58,131 matches
-
sale distructive, ajunge la o sarcastică recuzare: „Praful care se desfată ca un gurmand veritabil cu iluziile poeților celebri” (Praful). Cinismul reprezintă nu o dată remediul la care face apel în confruntarea cu angoasele. Mostră: „să te naști cu har pentru scris/ e ca și cînd te-ai naște alcoolic” ( Ce departe sînt de voi). Cu toate că amintirile nu-l slăbesc pe acest tip tangent la bunurile terestre, ele au aici o factură aparte. În loc de-a submina actualitatea, o consolidează. Implantat cu
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
Imnul național va fi intonat obligatoriu în fiecare zi de luni în toate sălile de clasă din învățământul primar și gimnazial, iar drapelul va fi arborat permanent deasupra tablei de scris din clase, potrivit unei propuneri legislative depuse la Senat și inițiate de deputatul PDL Maria Stavrositu. Propunerea legislativă a fost depusă pe 8 septembrie la Senat, forul decizional fiind Camera Deputaților. Prin această propunere legislativă se modifică două articole ale
Imnul naţional, intonat obligatoriu lunea în şcoli, iar drapelul va fi arborat permanent deasupra tablei de scris din clase () [Corola-journal/Journalistic/25223_a_26548]
-
b), care în noua formă prevede că drapelul României se arborează în mod permanent la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituțiilor de învățământ și cultură, "precum și în fiecare sală de clasă din învățământul primar și gimnazial, deasupra tablei de scris". De asemenea, se modifică articolul 10 litera g), care prevedea că imnul național al României se intonează la începutul programului zilnic în școlile primare și gimnaziale și care devine "imnul național al României se intonează obligatoriu, în fiecare zi de
Imnul naţional, intonat obligatoriu lunea în şcoli, iar drapelul va fi arborat permanent deasupra tablei de scris din clase () [Corola-journal/Journalistic/25223_a_26548]
-
cu precădere în umorile fierbinți ce le frămîntă rasa, cu neastâmpărul acela meridional a cărui expresie atinge pragul stridenței teatrale. Cînd nu vorbesc cu mîinile, italienii vorbesc cu fermenții unei perorații suculente, al cărei zgomot dăunează conținutului propriu-zis. Și cum scrisul are neajunsul de a nu le îngădui gesticulații directe, consolarea le vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e că forma agitației retorice o ia înaintea sensului, cititorul resimțind excesul de declamație ca pe o nedorită bagatelizare a temei. Cuvintele țopăie
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
comitetele și la toate festivitățile, dar cărțile lui dinainte de Istoria literaturii, inclusiv aceasta, nu erau accesibile în bibliotecă, nici nu puteau fi invocate la seminar; sigur că aceste opreliști sporeau interesul pentru lectura textelor lui. Singurul contact fără dificultăți cu scrisul său era cel cotidian, din „cronicile optimistului” apărute săptămânal în „Contemporanul”, sau articolele ocazionale, rare, din alte reviste. Ele erau doar continuarea unei activități publicistice mult mai vechi și mai independente, puse parțial în slujba marilor sinteze pe care le
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
Vladimir Streinu (de-ar fi citit-o, însă probabil i-a scăpat) ar fi trebuit să mai adauge (măcar de dragul ei) încă o tipologie la cele trei pe care le-a identificat printre femeile române care s-au ocupat cu scrisul poetic (și au produs lirism salomeic, saphic și didonic). Doar așa, ca să rămînem pe criteriile lui terminologice, ar trebui adăugită și tipologia dianică, deși numeric (și valoric) slab prezentă. (Și ar mai fi de adăugat neapărat - căci avem destule Marii-Magdalene
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
literare, politice și geopolitice. Era un om al revistei „Vatra” - așa cum arăta ea pe vremea lui Romulus Guga, Dan Culcer, Mihai Sin, Cornel Moraru, Anton Cosma - revistă de curaj și de inițiative publicistice excepționale, de solidarizări cu cei mari ai scrisului. Era format acolo. Întâmplările frumoase ale revistei n-au fost legate de transformarea echipei. Unii au murit, alții s-au dus prin alte locuri, mai apropiate sau mai depărtate. Experiența de romancier din Târgu Mureș, de la „Vatra”, din dialogul sau
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
se încheie în decembrie ’89, în vârful ierarhiilor. E, trag concluziile criticii actualității literare antedecembriste, un mare prozator. Recitind cărțile lui Mihai Sin, putem descoperi o unitate a proiectului epic : este un scriitor care își respectă ideile care îi guvernează scrisul. Am spune azi, oprindu-ne asupra cărților sale scrise înainte de 1989 : stilul rebel, inconfortabil, care îi guvernează nuvelele și romanele «de demult» e mai semnificativ, mai polemic, mai dur decât al altor prozatori iubiți de critica literară - de istoriile literaturii
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
îi propune o participare vie, o luptă de idei. Dialogurile cu Richard Șipa, Porancea, Solomon („înțeleptul Solomon”) au derapaje anticomuniste care fac din Ierarhii unul dintre romanele de vârf ale anilor optzeci. Una dintre cărțile semnificative ale anilor optzeci ai scrisului românesc. Alte modele, alte istorii uitate Există un „model Breban” de a scrie pagini anticomuniste: personajele vor alte idei, alte religii, alte modele. Mihai Sin descoperă modelul nu într-o altă religie, ci într-o istorie frumoasă a românilor. David
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
indoeuropeană a limbilor și ultimele descoperiri în domeniu la cărți despre istoria navigației sau a războaielor, de la gastronomia antică la critica filologică de text, de la muzee și colecții de artă antică (ați auzit de Gliptotecă?) la enciclopediștii medievali, de la istoria scrisului la istoria divinației, de la inscripții cretane, mistere etrusce sau istoria zăbalei și a calului, ilustrând ultimele teze despre originea civilizației indo-europene, la legile hittite sau construcția teatrelor antice. Antichitățile noastre este o experiență de lectură inedită, care te face să
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
un vis (personajul se trezește, de multe ori, din somn la final). Visul și fantasticul sunt două elemente esențiale cu care jonglează scriitorul - și o face cu pricepere. Îi mai trebuie lui Cosmin Perța răgazul de a se așeza la scris și de a construi un roman închegat din toate aceste texte și ingrediente pe care le mânuiește abil în șantierul său de lucru.
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
sub un titlu incitant (Dispariția cronicii literare?), colegul meu și al nostru Paul Cernat face niște afirmații mai degrabă hazardate decît incitante; și care merită consemnate. Să spun ceea ce se știe deja: că îl prețuiesc mult pe Paul Cernat pentru scrisul său, indiferent de opiniile sale ideologice, și că îl consider printre cei mai buni critici ai generației sale. De aproape cincisprezece ani, ne regăsim într-un fel de „tandem”, observat deopotrivă de breaslă și de public. Chiar dacă nu am avut
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
gen «cronica edițiilor»), ci la cea așa-zicînd «generalistă».”. Nu e vorba de o scăpare, în această frază, fiindcă răspunsul la ancheta din „Steaua” nu e de tipul celor date, pe reportofon, în cîteva minute, „la cald”. Răspunsul lui Paul Cernat, scris, își subliniază, dimpotrivă, mărcile atenției critice: „la o privire mai atentă”, „atenție, nu mă refer aici la..., ci la...”, „abundența cronicarilor de la România literară pare să infirme..., dar...”. Prin urmare, comentariile de carte din România literară par să fie în
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
autenticitatea existențială coexistă cu „jocul“ istorico-literar, duhul vital (neo)avangardist cu melancolia alexandrină, într-o poezie căreia cu greu i se poate stabili genul proxim. Cu toate diferențele de rigoare, cred însă că O. Nimigean, în modul de asumare a scrisului, se întâlnește cu nouăzecistul Cristian Popescu. Într-un fragment de jurnal, autorul Artei Popescu vorbea despre „poemul care înglobează în el și împrietenește cititorul cu un personaj liric (poetul în carne, hârtie și oase) compus explicit din mai multe euri
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
Am Tehnologie Anorganică, și cu consulta (ba chiar cumpăra ieftin) fost co-autor la primul brevet acordul total al profesorului Nație unele manuale de bază traduse fără acordat în SUA unor români după Mendelson, am putut continua și scrupule de ruși. Scrisul în sine era cel de al II-lea Război Mondial. iniția acolo, cu colaboratori de alt calvar. Manuscrisul (ad literam) Puțin după aceea am mai obținut nădejde, lucrări de cercetare devenea o operă de colaj, încă două brevete americane. Ca
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
Marius Miheț Emblematic în literatura lui Radu Mareș este faptul că scrisul său oferă senzația de déjà-vu și, cu toate acestea, ceva-ceva întotdeauna deturnează așteptările cititorului. Cu alte cuvinte, fără a ieși din canoane și fără să epateze, cărțile lui au un ceva care scapă înțelegerii imediate. Toate astea, pentru că Radu Mareș
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
fost, pe termen lung, justă. S-a mai spus asta și încerc o anume jenă repetând-o: în bună măsură „opera” (dezideratul suprem, se pare) Monicăi Lovinescu o reprezintă însăși biografia ei spirituală. Este cel puțin reconfortant să descoperi în scrisul ei nu numai o gamă de convingeri nerelativizabile (și, de fapt, ne-politice, în ciuda impresiei de suprafață) și un tonus al sincerității alerte. În măsura în care suntem preocupați de document, cochetăm cu neo-biografismul și optăm pentru „individuație” ca marcă a literaturii, e
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
pe nerăsuflate: e acolo, pe lângă multă anecdotică, pe lângă picanterii - Nichita fiind, ni se spune, el însuși un mare bârfitor -, și multă afecțiune discretă, și fidelitate de bun prieten. Strălucitor ca personalitate, risipitor cu banii - mulți - pe care-i lua din scris și din compromisurile de nevoie, deschis și cu inocențe de copil, mare băutor de vodcă și iubitor de femei - pe care le cucerea ușor cu vorba (nemergând mai departe, ni se spune) -, Nichita Stănescu e înfățișat de Agopian cu sinceritatea
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
financiare, din clipa în care reușeai să publici, păreau suficient de mari; la fel și șansa de a obține un pașaport și de a călători în străinătate; dar și norocul de a nu munci, de a te ocupa exclusiv de scris (un noroc ce se obținea mai greu, odată cu celebritatea - Agopian nu l-a avut, el a lucrat zece ani la program, la „ISPIF, un institut de îmbunătățiri funciare”; mai târziu ajunge și el la România literară, unde Nichita Stănescu era
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
Marin Preda, un scriitor supralicitat (chiar și astăzi!) și rural, care și-a ratat mare parte din cărți încercând să scrie romane citadine, cu personaje intelectuali. Scriitor în comunism este - așa cum indică titlul - și o meditație, plecând de la biografie, asupra scrisului și a destinului de scriitor în comunism. Ștefan Agopian pornește hotărât pe drumul ales încă din vremea adolescenței, abandonează Facultatea de Chimie în anul al doilea și se apucă de scris; o bună parte din romanele lui extraordinare sunt scrise
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
indică titlul - și o meditație, plecând de la biografie, asupra scrisului și a destinului de scriitor în comunism. Ștefan Agopian pornește hotărât pe drumul ales încă din vremea adolescenței, abandonează Facultatea de Chimie în anul al doilea și se apucă de scris; o bună parte din romanele lui extraordinare sunt scrise în anii ’70, când - la început - se confruntă cu șomajul, iar apoi cu serviciul epuizant la program (la mai sus-pomenitul ISPIF). Tribulațiile scriitorului, ca și poveștile sale din lumea scriitoricească a
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
primele (ce zic primele, în chiar prima!) poezii și nu-și revine din traumă decît, strict incidental (dar atunci cu defulare vijelioasă), pe la jumătatea cărții; dar numai pentru a o lua de la capăt cu aceeași litanie de abandonată iremediabil. De scris, scrie după tipic sămănătorist (degeaba a colaborat și la Sburătorul după război), cu peisaje de alean (carei poate fi luat și de notă simbolistă, dacă n-ar fi toate sămănătoristele bolnave de aleanuri și tînjeli) anume potrivite ca decor idilic
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
avea. 1 Datele biografice, după Dicționarul general al literaturii române, Ț-Z, Editura Univers Enciclopedic, București, 2009 (articolul aparține Luciei Toader Gruzsniczki), dar și după Precuvîntarea lui Vintilă Nicu la vol.: Ada Umbră, Versuri, Ediție alcătuită de Vintilă Nicu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008. Ediția - din care vom cita - include toate poemele apărute în vol. Sub plopi (Editura Ramuri, Craiova, 1921), la care se adaugă alte poezii identificate prin reviste (din care unele par simple variante), cu un total de „109
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
rând, avatarurile exilului. Toate aceste toposuri sunt reunite în Întoarcerea huliganului, carte emblematică pentru scriitura disponibilă, mobilă, proteică a lui Norman Manea, o scriitură atât de sensibilă la traumele istoriei, la agresiunile unei lumi desfigurate etic. Fixând în pasta unui scris dens și translucid totodată, meandrele, trădările și dramele celor două dictaturi (dictatura antonesciană și apoi cea comunistă), scriitorul reface, în fond, arhitectura unui destin traumatic, în care diversele plăci tectonice ale structurii narative se întrepătrund și se completează, într-un
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
realitate e unul ambiguu, tipic literaturii și artei. Sunt elemente biografice, dar niciodată nu este biografie. Eroul respectiv sunt și nu sunt eu, adică îi împrumut situații prin care nu a trecut niciodată și care îmi sunt cerute de fluxul scrisului. Îmi cere anumite situații care nu țin de biografia mea, pe care pur și simplu le inventez”. Expresiile ficționalității, ca și modelele pactului autobiografic rezumă un scenariu etic al unui exil care începe „de la 5 ani” „din cauza unui dictator și
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]