie în care cățelul Bichon reușise atât de bine în rolul de mediator, era și el în centrul atenției împreună cu soția, fiind porecliți Frantul și Franțiha. Doamna Ledoulx mai savură încă o fondantă privind, ca din întâmplare, spre locul lui Dante Negro. Dar el nu mai era acolo. Pictorul venea spre sofaua lui Kutuzov. Se opri o vreme în apropierea grupului zgomotos din jurul generalului, examinând cu interes imaginea acelui Apollo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
2. Nici un agent francez nu își făcuse simțită prezența la acea vânătoare a prințului. Dar, cu siguranță, fusese măcar o... „ureche”. Altminteri, Ledoulx n-ar fi primit, chiar a doua zi, încă un raport detaliat. Și astfel, consulul francez putu savura la căldurică prima parte a discuției dintre Șoim și Guguștiuc. Poate că savura și sprințara inspirație a autorului - întâmplător, același MEN - în codificarea personajelor reale. Dintr-un motiv sau altul, însă, „urechea” nu mai prinsese și ultima parte a discuției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prințului. Dar, cu siguranță, fusese măcar o... „ureche”. Altminteri, Ledoulx n-ar fi primit, chiar a doua zi, încă un raport detaliat. Și astfel, consulul francez putu savura la căldurică prima parte a discuției dintre Șoim și Guguștiuc. Poate că savura și sprințara inspirație a autorului - întâmplător, același MEN - în codificarea personajelor reale. Dintr-un motiv sau altul, însă, „urechea” nu mai prinsese și ultima parte a discuției, cu referire la „planul european” și la „cartea măsluită a francezilor”. Altminteri, consulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
MEN - în codificarea personajelor reale. Dintr-un motiv sau altul, însă, „urechea” nu mai prinsese și ultima parte a discuției, cu referire la „planul european” și la „cartea măsluită a francezilor”. Altminteri, consulul n-ar mai fi avut timp să savureze nimic, ci ar fi sărit ca ars. PAGINĂ NOUĂ 10 Manuc scoase pumnalul din teaca lui aurită. Îl primise mai demult împreună cu alte daruri, atunci când Mustafa Bairaktar îi încredințase, ca unui frate iubit, funcția de haznadar al averii sale. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un adevărat maestru. Fostul ei soț știa să creeze efecte ca nimeni altul. Cei care îl ascultau se lăsau cu totul induși în eroare de vocea, de gestul, de expresia lui. Numai că, după un moment în care el își savura succesul, Alecu izbucnea în hohote de râs și își bătea joc cu cele mai usturătoare vorbe de bieții spectatori creduli. ― Sfinte Dumnezeule, șopti iar clucereasa Elenca, nu mă arunca în același coșmar! Nu lăsa demonul să-mi răpească băiatul! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se pricepe într-adevăr la portrete. De altfel, am auzit că a primit mai multe comenzi de la oameni foarte importanți. Și Toinette avu parte de o privire nesperat de tandră din partea soțului său infidel. Zâmbi cochet. Dar ținea să-și savureze victoria. Întinse o mână peste măsuța care îi despărțea și el se grăbi să i-o sărute. Menajera tocmai le umplea ceștile și privea contrariată când spre stăpână, când spre stăpân. De obicei, asista la schimburi de cuvinte morocănoase, iritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adoptat în saloane. O urmărea fermecat și, ori de câte ori trecea pe lângă el, unda de senzualitate îl lăsa fără respirație. Încerca să descifreze enigma privirii care fulgera din umbra coifului, mai ales atunci când bătea din palme, așa cum cerea una din figurile dansului. Savura beția pe care zâmbetul și râsul ei o infuzau în sângele lui. „Da, este cu adevărat liberă. Poate că asta e și trăsătura care mă atrage cel mai mult la ea. Pe lângă multe altele... Dar nu văd nici un inconvenient. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]