KorAP: Find »[drukola/base=secure & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...76 >

1,878 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

El este călăul! El este călăul! ARTUR: Și asta ce-i? (O coadă de lemn pe care să mișcă lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde la spate.) CĂLĂUL: Asta e securea... GARDIANUL (Amuzat la culme.) Asta e securea! Asta e securea! ARTUR (Indignat-amuzat.): Asta e securea? Cu asta vrei să-mi tai capul? CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe, domnule! ARTUR: Adică mă minți în față? GARDIANUL: Îl minți în față pe domnul? ARTUR: Păi, tu știi cine sunt eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
El este călăul! ARTUR: Și asta ce-i? (O coadă de lemn pe care să mișcă lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde la spate.) CĂLĂUL: Asta e securea... GARDIANUL (Amuzat la culme.) Asta e securea! Asta e securea! ARTUR (Indignat-amuzat.): Asta e securea? Cu asta vrei să-mi tai capul? CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe, domnule! ARTUR: Adică mă minți în față? GARDIANUL: Îl minți în față pe domnul? ARTUR: Păi, tu știi cine sunt eu? CĂLĂUL: Eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
asta ce-i? (O coadă de lemn pe care să mișcă lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde la spate.) CĂLĂUL: Asta e securea... GARDIANUL (Amuzat la culme.) Asta e securea! Asta e securea! ARTUR (Indignat-amuzat.): Asta e securea? Cu asta vrei să-mi tai capul? CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe, domnule! ARTUR: Adică mă minți în față? GARDIANUL: Îl minți în față pe domnul? ARTUR: Păi, tu știi cine sunt eu? CĂLĂUL: Eu nu știu nimic. Eu n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Mai încolo. Acu’ facem o plângere. CĂLĂUL (Electrizat.): V-ați dilit? GARDIANUL: Tu nu vezi cum plouă? Trebuie sa acționăm o dată! Omul ăsta e un dar al cerului. A venit la fix. Uită-te și tu cum arăți. Aia e secure? (I-o smulge.) Asta e tichie? CĂLĂUL: Ce te legi de mine? Ce? GARDIANUL: Fii și tu bărbat, măcar o dată în viață! Dacă osânditul vrea să se plângă, să se plângă! CĂLĂUL: Bruno, minte seacă! Tu îl lași să vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lăsat asupra lui uneltele diavolului? Că la noi neglijența e mai gravă decât rebeliunea. Și s-a zis cu bătrânul Bruno. Și copiii lui tușesc... ARTUR: Ascultă, Grubi! Tu nu vezi ce duhoare e aici? Tu nu vezi cum arată securea ta? Tu nu vezi nimic? Toate astea trebuie să aibă un capăt. CĂLĂUL: Nu-i destul că-l aveți dumneavoastră? Vreți ca și alții să-și pună capăt? ARTUR: Sucit mai ești, Grubi! CĂLĂUL (Indignat.): Eu, sucit? (Jignit de moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l de la spate.): Ăsta pe care l-ai adus. CĂLĂUL (Violent.): Dă-l încoa’! Ăsta nu e topor. ARTUR ( Se joacă plimbând lama pe coadă.): Da’ ce e? CĂLĂUL (Speriat.): E o secure... mai mică... ARTUR (Victorios.): Scrie la regulament că poți să folosești orice secure? Eu cred că scrie clar că trebuie să folosești numai securea lată, neruginită și bine ascuțită. CĂLĂUL (Mic de tot, dulce.): Ce vă pasă dacă e puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
care l-ai adus. CĂLĂUL (Violent.): Dă-l încoa’! Ăsta nu e topor. ARTUR ( Se joacă plimbând lama pe coadă.): Da’ ce e? CĂLĂUL (Speriat.): E o secure... mai mică... ARTUR (Victorios.): Scrie la regulament că poți să folosești orice secure? Eu cred că scrie clar că trebuie să folosești numai securea lată, neruginită și bine ascuțită. CĂLĂUL (Mic de tot, dulce.): Ce vă pasă dacă e puțin ruginită? Ce vă pasă dacă e mai mult topor decât secure? ARTUR: Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
e topor. ARTUR ( Se joacă plimbând lama pe coadă.): Da’ ce e? CĂLĂUL (Speriat.): E o secure... mai mică... ARTUR (Victorios.): Scrie la regulament că poți să folosești orice secure? Eu cred că scrie clar că trebuie să folosești numai securea lată, neruginită și bine ascuțită. CĂLĂUL (Mic de tot, dulce.): Ce vă pasă dacă e puțin ruginită? Ce vă pasă dacă e mai mult topor decât secure? ARTUR: Îmi pasă! Mie îmi pasă! Eu sunt cu hachițe! Vreau să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
folosești orice secure? Eu cred că scrie clar că trebuie să folosești numai securea lată, neruginită și bine ascuțită. CĂLĂUL (Mic de tot, dulce.): Ce vă pasă dacă e puțin ruginită? Ce vă pasă dacă e mai mult topor decât secure? ARTUR: Îmi pasă! Mie îmi pasă! Eu sunt cu hachițe! Vreau să fie secure și nu topor! Vreau să fie covor roșu! Vreau grătar sub buturugă! CĂLĂUL (Exclamație dureroasă.): Buturuga! ARTUR: Ce-i cu buturuga? CĂLĂUL (În panică.): Am uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lată, neruginită și bine ascuțită. CĂLĂUL (Mic de tot, dulce.): Ce vă pasă dacă e puțin ruginită? Ce vă pasă dacă e mai mult topor decât secure? ARTUR: Îmi pasă! Mie îmi pasă! Eu sunt cu hachițe! Vreau să fie secure și nu topor! Vreau să fie covor roșu! Vreau grătar sub buturugă! CĂLĂUL (Exclamație dureroasă.): Buturuga! ARTUR: Ce-i cu buturuga? CĂLĂUL (În panică.): Am uitat-o! ARTUR (Feroce.): Ai uitat buturuga?! CĂLĂUL (Alb.): Am uitat-o... Am uitat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
undeva un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc ultimele clipe de viață? Că vă învăț de bine? Loviți în mine, dacă vă dă mâna! Nu mai pot, domnule! Am să mor într-o zi, de greață, cu securea înfiptă în gâtul osânditulul... Am să mor în picioare, cu mâinile țepene pe coada securii... (Vehement.) Că m-ați înnebunit cu toții! Toți vă dați aere, voi, ăștia, osândiții! Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Că vă învăț de bine? Loviți în mine, dacă vă dă mâna! Nu mai pot, domnule! Am să mor într-o zi, de greață, cu securea înfiptă în gâtul osânditulul... Am să mor în picioare, cu mâinile țepene pe coada securii... (Vehement.) Că m-ați înnebunit cu toții! Toți vă dați aere, voi, ăștia, osândiții! Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem! (ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet... Încet... Sărăcuța de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
convingerile și nu mai voia decât să trăiască, să trăiască și să trăiască! Bestia! Vi se pare normal? Vi se pare frumos? Simțeam cum uneori părerea de rău se întinde până pe gâtul osânditului și mă temeam să nu-mi ricoșeze securea... Până și după tăiere se zbătea mai mult... Ce sacrilegiu, să-ți bați joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului l-am înlocuit cu serviciul uman al călăului. Osânditul e astăzi ușor ca un fulg, el moare pas cu pas, înăbușit de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur coșul în care-i va cădea capul și să îndepărteze putreziciunile capului precedent... Poate să-și lustruiască singur buturuga... cu glaspapir... Osânditul își poate aranja singur încăperea în care va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să te bucuri de tine însuți, să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂU.): Taci! Taci! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Adevărat! Adevărat! GARDIANUL (Către ARTUR.): Minte. Vrea să vă abată atenția. Treziți-vă odată! Ați încălzit șarpele la sân! CĂLĂUL (Arătând către GARDIAN.): El e șarpele! GARDIANUL (Către ARTUR.): V-a pus să ascuțiți securea. V-a dus cu vorba, și-a bătut joc de dumneavoastră... Nu vă amintiți nimic? ARTUR (Tulburat încă.): Mi-a vorbit el ceva... CĂLĂUL: V-am vorbit numai de bine... GARDIANUL (Către ARTUR): Amintiți-vă ce v-a spus. Ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
oraș? CĂLĂUL: Ce-ți pasă cum este? Tu gândește-te la cum ar trebui să fie. ARTUR (Sever.): Deci: Către guvernatorul orașului... GARDIANUL (Scrie și silabisește.):...na-to-rul... o-ra-șu-lui... CĂLĂUL: Urât, foarte urât! Tot la vorba mea o s-ajungeți! Scoate o secure veche, scuipă și începe s-o curețe.) ARTUR: Eu, Artur-osânditul, mă plâng pe față cu următoarele... GARDIANUL:...mă-toa-re-le... ARTUR: Doresc să fiu executat conform regulamentului... GARDIANUL:...tu-lui! ARTUR: Semnul exclamării... GARDIANUL:...mării... CĂLĂUL (Bolborosind pentru sine.): Semne proaste. Pfui! ARTUR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Două puncte. GARDIANUL:...următoarele două... ARTUR: Unu! GARDIANUL: Unu sau două? ARTUR: Două puncte! GADIANUL: Ați zis unu... ARTUR: Două puncte și după aceea unu! GARDIANUL: Deci trei puncte... CĂLĂUL: Doi proști. ARTUR (Tare.): Nu avem buturugă! Avem topor în loc de secure! GARDIANUL (Concentrat.): Nu avem... loc... de... se-cu-re... ARTUR: În camera de execuție e o putoare de nedescris... CĂLĂUL (Atins.): Unde e putoare? Eu nu văd nimic. ARTUR (Către CĂLĂU.): Ia miroase-ți coșul! A ce miroase? CĂLĂUL: A cap, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
umăr cu Grubi; bea.): Iartă-ne că suntem două gunoaie, două otrepe... ARTUR: Să uităm... CĂLĂUL (Extaz confesiv.): Eu mi-am dat seama din prima clipă... că sunteți un profet... un mesia... Vă jur că nu voi pune mâna pe secure... decât dacă va fi nouă... GARDIANUL (Sticla circulă între Grubi și Bruno într-un consens tacit.): Sigur... Am mirosit noi ceva... (Către CĂLĂU.) Să ceri și tichie pentru că asta nu e tichie... CĂLĂUL: Am să le pun piciorul în prag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ai citit-o? GUVERNATORUL: N-am citit-o. ARTUR: Ți-o citesc eu. GUVERNATORUL: Lasă, mai bine spune pe scurt. Ce vrei de fapt? ARTUR (Repede.): Un covor roșu, doi trompeți, doi toboșari, un mic eșafod, o coadă nouă la secure. GUVERNATORUL: Nu pot! ARTUR: Le vreau! GUVERNATORUL: N-am! ARTUR: Nu mă interesează! GUVERNATORUL: Acum îmi dau seama. Nu ești nebun. Ești prost. ARTUR: Vreau și baldachin. GUVERNATORUL: Ne sugi sângele, asta e. Tu nu vezi că toate ușile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

pe parcursul anilor, apropiindu-se o dezintegrare mult mai meticuloasă și mai ridicolă, care În nopțile de acum - mărturisesc - reduce mult groaza rutinei somnului, m-am obișnuit atât de mult cu chinul premergător somnului, Încât aproape că mă fălesc când familiara secure iese la iveală din marea cutie de contrabas căptușită cu catifea, la Început nu beneficiam de asemenea mângâiere sau apărare: nu aveam nimic - doar lumina simbolică a candelabrului potențial strălucitoare din camera Mademoisellei, a cărei ușă, conform recomandărilor medicului familiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
apropie destul pentru a observa totul În detaliu și minusculul aparat de fotografiat extrem de scump ascuns În mâneca trenciului lui nu era atât de bun pe cât crezuse. În ciuda unei răceli zdravene, călătorise până la Regensburg unde decapitarea era efectuată violent cu securea; se așteptase să fie un spectacol grandios, dar, spre profunda lui dezamăgire, subiectul părea să fi fost drogat și nu reacționase aproape deloc, zbătându-se doar un pic pe podea, În timp ce călăul mascat și neîndemânaticul lui asistent au căzut peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

mare. Își luă o scurtă pauză de odihnă pentru a se bucura de cea dintîi izbîndă după atîta amar de vreme, apoi, cu greutate, se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
o coajă mică de bostan, singurul obiect pe care Oberlus le Îngăduia să-l aibă, intră În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]