1,930 matches
-
lui Smith părea să spună: „Dacă vrei să fii servit de majordomul unui conte, trebuie să tolerezi și un anume grad de excentricitate“. Hueffer era nepotul pictorului Ford Madox Brown, unul dintre membrii mai respectabili ai grupului de prerafaeliți, satirizați sclipitor de Du Maurier În Punch, Într-o ilustrație parodică, Însoțită de versuri burlești, intitulată Legenda Camelotului. Lui Henry Îi plăcuse atât de mult bucata, Încât o memorase În Întregime și mai era și acum capabil să reproducă o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iubirăm. Nu fă nimic ce îți va lua puritatea. Căci e singurul lucru ce nu se mai întoarce. Fă totul pentru a face ce ești tu! Mai târziu se lăsă seara. Luminile continui trăgeau după ele tuneluri subțiri de pietricele sclipitoare. Jucau artificii în cercuri și transformau pământul într-o horă de culori pastelate. Era noapte și imaginile se întrerupea, uși se succedau ca într-o discotecă. Pe negru umblau culori în ritmuri și linii concentrice. Nu mai țin minte de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
erau în șfichii de culori diferite, și diversitatea lor impresiona, năștea un sentiment direct din suflet. Bisericuța cea sfântă o privea ea de câte ori privea prin curte. Sfânt era și ceea ce simțea ea în suflețelul ei binecuvântat. El avea o curiozitate sclipitoare, iubire și furtună, sarcasm și îi lipsea orice suferință. Poate că ar fi vrut să iubească, dacă ar fi avut vreun astfel de sentiment, însă el nu cunoștea decât o tandrețe instinctivă și neîmblânzită pentru animale. În afară de acel sentiment, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceva! · Am un vis și nu știu dacă e frumos sau un coșmar. Cred că e o poveste despre pasiune. E o poveste tristă, șoptită de sufletul meu. Să nu spui nimănui! Să fie secret. Tipul cu ochii verzi, mici, sclipitori, e brunet, are părul nu prea des, e înalt și are ceva dulce în ținuta sa. Îmi zâmbește de fiecare dată când mă vede și mă privește într-un fel indulgent. Se crede că ține la mine. Până acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și noaptea a rămas goală și pustie și îmi era mai frig ca oricând. Și dimineața a adus ceva nou și proaspăt, dulce ca roua. Și toate au trecut. Acum a ieșit Soarele. Dincolo de perdelele din mătase brodate cu steluțe sclipitoare, într-un vast colț de lume se află China. Vecină cu Japonia samurai, codul onoarei și cu minunatele țări ale Indiei de Sud-Est (toate bijuterii, cu specificul lor India, Vietnam, Thailanda, Indochina în splendoarea ei micuță), China e o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
you". Și îți e suficient. Între focul roșu, ce mistuie tot, macină, lasă-n fărâme cenușă gri, sau gheața țurțurii cristalini ce te păstrează intact ce alegi? Viața sau imortalitatea? Iubirea sau moartea? Îți pui privirea pe o luminiță veselă, sclipitoare, încântătoare și vrei să te ducă departe. Îți place exact așa: clipa înghețată. Nu vrei schimbare, vrei iubire veșnică. Pură. Îi poți cere, de ție frică, să te ia în brațe, să fii cu el. Să fii cu tine. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
obtuze și neandhertaliene, care nu-și înțelege artistul. Nu-i furnizează, adică, femei. Barurile, de exemplu, ar fi ele deschise, unele sânt extrem de deschise, atât de deschise, încît Ulpiu nici nu cutează să intre. Deși acolo, probabil, sânt cultivate femei sclipitoare, doamne cărora ar merita să li se aplice ciorapi rendez-vous. Ce să facă cu ei Maica, bunăoară, care a primit ea singură patru perechi? Și lunile trec. Atmosfera e veselă. Bandele Perju și Odoacru își sună singure adunarea și operează-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de caritate în favoarea sportivilor. Arăți puțin nedumerit. Pot să te ajut? Oricine-ar mai fi avut nevoie de ajutorul „gazdei“ trebuia să se descurce pe cont propriu, pentru că, din clipa aia, Julia l-a angajat pe James într-o conversație sclipitoare pe tema fundației de caritate și a eforturilor „absolut minunate“ pe care aceasta le făcea ca să susțină cluburile de fotbal reunite în fiecare sâmbătă în beneficiul celor proveniți din medii defavorizate. Ca o maestră în arta construirii relațiilor, Julia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se picteze unghiile. Așa că, în afara sexului, chiar nu văd care e atracția pe care ai putea-o exercita. —Du-te-n pizda mă-tii! Adio ton scăzut și demn. —Tu ești o amărâtă de învățătoare, drăguță, nu ești vreo inteligență sclipitoare care să fi descoperit leacul pentru cancer, a șuierat Julia. Nu știi nimic despre mine și James, așa că nu te grăbi să tragi concluzii. Deborah a zâmbit triumfătoare, evident încântată c-o zgândărise pe inamica sa astfel încât aceasta să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un oftat profund, mimând un căscat. —Doamne, ce obosită sunt! Abia aștept să dau cu nasul de puțin aer curat. Cu o seară în urmă, cuibărită pe canapea, lângă David, după ce a băut câteva pahare de șampanie, Fiona avusese ideea sclipitoare să-l ia pe Jake și să petreacă o vreme numai ei amândoi. Dar, în lumina rece și crudă a dimineții, femeii i se părea, din ce în ce mai tare, că luase o hotărâre foarte proastă. O lăsa pe Jessica în mâinile deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
n-a stat închisă-n casă, să admire tapetul. Susan a ridicat mâna către ușă. A, uite-o c-a apărut... Dumnezeule! Era limpede că femeia din fața lor era Julia. Asta pentru că persoana în cauză avea aceiași ochi, același zâmbet sclipitor, același trup subțire și zvelt și aceiași sâni plini. În schimb, tot restul, era complet diferit. Chipul Juliei era lipsit de orice urmă de machiaj, iar părul, în continuare întins și strălucitor, era acum prins într-o coadă de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
părăsesc legea Ta Psalmul 18 Autobuzul opri scârțâind scurt, după care trânti o bufnitură venită de undeva, din spate, terminată Într-un sâsâit prelung. Cele câteva raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste albul stăpânitor. Căutând locuri virgine de zăpada, am ajuns până-n marginea cea mai Îndepărtată a grădinii, departe de casă, unde pătura de omăt părea neatinsă. Era un păr bătrân acolo (avea cele mai gustoase
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În umbra spinărilor lungi de pământ, turmele de mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ceva. Ce mai era? Mulțumiritc "Mulțumiri" Nu aș fi putut scrie această carte fără Miranda Richards, care m-a Învățat să nu mă tem de indicele Dow Jones și multe altele. Vreau să-i mulțumesc lui Hilary Rosen pentru e-mailurile sclipitoare care m-au făcut să râd din toată inima de fiecare dată când viața devenea prea à la Kate. Există multe Kate Reddy care și-au oferit dezastrele ca inspirație cu foarte mult umor: știu ele cine sunt și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-urmeze. Un orologiu care în loc de-a-îmbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu există crime, Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse. Taci, taci, suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurință titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfăramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii Adânc, demonic-rece ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu mă lăsa să sper Că liber-mare-mîndru prin condamnarea ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin gândurile mele Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit. Prin șirul lor ce sună, orlogiul cu jele L-aud sunând ca greer bătrân și răgușit; În urmă tace chiar și a mamei rugăciune - La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune. Ajung la ea și noaptea umbririle-i și-ntinse. Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde visări, Amorul lin își moaie aripele lui stinse, Pe ochii ei eu caut profunde sărutări - Ea-nchide surâzândă lungi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din colanele de dealuri se întind văile pline De dumbrave, de isvoare, și de râuri cristaline, Cari lunec-sdrumicate pe-a lor bulgări de granit. Și din turmele de stînce, risipite cu splendoare Pe-ntinsori de codri negri rupți de râuri sclipitoare, Vezi oraș cu dome albe strălucind în verde crâng. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur-a ei spume, Repezind pe-alunecușul undelor de raze-o lume, Jos la poarta urbei mândre a ei sunete se frâng. Mai albastră decât cerul, purtând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu-argintoasă colonadă, Vezi cum trece ea frumoasă - corpu-i dulce de zăpadă, Umerii, cu-a lor lumine, par de aur moale blond, Abia corpul coperit e de-un gaz moale ce transpare - Astfel trece ea frumoasă cu-a ei brațe sclipitoare, Reflectată-n mii oglinde de pe muri și din plafond. Și-n odăile înnalte din frumoasa monastire Sunt pe muri tablouri mândre, nimerită zugrăvire Ale miturilor dace, a credinței din bătrâni; Prin grădini cu albe-isvoare sunt a lunei dulci amoruri, Sau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de mică, Grămădind nemărginirea în sclipitu-unui atom. Vai! în van se luptă firea-mi să-nțeleagă a ta fire! Tu cuprinzi întregul spațiu cu a lui nemărginire Și icoana-ți n-o inventă omul mic și-n margini strâns. Jucăria sclipitoare de gândiri și de sentințe, Încurcatele sofisme nu explic-a ta ființă Și asupra cugetări-ți pe mulți moartea i-a surprins. Oamenii au făcut chipuri ce ziceau că-ți seamăn ție, Te-au săpat în munți de piatră, te-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă, - Istorie e viața ce scrisă e pe apă -; 75Pe tine, dulce-amică, pe tine întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare - pe tine, gând de noapte, Te stinge o femee cu tainicele-i șoapte. Nimic nu e în șoapta-i - știi tu ce ea șoptește? 80Ea nu mă vrea pe mine - pe tine te urăște. Când îmi zâmbește mie, ea-atunci s-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
domnule Prentice. Și Încă mai are... Murmurînd pentru sine, Sanger Îmi Întoarse spatele, lovindu-și Încet palmele de parcă aplauda fără entuziasm copacii tăcuți de pe marginea drumului. Încă mai umbla brambura pe stradă cînd am trecut cu valizele pe lîngă piscina sclipitoare. Așa cum promisese Elizabeth Shand, prima livrare de mobilă se făcuse deja - o canapea de piele neagră și un scaun Eames elegant, un televizor gigantic și un pat dublu, cu saltea și lenjerie. Dar interiorul vilei păstra o goliciune plăcută, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
este, cu alte cuvinte, un fashionable ori un dandy flegmatic și distant, precum Baudelaire, ci se apropie mai curând de ostentația și vanitatea agresivă a redingotelor lui Barbey d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lasă așteptat, iar ieșirea din anonimat a celui care Îl semnează produce o mare surpriză lumii bune a Londrei. Cine să fie tânărul de 22 de ani, fără studii la Eton sau Oxford, dar de o inteligență și o cultură sclipitoare, modest angajat la un birou de avocatură? E fiul lui Issac d’Israël, descendentul unei vechi și bogate familii evreiești alungate din Spania, convertit la anglicanism, posesorul unei biblioteci fabuloase, el Însuși eseist de finețe, care Își educă singur delicatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
desprins dintr-un roman. Asemenea eroului său, el știe că, dintre cele trei căi prin care un tânăr poate ajunge În vârful piramidei sociale - sângele, bogăția și geniul -, doar ultima Îi e la Îndemână. Are toate calitățile unui cuceritor: inteligență sclipitoare, umor, ironie, sarcasm, eleganță, ambiție, artă a manipulării celorlalți. După ce se lansează ca prozator de primă mână semnând câteva romane importante, foarte bine primite, ajuns vedetă a saloanelor, el intră În politică. Iar ascensiunea sa va fi de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]