1,848 matches
-
cu totul particular. Totuși, expresia în cauză trimite de la bun început către un sens fenomenologic-existențial încărcat cu o funcție de semnificare clar determinată: utilizată de autor pentru a desemna un existențial foarte important în constituția ontologică a Dasein-ului, ea ține în semantica sa câteva sensuri fundamentale ale intenționalității (factice a) acestuia. Contextual, expresia desemnează un fenomen cerut de constituirea "fenomenului ca", unul dintre "operatorii" enunțului, el însuși conceput de Heidegger drept existențial ce caracterizează "înțelegerea". Aceasta din urmă, împreună cu "situarea afectivă" și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totuși activați prin mișcarea fiecăruia de la un termen la altul al "gândirii care se gândește pe sine", așa cum îi găsim și la Eleați). Kant, de asemenea, a recontextualizat logic gândirea-care-se-gândește- pe-sine, prin felul în care a concentrat-o în semantica termenului "eu gândesc" (apercepția originară) și prin analitica fenomenului de constituire a cunoștinței veritabile, prin schematismul temporal al imaginației, prin diferența dintre lucrul-în-sine și fenomen etc. Spre deosebire de Aristotel, care se folosește direct și formal în mod radical de ideea despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apophantikos) provoacă "eliberarea" gândului (a elementului propriu-zis logic). Abia acum expresia (sau "formula", "carcasa lingvistică") are suficientă autonomie pentru a conta și fără conținutul propriu, "gândul"; deși, pe de altă parte, date fiind cercetările din filosofia limbajului și cele din semantica logică, teoriile semnificației, ale referinței, ale adevărului etc. din ultimele decenii, este clar că o "sintactică" pură este imposibilă. În ciuda ideii despre imposibilitatea unei sintactici pure, fenomenul autonomizării expresiei nu poate fi nesocotit. Așa încât, este firesc să ne întrebăm ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
variabilă. Totuși, intervenția timpului este "necesară", ca și aceea a verbului, fiindcă toate demersurile îngăduite de reglementările judicative ale reformalizării logos-ului au angajamante ontologice imposibile în absența timporizării verbului care sunt mai degrabă prelungiri ale unor angajamente directe privind semantica semnelor ("simbolurilor"), aspectul alethic al acestora etc. Oricum, întreaga evoluție a cercetărilor de logică și filosofie din orizontul logos-ului reformalizat se află sub semnul a două principii, ele însele cu o anumită tradiție în orizontul judicativ al primei formalizări
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
puterea de a se întoarce către sine (a se cunoaște și recunoaște), în condițiile în care ea este deschisă către Celălalt, iar acesta către ea. Cele două direcții, către sine și către Celălalt, sunt simultane și își adună sensurile în "semantica" ființării conștiente. Dar ființarea conștientă este timpul care timporizează simultan, adică prezentuiește, în-ființând o ființare care, prin prezentuirea sa (prin timp), totodată cheamă trecutul (se cheamă pe sine, căpătând reflexivitate) și suportă survenirea viitorului (deschizându-se către moartea proprie, care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
socotită uneori drept "logică materială"; mai bine spus, ontologia a fost reprezentată drept disciplină complexă, care cuprinde o "logică" (un fel de sintaxă, socotită ontologie formală) și o interpretare a acestei logici, variabilele ei primind anumite valori (un fel de semantică, socotită ontologie materială); așa stau lucrurile, de exemplu, și în fenomenologia husserliană. Oricum, sensul de "rang ontologic" este fundamental pentru orice reconstrucție filosofică. O cercetare a elementelor din construcția unei ontologii și a elementelor dintr-o logică ar putea scoate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
finit al celui prezentuit, în-ființat sau constituit. Nimic nu scapă, în orizontul dictaturii judicativului, autorizării, chiar dacă, uneori, ceea ce se ivește aici pare a fi mai puternic decât timpul. Oricum, doar spațiul se poate măsura cu timpul; dar spațiul scos din semantica sa judicativă și "recondiționat" după rosturile unui tărâm "nou", ale cărui "rațiuni" ne sunt încă neclare, chiar dacă ne-am apropiat destul de mult de limitele dictaturii judicativului. 5.2.4. Saltul de la ontologic la pragmatic Cum știm, timporizarea are rosturi logice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concentrare a sensurilor elementelor (și aspectelor) judecății în "poziția subiect" are acum cea mai mare importanță. Poate și pentru că sensurile acestor elemente nu sunt izolate, ci, potrivit părtinirii, ordonării și autorizării, ele se află de la bun început într-o "structură" (semantică). Într-un fel, subiectul, prin poziția sa logică, reprezintă toate elementele originare ale judecății și judicativului. Acest fapt trebuie luat în linie semantică, pentru că subiectul-poziție-logică adună în sine doar sensurile celorlalte elemente judicative. De aici urmează că nu doar sensul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai fost susținut în această lucrare; acum se adaugă un context nou, care dat fiind contextul! are rosturi semantice. Subiectul, ca poziție logică structurantă, ce crează contexte de gândire, rostire și făptuire, împreună cu ceilalți trei termeni din structura judecății, reglează semantica oricărei obiectualități constituite; este vorba, prin urmare, despre un reglaj răsfrânt asupra oricărei gândiri, rostiri, făptuiri. În genere vorbind, semantica păstrează pragmatica în însăși structura sa "logică"; de fapt, aceasta din urmă funcționează ca un fel de "element", de temei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca poziție logică structurantă, ce crează contexte de gândire, rostire și făptuire, împreună cu ceilalți trei termeni din structura judecății, reglează semantica oricărei obiectualități constituite; este vorba, prin urmare, despre un reglaj răsfrânt asupra oricărei gândiri, rostiri, făptuiri. În genere vorbind, semantica păstrează pragmatica în însăși structura sa "logică"; de fapt, aceasta din urmă funcționează ca un fel de "element", de temei, de formă activă a semanticii: în afara folosirii cuvintelor, acestea nu au, propriu-zis, un sens. Frege susține, cum știm, că sensul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba, prin urmare, despre un reglaj răsfrânt asupra oricărei gândiri, rostiri, făptuiri. În genere vorbind, semantica păstrează pragmatica în însăși structura sa "logică"; de fapt, aceasta din urmă funcționează ca un fel de "element", de temei, de formă activă a semanticii: în afara folosirii cuvintelor, acestea nu au, propriu-zis, un sens. Frege susține, cum știm, că sensul nu este decât modalitatea în care semnul se raportează la semnificația sa ("obiectul" la care se referă).233 Dacă lucrurile stau astfel, atunci sensul nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt consecințele directe ale actului de autorizare a autorizării asupra subiectului și ființei, adică asupra logicului și ontologicului, autorizarea fiind luată ca fapt reprezentativ pentru pragmatic? Pentru a răspunde, voi merge pe două linii: a) indicarea unor consecințe la nivelul semanticii și metafizicii post-ontologice, cele două cercetări ale logicului și ontologicului care acoperă perimetrul judicativului regulativ; b) testarea posibilităților de instituire a unei de-constituiri a judicativului constitutiv. Prima linie este o continuare a ceea ce s-a făcut până aici în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orice gând, rostire, făptuire. În privința gândirii, rostirii și făptuirii filosofice, sunt constituite cele două instituții despre care am vorbit încă de la începutul aceste lucrări: analitica și dialectica. Dar tot din perspectivă filosofică au apărut ca fiind după normativitatea judicativă și semantica (privitoare la forma "noțiune" a gândirii și rostirii, dar, de fapt, la subiect ca "poziție" logică) și metafizica post-ontologică (privitoare la ființă, la individualul-universal, însă, de fapt, la ne-ființă). Analiza semantică și metafizica post-ontologică sunt, de fapt, disciplinele proprii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logică) și metafizica post-ontologică (privitoare la ființă, la individualul-universal, însă, de fapt, la ne-ființă). Analiza semantică și metafizica post-ontologică sunt, de fapt, disciplinele proprii judicativului regulativ; dar tocmai de aceea, ele aparțin normativității analitice și, respectiv, dialectice. Faptul că semantica și metafizica post-ontologică s-au constituit de sine stătător de curând, în istoria culturii, reprezintă un simptom al accentuării demersurilor de natura judicativului regulativ și al creșterii gradului de probabilitate a unei de-constituiri a dictaturii judicativului. Despre acest simptom
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simptom al accentuării demersurilor de natura judicativului regulativ și al creșterii gradului de probabilitate a unei de-constituiri a dictaturii judicativului. Despre acest simptom va fi vorba mai departe. 6.2. Fenomenul originar al judicativului regulativ: "retragerea timpului" Discuția despre semantică și metafizica post-ontologică a instituit o temă oarecum nouă, care privește judicativul regulativ. Acesta a mai constituit subiect de atenție și în alte locuri din lucrarea de față, însă acum el devine "obiectul" de aplicație al reducției judicative. Diferența dintre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
această absență: ea nu indică, de fapt, o absență ca atare, ci o neîmplinire: în judicativul regulativ, cele trei operații părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt, de fapt, la un nivel pre-operațional. (Ceea ce înseamnă, cumva, că analitica nu trece de condiția semanticii, iar dialectica, de cea a metafizicii post-ontologice.) În privința diferenței anunțate, luând în seamă ceea ce tocmai a fost stabilit, nu ne putem gândi, așadar, decât la felul în care judicativul intervine în părtinirea, ordonarea și autorizarea gândirii, rostirii și făptuirii. Întâi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptul și nu imaginea este fapt al Eului-Trup, ca eu constituant potrivit (care corespunde) logos-ului ca atare, dar atâta vreme cât acesta este încă "descoperit" (observat etc.) dinspre judicativ; totuși, nu dinspre judicativul constitutiv, ci dinspre acela regulativ, ale cărui discipline semantica și metafizica post-ontologică trebuie ele însele prinse într-o reducție pentru a deveni cu putință o veritabilă de-constituire a dictaturii judicativului și, în continuare, o cale către concept, ale cărei coordonate nu pot fi acum nici măcar prejudecate. Lucrul, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Studiul nostru are ca obiectiv cercetarea situației psihiatriei în Moldova de la cele mai vechi informații până în prezent. Pentru o mai bună unitate a lucrării s-au separat capitolele: I. Evoluția ideilor despre boala mintală, despre bolnavul psihic, evoluția morbidității, a semanticii psihiatrice, a etnopsihiatriei Moldovei. II. Evoluția patogenezei și asistenței psihiatrice în ospiciile de mănăstire și în casele de recluziune; evoluția asistenței psihiatrice în instituțiile înființate de particulari filantropi. III. Începuturile și dezvoltarea psihiatriei științifice au fost analizate prin prisma lucrărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică ADINA DRAGOMIRESCU ERGATIVITATEA: TIPOLOGIE, SINTAXĂ, SEMANTICĂ Editura Universității din București 2010 Referenți științifici: Prof. univ. dr. Gabriela PANĂ DINDELEGAN Conf. univ. dr. Camelia STAN (c) editura universității din bucurești (r) Șos. Panduri 9092, București − 050663; Tel./Fax: 021.410.23.84 E-mail: editura unibuc@yahoo.com Internet
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Camelia STAN (c) editura universității din bucurești (r) Șos. Panduri 9092, București − 050663; Tel./Fax: 021.410.23.84 E-mail: editura unibuc@yahoo.com Internet: www.editura.unibuc.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României DRAGOMIRESCU, ADINA Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică / Adina Dragomirescu: - București: Editura Universității din București Bibliogr. ISBN 978-973-737-806-4 811.135.1'362 Coperta: Alexandru Nicolae "Deep ergativity in the sense of patient-orientedness or no overal agent-orientedness is much more widespread than is often assumed" (Wierzbicka 1981: 731) "Le
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o definiție universală a tranzitivității?...................... 86 5.2. Tranzitivitate vs alte concepte............................................................... 88 5.3. Concepția scalară a tranzitivității.......................................................... 89 6. Relația ergativ−pasiv din punct de vedere sintactic........................................ 91 7. Ergativitatea și nominalizările......................................................................... 93 8. Concluzii......................................................................................................... 94 Capitolul 3: Semantica și sintaxa verbelor ergative/inacuzative din limba română..................................................................................................... 97 1. Distincția tranzitiv/intranzitiv și Ipoteza Inacuzativă..................................... 97 2. Verbele ergative/inacuzative în lucrările lingvistice românești despre limba română.......................................................................... 99 3. Definiție. Clasificare. Principii de stabilire a inventarului............................. 103 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2: Inventarul verbelor inacuzative/ergative din limba română............... 277 Bibliografie................................................................................................................ 339 Introducere Ergativitatea reprezintă o temă de cercetare complexă, aflată la intersecția mai multor domenii ale lingvisticii − așa cum reiese din titlul cărții, acestea sunt, în primul rând, tipologia, sintaxa și semantica. Complexitatea cercetării vizează însă mai multe aspecte: bibliografia străină foarte bogată a problemei; limbile foarte diferite (multe fiind foarte puțin cunoscute) pentru care a fost studiat fenomenul ergativității; perspectivele teoretice diverse din care a fost/este privită această temă: tipologie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
bibliografia străină foarte bogată a problemei; limbile foarte diferite (multe fiind foarte puțin cunoscute) pentru care a fost studiat fenomenul ergativității; perspectivele teoretice diverse din care a fost/este privită această temă: tipologie lingvistică, gramatică cognitivă, sintaxă (numeroase modele teoretice), semantică, lexic, studiul discursului; găsirea unei punți între aceste domenii. Ultimul aspect este și cel mai solicitant: termenul ergativitate are două accepții, aparent fără legătură directă, desemnând, pe de o parte, un tip de limbi (ergative), diferite de limbile familiare nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tip ergativ, între aceste sisteme lingvistice există asemănări importante, iar instrumentele descriptive folosite pentru limbile acuzative pot fi aplicate, cu rezervă însă și având în vedere specificul fiecărei limbi, la descrierea limbilor ergative. În al treilea capitol, cel mai amplu, Semantica și sintaxa verbelor ergative/ inacuzative din limba română, m-am oprit asupra descrierii semantico-sintactice a verbelor ergative/inacuzative, în general, și a celor din limba română, în special. Capitolul conține o prezentare a studiului verbelor inacuzative în lingvistica românească și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe ergative de tip special: a fi și a avea. Încadrarea acestor verbe în clasa inacuzativelor este o problemă controversată. Prin structura simetrică a acestui capitol, am urmărit, pentru fiecare dintre cele două verbe, istoria interpretării (din diverse domenii, logică, semantică, sintaxă, gramatică comparată, în care s-a încercat fie delimitarea valorilor și a utilizărilor, fie unificarea interpretării); în privința datelor, am avut în vedere mai întâi limbi ergative, apoi latina și limbile romanice și, în sfârșit, româna, pentru care am folosit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]