1,875 matches
-
manuscrise și alte documente hușenilor. Un manuscris inedit, De la Abulius la Zotta, a și apărut, sub îngrijirea lui Constantin Donose, la scurt timp după moarte, în 2000, la Editură Timpul din Iași, cu o postfața semnată de mine. Volumul cuprinde sclipitoare portrete neconvenționale ale unor scriitori, oameni politici, ale unor înși care l-au impresionat prin ceva de-a lungul timpului, unii - figurine pitorești din Huși. Altminteri, harul de portretist al lui Costache Olăreanu se vădește încă din adolescență, când, elev
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care, din prevedere, mi-o recomandaseși; pe urmă mi-au telefonat prietenii tăi, după zece seara: Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru viitorul ei“ etc., Dan folosindu-și „umorul“ sec și sclipitor de maliție și de ironie. Îl simțeam mișcat și trist: „Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un colț cu GB, ale cărui articole le-ai tradus tu; mai erau și Daisy Kern și Bubi G. În orice caz, sunt vreo sută de persoane oarecum cunoscute care profită de vremea asta superbă, făcută din sidef și azur sclipitor. Am stat pe plajă până la douăsprezece și jumătate, apoi toaletă prelungită; pe urmă la Delureanu, tot singură la masa mea, prima pe stânga după obișnuita masă mare; pe rând au sosit: Miracovici, care vrea să-ți dea adresa surorii lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
agendă, iar eu îmi mușc buza interioară. Trebuie să pun punct acestei situații, acum. Haide. Zi ceva! Însă, din nu știu ce motiv abscons, nu sunt în stare să deschid gura. Mă uit în jur, admirând tavanul pictat, auriul din jur, candelabrele sclipitoare. Robyn îmi urmează privirea și îmi zâmbește. — Becky, draga mea, ești o fată foarte norocoasă. Îmi strânge brațul cu afecțiune. O să ne distrăm de minune, îți promit! SECOND UNION BANK WALL STREET 300 NEW YORK NY 10005 D-rei Rebecca Bloomwood
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
În condițiile În care „evreii din Polonia - spunea tot Marx - sunt cei mai murdari dintre toate rasele”. La rândul său, Engels Îi scria lui Marx În 1856 că „[Lassalle] este un evreu slinos, care se ascunde sub briantină și juvaeruri sclipitoare” <endnote id="(278, p. 350)"/>. Dar adevăratul contraargument - care invalidează explicația „realistă” privind nașterea și supraviețuirea imaginii „jidanului murdar și Împuțit” - este, de fapt, vechimea acestei imagini. Ea nu a fost generată de mizeria și lipsa de igienă a majorității
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 18)"/>. Birjarii evrei erau la concurență cu muscalii, care Încercau să monopolizeze transportul cu trăsuri pe străzile Bucureștiului, Iașiului și ale altor mari orașe. Iată-i descriși de Gheorghe Crutzescu pe birjarii muscali, „aliniați ca la paradă cu trăsurile sclipitoare și caii mai lucioși ca oglinda”, așteptând În Piața Teatrului din București „răbdători, impunători, nepăsători” <endnote id=" (426)"/>. „Rețeaua deasă de stetl-uri - scria A.N. Poliak - făcea posibilă distribuirea produselor manufacturiere În Întreaga țară prin minunatele căruțe de tip evreiesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
întinde cupa cu ayahuasca. O iau cu ambele mâini și înghit dintr-o sorbitură lichidul amar al cărui miros dubios îmi trezește un simțământ de revoltă interioară. Ne așezăm pe mal, așteptând liniștiți, privind profilul impunător al Urusonei în lumina sclipitoare a lunii reflectată în apă. Nu știu ce efect va avea ayahuasca în noaptea asta, dar privind râul, luna și stelele în miez de noapte, sub adierea blândă a vântului, ceremonia este specială fie și doar prin locație. Odată ce terminăm cu toții de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în ziua fiecărui deces hollywoodian survenit în timpul vieții lor. în timp ce-i privește, naratorului îi vine gîndul ciudat că oamenii aceștia sînt nostalgici după alb-negru, iar dorurile lor dominate de valori acromatice. în secunda în care am citit acest diagnostic (formulat sclipitor), ceva din mine propria slăbiciune a tresărit în semn de recunoaștere. Sigur, pot să mă apăr, să spun că o hipersensibilitate la valorile Hollywood-ului din anii 30-40 nu-i un semn de slăbiciune și cu atît mai puțin unul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de profesor. Begaudeau însuși joacă rolul principal în ecranizarea regizată de Laurent Cantet, după un scenariu scris de regizor în colaborare cu romancierul și cu Robin Campillo. Atît romanul, cît și filmul (premiat anul acesta cu Palme dOr), sînt sclipitoare. Nu au nimic de-a face cu melodramele acelea didactice (în ambele sensuri) de tip Domnului profesor, cu dragoste sau Minți periculoase, în care personajele de elevi problemă sînt programate din fabricație să răspundă la presiunea blîndă a profesorului luminat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
îmi declanșase niște semne de întrebare privitoare la Moș Crăciun cel real... Au trecut ani și ani, dar și acum, în preajma Crăciunului, trăiesc bucuria împodobirii bradului, a goanei după cadouri și a minunilor așteptând cuminți sub pom în învelișurile lor sclipitoare, ca și atunci. Întoarcerea fiului risipitor Sărut mâna mamă, sărut mâna tată! Închinăciune preaplecată cu fruntea până la pământ Ce-ți fi făcând bătrânii mei acolo sus lângă Maria și Isus? V-ați aflat tihna și odihna după amar de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fac sarea și piperul oricărui student. Am avut marele noroc de a fi coleg de grupă cu trei vestiți "mușchetari" Ilie, Mitrel și Jean, eu completând echipa pe post de D'Artagnan. Ilie-Iliuță, odihnească-l Domnul, mereu pus pe glume, sclipitor, spumos ca o șampanie Mumm, înconjurat mereu de prieteni pe care-i delecta cu poveștile și ghidușiile lui, risipite seniorial. Îl "aflaseră" și profesorii, care nu se puteau abține să nu-l provoace la cursuri, seminarii și examene, în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
constituindu-se prin simpatii, și nu prin interese, și în apărarea drepturilor și privilegiilor diplomatice făceam corp comun în fața autorităților uruguayene. La început de februarie, Montevideo intră în Carnaval! Nu e Carnavalul de la Rio de Janeiro, e altceva, mai puțin sclipitor, grandios și exuberant, dar mai "intelectual". Aici, grupările de participanți poarta numele de "Comparsas", în cele 3 zile defilând cam 30-36 grupări. O comparsă este formată din 150 de membri, 40 din aceștia fiind "tamborileros", cei care cu tobele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
patru nepoți și un strănepot, pentru care au reprezentat, întotdeauna, un exemplu viu de comuniune, armonie și dragoste. Întreaga viață a prof. Gh. Gheorghiev se caracterizează printro modestie ieșită din comun, demnitate, principialitate și armonie, care pe fondul unei inteligențe sclipitoare i-au permis să ajungă un călăuzitor pentru multe destine și deschizător de noi drumuri în cercetarea științifică în științele matematice. În anul 1940, după cedarea Basarabiei, se strămută cu întreaga familie în România. Este mobilizat pe front, iar în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
el diferit. Acel public este Încă În majoritate burghez, nicidecum un public de tineri, căci ei nu și-ar permite să plătească 200 de dolari, cât costă un bilet la Metropolitan. Acolo elite de businessmen și de soții În rochii sclipitoare, prezente În sală mai mult ca să fie văzute decât să vadă, vin să-și Îndeplinească „datoria“ față de cultură, să arate că se află printre cetățenii onorabili, buni samariteni față de artiști. Aceștia sunt noii de Medici, mecena plini de bani curați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la St. Petersburg, cu câteva luni În urmă. Am păstrat-o, din motive sentimentale, până ce s-au format Înăuntru niște dungi Închise la culoare, care am hotărât În vis că sunt șuvițe din părul meu, intrate cumva În substanța aceea sclipitoare odată cu lacrimile mele, În timpul unei groaznice vizite la un frizer nesuferit din Învecinatul Fiume. În aceeași zi, Într-un local de pe țărmul mării, tata a zărit, din Întâmplare, În timp ce eram serviți, doi ofițeri japonezi, la o masă alăturată, și am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
noastră din St. Petersburg, scotea uneori dintr-o nișă secretă din peretele camerei ei de toaletă (În care mă născusem), o grămadă de bijuterii, ca să mă amuze Înainte de culcare. Eram foarte mic pe atunci și acele diademe, coliere și inele sclipitoare nu mi se păreau cu nimic mai prejos prin misterul și vraja pe care le răspândeau, decât iluminarea orașului În timpul serbărilor imperiale, când, În liniștea vătuită a unei nopți geroase, uriașe monograme, coroane și alte semne heraldice alcătuite din becuri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cauciuc, care permitea să-i verși conținutul de apă spumoasă În găleata de zoaie. „N-am putut perfecționa pasta și atunci am perfecționat tubul“, scria pe pasta de dinți englezească. La micul dejun, Siropul Auriu importat de la Londra se Încolăcea sclipitor pe lingura ce se Învârtea În el, picurând o porție suficientă pe o felie de pâine rusească unsă cu unt. Tot felul de lucruri plăcute și delicioase soseau Într-un ritm constant de la Magazinul Englezesc de pe Bulevardul Nevski: tarte cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În patru labe bălăriile de pe o cărare din grădină sau greblând ușor nisipul pătat de soare. (Nu apăruseră Încă la orizont acele zile fericite când vor curăța străzile și vor săpa canale.) Granguri aurii emiteau din frunziș cele patru note sclipitoare ale lor. Ned se Împleticea pe sub geam interpretând cu dăruire rolul ajutorului de grădinar Ivan (care va deveni În 1918 membru În sovietul local). Mai târziu au apărut pe pagini cuvinte mai lungi; iar la sfârșitul volumului maro pătat cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bine cu aprigele geruri rusești. Deci iat-o făcându-și loc prin grămada de mici nori rotunzi, pe care o tivește cu o irizare discretă; și, pe măsură ce se Înalță, dă luciu cărărilor bătute de sănii pe drum, unde fiecare morman sclipitor de zăpadă este scos În evidență de o umbră bombată. Foarte frumos, foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut În zare, lăsând În urmă o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sânge. Totul este nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda retrovizoare a imaginației. Zăpada este Însă reală și când mă aplec și iau un pumn din ea, șaizeci de ani se fărâmițează, prefăcându-se Între degetele mele Într-un praf Înghețat, sclipitor. 2 O lampă mare, cu petrol lampant, având baza din alabastru este purtată de colo-colo pe Înserat. Plutește ușor, apoi coboară; mâna amintirii, acoperită acum cu mănușa albă a unui valet, o așază În mijlocul unei mese rotunde. Îi potrivește cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rog, alte amănunte despre acel salon. Ornamentele albe, strălucitoare ale mobilelor, trandafirii brodați pe tapiseria lor. Pianul alb. Oglinda ovală. Atârnată de frânghii bine Întinse, cu fruntea ei pură, plecată, ea Încearcă să rețină mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută obiecte În camera de sus, unde va locui Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
observ alarmat că există multe goluri, datorate uitării sau ignoranței, asemănătoare acelor zone de terra-incognita pe care cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mare, cărțile noastre de joc, un pahar și, pe un alt plan, Încuietoarea unui geamantan se reflectau În fereastră. Printre păduri, câmpuri și râpe abrupte, printre căsuțe Îngropate, acei jucători de cărți imateriali continuau să joace constant pentru mize constant sclipitoare. Era un joc lung, foarte lung: În această dimineață cenușie de iarnă văd cum strălucesc În oglinda luminoasei mele camere de hotel aceeași, exact aceeași Încuietoare a valizei care are acum șaptezeci de ani, un nécessaire de voyage destul de elegantă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care-și petrecea de obicei zilele, a rămas o femeie extraordinar de rezistentă, insistând să doarmă lângă o fereastră deschisă tot timpul anului. Într-o dimineață, după ce toată noaptea viscolise, camerista a găsit-o zăcând sub un strat de zăpadă sclipitoare care căzuse peste ea și peste pat, fără a-i tulbura cu nimic somnul sănătos. Iubea o singură ființă pe lume - pe fiica ei cea mai mică, Nadejda Vonliarliarski, de dragul căreia a vândut brusc moșia Batovo În 1916, tranzacție de pe urma
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În sertarul de sus, din dreapta, al biroului. Cunoșteam acel pistol la fel de bine ca pe toate celelalte obiecte aflate mai la vedere În camera lui de studiu; les objects d’art din cristal sau piatră cu vinișoare, la modă pe atunci; sclipitoarele fotografii de familie; imensul Perugino aflat sub o lumină blândă; uleiurile olandeze mici, strălucitoare ca mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]