4,690 matches
-
trei părți să te descoși Din rădăcină. Mugur să te-mpăturești, Tăcere să te-ncolțești Cu lumină. Ochi în zbor îmbobocit Dinspre tine la zenit Prefăcând, În elipse siderale, Peste umbr-aceeași cale Încălțând. Citește mai mult De vrei vederi diamantine,Scufundă haosul din tineîn ape peste cer.Ochiul,lin lasă-l să treacăîn ce-i dat să se prefacăLa porți de mister.În întoarceri necuprinse,Sephirotic,brațe-ntinseTe încalță.Sparge valul cu o mânăAdâncită sub furtună,Și o-nalță.Carnea să îți
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
haotic o energie zăcută, fără îngerul din muzică. El e înveșmântat într-un text, să-i spunem ambiguu, dacă nu decurs din clivajul între incultură și insensibilitate. Dar sufletele romantice nu sunt încă lăsate din brațele iubirii și melancoliei, nici scufundate în tulbureala apelor pe care dansează valurile poemelor ultimilor romantici - printre ei, neegalul și necoruptibilul tenor Florin Georgescu. Atunci când urcă pe scenele pretinselor spectacole de azi, și dacă beneficiază și de prezentarea ce escaladează vârful clasei în arta prezentării, a
FLORIN GEORGESCU. VĂZDUHUL MISTUIT ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347036_a_348365]
-
și plin, Să rup dintre dureri și neputințe Balanța spre iubire s-o înclin. Să fac rigole să se scurgă timpul, Să pot iubi de-a lungul și de-a latul, Să nu mai știu când trece anotimpul Ori se scufundă-n amintire satul. Să fiu așa cum tot mai crede mama Plecat printre străini să-mi caut un rost, Atent să fiu, de toate să țin seama, să nu-i port grija când intră iar în post. Iar de voi fi
LEGĂMÂNT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346265_a_347594]
-
France N-avînd ce îi da lumii - Ca iederea sireacă - Ce în noianul vieții, Amară, se înneacă, Eu am privit spre luna Ce a-ncolțit, cățeaua, Și mi-a rănit lumina Cerșită-n van din steaua, Care răsare ziua Și noaptea se scufundă, În ochii unei fete, Strînsă în păr, sub fundă ! Toate aceste gînduri Se adîncesc și pier, La cumpăna amiezii, În crudul ei mister ! Pe frunza verde de arțar Mai cîntă, dar destul de rar, O pasărea cu dulce grai Ce s-
IN OCHII UNEI FETE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346439_a_347768]
-
France N-avînd ce îi da lumii - Ca iederea sireacă - Ce în noianul vieții, Amară, se înneacă, Eu am privit spre luna Ce a-ncolțit, cățeaua, Și mi-a rănit lumina Cerșită-n van din steaua, Care răsare ziua Și noaptea se scufundă, În ochii unei fete, Strînsă în păr, sub fundă ! Toate aceste gînduri Se adîncesc și pier, La cumpăna amiezii, În crudul ei mister ! & Pe frunza verde de arțar Mai cîntă, dar destul de rar, O pasărea cu dulce grai Ce s-
IN OCHII UNEI FETE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346439_a_347768]
-
stea disponibilă. Din întunericul pipăirii, din bâjbîiala lumii fără început, fără margine, se naște la răsărit de Eden, Lumina. E o întoarcere clipa și nu tocmai prielnică. Întoarcere la obârșii. La rădăcini. Loesul vetrei nu mai stă mărturie. S-a scufundat și el, pradă intemperiilor zilei, ca și podul de piatră. Când vom mai face altul, când invadatorii au pus călcâiul pe țărână, pe ape, munți și pe toată suflarea ? În căutarea veșniciei, mulți se îmbulzesc și dau din coate. Luptă
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
iubire, cu grijă. Dilemă Timpul trece greu când aștepți. De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine? Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilă de parcă Ulise însuși s-ar smulge din suflet. Mâine voi hotărî dacă îi voi scufunda corabia sau îl voi transforma în statuie. Miraj Plănuiam să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Cuvintele însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
cum valurile treceau peste amândoi, determinându-l pe Gelu să sară în sus cu ea, să nu înghită apa sărată nici unul dintre ei. Când îi ajunse apa până la piept se opri și îi dădu fetei drumul din brațe. Aceasta se scufundă cu totul, ca apoi să revină la suprafață, prinzându-se de umărul lui. Se șterse cu mâna de apă pe ochi și pe gură și se uită la Gelu care zâmbea satisfăcut că o are prizonieră lângă el. O ținea
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
ai ajuns la apogeu. Ai fost cu mine peste tot; În brațe te-am suit pe munte, Când îți spuneam că nu mai pot, Sudoarea mi-o ștergeai pe frunte. Cuprins pe mare de migrenă, Aproape-am fost să mă scufund; Vrăjit de cântu-ți de sirenă M-au tras scafandrii de la fund. Ți-am numărat prin rouă pașii, Sub talpă iarba se fălea; Voiau să-ți fie crinii, nașii, Măceșul spinii-și azvârlea. Și vrei acum să pleci departe, Să te
FLOARE ALBĂ, FĂRĂ NUME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348442_a_349771]
-
Lună să nu se surpe. Simplu, fals suicid Trece prin gând și se stinge, Noi parodiem neiubind Viața, prinosul de sânge. A obosi trăind? O întrebare, Un glonț în ochiul stâng și strâmb, Care pe care. Aș vrea să mă scufund în somn, Ca un Titanic noaptea, ca un om. Un chip prea alb, ușoare mâini mi-acoperă privirea, am obosit de săptămâni, ești Mântuirea. Să fii trandafir, grădinar totodată, Fericire aproape de toți lepădată, În gerul cosmic rămâne o clipă Ce
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
Lună să nu se surpe. Simplu, fals suicid Trece prin gând și se stinge, Noi parodiem neiubind Viața, prinosul de sânge. A obosi trăind? O întrebare, Un glonț în ochiul stâng și strâmb, Care pe care. Aș vrea să mă scufund în somn, Ca un Titanic noaptea, ca un om. Un chip prea alb, ușoare mâini mi-acoperă privirea, am obosit de săptămâni, ești Mântuirea. Să fii trandafir, grădinar totodată, Fericire aproape de toți lepădată, În gerul cosmic rămâne o clipă Ce
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
pretutindeni, primitori cu turiștii. Am auzit la B1 aseară (n.r. 4 octombrie) că ar fi avut un salariu bun la TV și mai ales acum că era la RTV (cu patron viitor deputat PSD), deci nu la RealitateaTV (care se scufundă) ... avea perspective. O să aibă un ȘOC atunci când o să vadă care sunt ofertele de muncă în SUA, atât ca poziție socială dar și că plata. Concluzia este că o să-i placă aici pentru ca viața este mult mai ieftină, simpla și tratamentul
ROMÂNII DIN SUA DESPRE DECIZIA DE EMIGRARE A JURNALISTEI CORINA DRĂGOTESCU de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345043_a_346372]
-
cu forțe ascunse, ușa ne aștepta descuiată, am putut să mă prăbușesc direct în pat, aruncându-mi ghetele din picioare pe covorul persan. -Ce ați pățit dragii mei, de ce ați venit așa de târziu? - ne întreba cumnata, dar eu eram scufundată în patul nupțial cu plapuma creponată pe urechi și dârdâiam de frig în voie, nu mai era nicio curbă nici la stânga, nici la dreapta, puteam să stau înghețată, cu atenția încordată asupra încălzirii mele globale și să număr curbele liniștite
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
neatenți se pare că i-au acordat o importanță specială datorită eficienței lui, care - după pedagogii epocii aceleia - se datorează faptului că în acest mod se atinge generozitatea, conștiinciozitatea persoanei controlate. „Fiindcă se teme de rușinea controlului cel ce se scufundă în gânduri abstracte; ca să nu fie atras de cele interzise, se analizează continuu pe sine în privința acestora”[51]. Referitor la cărțile pe care le va folosi elevul, acestea trebuie să fie plăcute, să aibă subiecte clare, exprimare simplă și să
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
domnesc Adoarme cântecul dumnezeiesc Ce m-a binecuvântat cu mișcarea-i lină In anotimpul libertății, în lumină. Strigătul înmugurit veac după veac Pentru o clipă cheamă duioșia ca un leac -Iarnă ucigașă, timpul tău a trecut Fi-va dat uitării, scufundat în lut În torentul viitoarei primăveri Ce curge prin memoria ierburilor Ca seva galbenă din trup nevăzut, Ascuns în tăceri adânc sub pământ! Aici e țara lui Verde, Galben și Albastru Imperiul luminii e vegheat de Sihastru. ÎNVIERE În inimă
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
în poiană, să scrii sau să citești și alta este să mergi la zece mii de metri înălțime cu nouă sute de kilometri pe oră! Sfinte Sisoie, pe lângă ce-am trecut!!! Câte avioane nu s-au prăbușit, câte vapoare nu s-au scufundat ori au fost jefuite de pirați, câte trenuri n-au deraiat, câte mașini și autocare nu s-au răsturnat! Mai mult! La câte hramuri și sfințiri ar fi trebuit să particip, la câte mese festive aș fi fost obligat să
CEL MAI NOROCOS DINTRE PĂMÂNTENI de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345268_a_346597]
-
viețuire? N-am să răspund cât înapoi privesc! Ar însemna doar timp să risipesc, Rememorând cărarea spre-mplinire. Adun neverosimile secunde, Le sorb cum numai timpul însetat De ce va fi, le pune la păstrat Și-n viitor, apoi, să le scufunde. Am strâns, astfel, un veac de fericire. Nu pare mult, dar am trecut prin ea, Adăugând la ceea ce lipsea, O viață-n vers și-un vers la viețuire. *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință Bibliografică: O viață vers ... Ovidiu Oana
O VIAŢĂ VERS ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376836_a_378165]
-
și se așeză pe marginea fotoliului cel mai apropiat, grijulie să nu și-o șifoneze, urmărindu-i mișcările bărbatului prin cameră. Când trecea pe lângă ea nu putea să nu-i constate mirosul fin de aftershave. Nici nu îi auzea pașii scufundați în adâncimea materialului din care era țesut covorul. - Ce dorești mai întâi la cafea. Un scotch cu gheață? Sau un pahar cu șampanie? - Îmi este de ajuns o cafea. Era doar un pretext să nu rămân singură cu televizorul din
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
iar de atunci a răpit inima oricui a ascultat-o vreodată, dăruindu-i, lin, plutitor, cântecul. În glasul Anastasiei este iubire! Un cer nemărginit de iubire și frumusețe sunt cântecele Anastasiei, interpreta cu ochii albaștri ca marea, încât dacă îi scufundă în râul Prutului îi dă culoarea agatului, înălbăstrindu-l. Pictorii ar putea lua din ochii ei cerul, spre a-l împături apoi, pe pânze! Frumusețea cântecului Anastasiei, a sufletului și chipului, interpretarea unică și cuceritoare se înnobilează de simplitatea și
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
fără nicio umbră de aroganță. Minunatei interprete de muzică ușoară, Anastasia Lazariuc, niciodată nu îi va veni timpul când își va îndepărta publicul, nici vremea când ea va fi uitată de public! Cântecul Anastasiei Lazariuc se ridică la cerul Moldovei scufundat azuriu și fără hotare, cu dorurile, iubirile, veseliile și suspinele, în sufletul românilor de pretutindeni. Însuși sufletul românesc, îmbogățit, înfrumusețat și înălțat în colonadele glasului ei muzical și ale poeziei sunt cântecele pe care le interpretează. Iar ea este o
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic, În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic, Mările, drogul,poem, visul Nirvanei, bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei. Se făcea că mările au secat, Umblam în gigantice cratere, Mă priveai cu alți ochi, Eu mă scufundam în nisipul marin, Un picior, un braț, un obraz, jumătate eram afară, tu străluceai nemiloasă, apoi apele s-au așezat. Părintele meu, ești de mult în pământ, Eu mă mai caut în scris și în gând, Eu te aud, noaptea
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic, În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic, Mările, drogul,poem, visul Nirvanei, bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei. Se făcea că mările au secat, Umblam în gigantice cratere, Mă priveai cu alți ochi, Eu mă scufundam în nisipul marin, Un picior, un braț, un obraz, jumătate eram afară, tu străluceai nemiloasă, apoi apele s-au așezat. Părintele meu, ești de mult în pământ, Eu mă mai caut în scris și în gând, Eu te aud, noaptea
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului * când s-a deschis credeam că totul e viață-n file albe-n vânt pământ de gând pământ și fire s-a reîntors s-a scufundat a revenit și am uitat să-mi fiu să mă ridic râzând din orice încercare-n fiere acum e totul un pustiu în mine însă se înalță același blând cuvânt prin timp călătoresc și cad ridic îmi este rostul. mă
SE-NCHIDE-N MINE UN CUVÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377835_a_379164]
-
derută, confuzie. De la “fericirea supremă” la nefericirea supremă e cale de-o moarte, străbătută la pas, înveșmântat în giulgiul durerii, cu toate nervurile în alertă. Experiențe similare demonstrează că, un timp, mai lung sau mai scurt, cel rămas suferă crâncen, scufundat într-un “abis de / suferință și / scrum”. Sub imperiul acestei pierderi de neînlocuit, lumea pare fără de sens. Pare că soarele nu va mai răsări niciodată, iar omul se simte “dincolo de bine și de rău”, “Străin cum sunt de eul tău
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
ascuns, desprins de asfințitul tragic, Sau ne-mbătam cu flori de câmp și ne pierdeam de vechi regrete - Parfum de maci pe-obrazul stâng, iar pe cel drept, de margarete? Îți amintești? Ne strecuram pe a splendorii strâmtă ușă, Mă scufundam în ochii tăi, ascunși sub bucla-ți jucăușă. În orizontul meu tăcut, erai și cer, erai și mare, Puteam să comprimăm în vis chiar cea mai mare depărtare. Peste cuvinte mai cerneam, din când în când, câte-o tăcere, Printre
ÎȚI AMINTEȘTI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377937_a_379266]