3,072 matches
-
strategii discursive contradictorii privitoare la biserică și locul ei în societate. Prima, imprecația și revolta, este ilustrată de lectura critică timpurie propusă de Dumitru Drăghicescu: "românii sunt dintre toate națiunile creștine de orice rit, poporul cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai puțin credincios". A doua, opusă, vestește renașterea și misionarismul istoric, căci, așa cum spunea contele Hermann Keyserling: "Biserica românească e vie. Numai acolo Biserica greco-ortodoxă nu a încremenit. (...). Astfel, misiunea lor europeană, dacă au vreuna, ar trebui să fie
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
mi se pare, din acest motiv, abandonarea proiectului "eminescian" "gest" interpretabil în fel și chip, dar care subliniază mai cu seamă sfârșitul "crizei", ieșirea "din transă" a scriitorului, conștient de acum de inadecvarea dintre propriul destin (de intelectual lucid și sceptic, incapabil de "nebunie" și lipsit de genialitate) și cel al "eroului" său (poetul genial), în ciuda profilului psihic asemănător. Ca atare, în loc să scrie Luceafărul (așa urma să se intituleze ultima parte a "trilogiei" închinate lui Eminescu), Lovinescu se întoarce iarăși la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
antinomiile criticii, Editura Minerva, București, 1972. Negoițescu, Ion, E. Lovinescu, Editura Albatros, București, 1970. Petrescu, Camil, Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, Caietele Cetății literare, f.a. Sasu, Aurel, Eul suveran paradigme lovinesciene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. I-II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996. Tudurachi, Ligia, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010. Vrancea, Ileana, E. Lovinescu, artistul, E.P.L., București, 1969. B. În volume E.
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, capitolul "Cinematografia și decadentismul", p. 405 ș.u. 70 Eugen Simion descoperă, în Mălurenii, "intenția de a face proză obiectivă, epică analitică și frescă socială" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996, vol. II, p.161). 71 Vezi antologia E. Lovinescu, Mihai Eminescu, ediție critică, prefață, note și variante, bibliografie și indice de Ion Nuță, Editura Junimea, Iași, 1984, p. X ș.u
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
manifestare religioasă online, comunitățile virtuale cu specific religios s-au dezvoltat și diversificat exponențial în ultimii ani, în timp ce alte tipuri de comunități au inclus spații speciale pentru grupurile de acest tip. Între viziunea utopică a tărâmului posibilităților nelimitate și obiecțiile scepticilor cu privire la potențialul distructiv al Internetului, utilizatorii interesați de religie și spiritualitate au reușit să delimiteze și să construiască online un spațiu destinat comunicării, informării, promovării diferitelor credințe, închinării și săvârșirii ritualurilor religioase. Utilizarea metaforei spațiului pentru a desemna Internetul deschide
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
exil este necesară și dorită, dar diferențele de vârstă, de formare intelectuală și profesională, de mentalitate, de formație politică, de interese, de poziționare geografică, despart oamenii. Anxietatea denunțului și teama că familiile rămase în țară ar putea suferi, însoțesc românii sceptici la multe din inițiativele exilului. Exilul este unit de împotrivirea intelectuală față de regim, dar nu există acțiuni generale împotriva lui, mai ales că Securitatea intervine adesea, punând în pericol soarta persoanelor implicate. Intelectualii sunt uniți și de gratuitatea asumată a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
limbajul metaforizat, ascuns, simbolic în condițiile liberalizării din ultimii ani. Primul argument în susținerea acestui tip de scriere este că, timp de mai bine de un deceniu, literatura dă dovadă de originalitate și se adaptează șablonului comunist. Totodată, scriitorii sunt sceptici în privința stabilității: "A oglindi realitățile unei epoci de ce un astfel de demers n-ar fi ispitit mulți scriitori români? A ispitit probabil pe mult mai mulți decât s-a putut vedea. Dar pentru a încerca acest lucru, ar fi fost
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Solidaritatea în exil este necesară și dorită, dar diferențele de vârstă, de formare intelectuală și profesională, de mentalitate, de formație politică, de interese, de poziționare geografică despart oamenii. Intimidarea și discreditarea vârfurilor emigrației reacționare îi fac pe mulți să fie sceptici la inițiativele exilului. Nu și pe Monica Lovinescu. De aceea am ales să arătăm felul în care Monica Lovinescu răspunde campaniilor de defăimare a unor intelectuali precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Vintilă Horia, Alexandru Busuioceanu etc. Problema majoră
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
unei trăsături a personajului ales Toate aceste ipostaze sunt convergente, ilustrând trăsătura dominantă a eroinei, înțelepciunea care o ajută să depășească - cu luciditate și putere de stăpânire - situațiile de criză în vârtejul cărora este prinsă. Această „înțelepciune adâncă și puțin sceptică a omului care confruntă orice situație de viață cu o enormă experiență personală, istorică, ancestrală“ (Al. George) îi conferă Vitoriei Lipan statutul de învingătoare pe care îl sugerează și prenumele eroinei. Înțelepciunea care o caracterizează se manifestă plenar în relațiile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
1973? Pe 20 decembrie, Peterson s-a întîlnit cu un grup de economiști, dintre care cei mai mulți fuseseră consultanți ai diferitelor agenții economice guvernamentale. Toți erau de acord cu necesitatea unui program nou și îndrăzneț, dar șapte din cei doisprezece erau sceptici privind șansele ca acesta să fie adoptat în 1972. Era nevoie de timp pentru negocierea noilor parametri normativi de export cu aliații din vestul Europei. Tot de timp era nevoie și pentru a instrui atît masele largi de americani, cît
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
guvern al României 2585. Pe 25 ianuarie, congresmenii Wolf și Hall au răspuns moțiunii lui Parris. Wolf tocmai se întorsese din România. El avea "speranța" că se vor produce schimbări semnificative, mai ales în privința drepturilor omului. Dar era, totodată, și "sceptic", pentru că mulți dintre liderii guvernului provizoriu erau din cei vechi. Nu voia să-i discrediteze, dorea doar să determine Congresul să nu ia nici o măsură în vederea reacordării "Clauzei națiunii celei mai favorizate" înainte ca în România să se desfășoare alegeri
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Cuvântul înainte“ al Tractatus-ului este: „Această carte va fi poate înțeleasă doar de acela care a gândit el însuși odată gândurile ce sunt exprimate în ea sau gânduri asemănătoare.“29 Wittgenstein nu a fost, așa cum a fost Russell, un raționalist sceptic, unul din cei care cred că nu trebuie luate în serios decât afirmațiile în sprijinul cărora sunt produse argumente. Pentru Wittgenstein, convingerile fundamentale ale unui om se arată în ceea ce spune și în ceea ce face. Ele nu pot constitui însă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pentru a arăta că ele se sprijină pe neînțelegeri, că sunt cu totul altfel decât simple, că întotdeauna există alte cazuri, exemple sau puncte de vedere care nimicesc din nou toate generalizările filozofice deja dobândite. Ne instruia astfel în maniera scepticului clasic; va trebui să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
germenele acelei abordări a limbajului care este caracteristică pentru opera lui mai târzie în scrierea lui de tinerețe. Într-o lucrare de introducere în filozofia lui Wittgenstein, Chris Bezzel afirmă că, deși acesta a devenit cu trecerea anilor tot mai sceptic față de ideea unei „esențe unice a limbajului“, el ar fi recunoscut totuși, încă din Tractatus, „însemnătatea corelației dintre limbaj și acțiune“.13 Temele care exprimă unitatea operei lui Wittgenstein ne-ar îngădui să raportăm în mod constant manuscrisele din anii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite, pe care le exemplifică scrieri cum sunt cele ale lui Pierre Bayle, Voltaire, David Hume sau Friedrich Nietzsche. Îndoielile sceptice privitoare la capacitatea minții omenești de a pătrunde natura ascunsă a realității
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite, pe care le exemplifică scrieri cum sunt cele ale lui Pierre Bayle, Voltaire, David Hume sau Friedrich Nietzsche. Îndoielile sceptice privitoare la capacitatea minții omenești de a pătrunde natura ascunsă a realității, rațiunii sau limbajului au fost văzute drept tot atâtea expresii ale unei atitudini potrivnice cultivării filozofiei în genere. În „Prefața“ primei ediții a Criticii rațiunii pure, Kant va
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ascunsă a realității, rațiunii sau limbajului au fost văzute drept tot atâtea expresii ale unei atitudini potrivnice cultivării filozofiei în genere. În „Prefața“ primei ediții a Criticii rațiunii pure, Kant va da expresie acestei stări de spirit, caracterizându-i pe sceptici drept „un soi de nomazi care disprețuiesc orice cultivare statornică a pământuluiă“2. Cu greu s-ar putea contesta totuși că avertismentele scepticilor au contribuit sau puteau să contribuie la temperarea încrederii euforice a filozofilor în mijloacele pe care le
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
primei ediții a Criticii rațiunii pure, Kant va da expresie acestei stări de spirit, caracterizându-i pe sceptici drept „un soi de nomazi care disprețuiesc orice cultivare statornică a pământuluiă“2. Cu greu s-ar putea contesta totuși că avertismentele scepticilor au contribuit sau puteau să contribuie la temperarea încrederii euforice a filozofilor în mijloacele pe care le foloseau pentru a ridica atât de ambițioasele lor construcții. Va trebui însă, totodată, să recunoaștem că ultimul cuvânt al scepticismului pare să 252
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care are o atitudine reticentă, ba chiar bănuitoare, față de posibilitatea de a ajunge la cuceriri statornice chiar și prin acele modalități contemporane de practicare profesională a filozofiei, care își propun obiective mai modeste și nu dorește, totodată, să urmeze îndemnul sceptic al renunțării la exercițiul filozofic al rațiunii va fi, probabil, mai pregătit să se apropie cu o anumită înțelegere de ceea ce a încercat să facă Wittgenstein în ultimele două decenii ale vieții sale. Și aceasta deoarece va fi într-o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ar fi sprijinit pe o analiză empiristă și verificaționistă a cunoașterii, care i-a fost inspirată de standarde de excelență ale științei exacte.3 A doua judecată preconcepută, cu efecte asemănătoare, este aceea că Wittgenstein și-ar fi pus, aidoma scepticilor, întreaga încredere în gândirea comună, în intelectul sănătos. Or, autorul Cercetărilor filozofice a distins tot atât de net gândirea care oferă înțelegere și orientare de cea inspirată de știința modernă sau de gândirea comună ca și marile nume ce au ilustrat tradiția
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de vedere.47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a formulat o teorie a semnificației, propria sa teorie, care stă alături de altele. Cu referire la teme consacrate ale filozofiei teoretice, poziția lui Wittgenstein a fost caracterizată drept fenomenalistă, behavioristă, convenționalistă, sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea „oarecum evazivă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
două teze“, una despre semnificație și alta despre stări mintale.53 Poziția altor autori de limbă germană care au scris mult despre Wittgenstein - Rudolf Haller și Joachim Schulte - este una mai moderată. Ei recunosc că Wittgenstein a avut o atitudine sceptică față de concepția curentă potrivit căreia cele mai importante contribuții în filozofie sunt teoriile, explicațiile și argumentele. Cu toate acestea, acești autori îi prezintă uneori ideile ca și cum ele ar reprezenta contribuții teoretice. Astfel, Haller crede că filozofia târzie a lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îndoiala că „poziția evazivă“ a lui Wittgenstein ar putea fi prinsă printr-un argument clar. Există bune motive pentru a crede că el percepe această particularitate a însemnărilor lui Wittgenstein drept o slăbiciune. Identificând în Cercetări ceea ce numește un „paradox sceptic“ privitor la noțiunea de regulă, Kripke apreciază că ar fi mai potrivit să se spună că el nu prezintă un argument al lui Wittgenstein, ci „acea mulțime de probleme și argumente pe care eu personal le-am degajat citindu-l
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui Kripke, ci mai degrabă argumentul lui Wittgenstein așa cum l-a izbit pe Kripke, așa cum a prezentat o problemă pentru acesta“60. Luându și astfel multe precauții, Kripke nu va ezita totuși să-i atribuie lui Wittgenstein formularea unui „paradox sceptic“, să susțină că acesta ar fi inventat cea mai originală și radicală formă de scepticism, care ar putea fi formulată astfel: despre un individ, considerat în izolare, nu se poate spune că „are în vedere ceva“ printr-o expresie a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
are în vedere ceva“ printr-o expresie a limbajului. Kripke crede că Wittgenstein nu a formulat „argumente și concluzii în maniera convențională“ deoarece, în acest caz, lui i-ar fi fost greu să ocolească formulări care ne apar drept negări sceptice ale afirmațiilor noastre obișnuite, o situație pe care o ilustrează bine cazul lui Berkeley.61 În mod evident, Kripke crede că dacă Wittgenstein a refuzat să dea o ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 301 formulare teoretică sistematică vederilor sale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]