17,487 matches
-
omului, nu este în ultimă instanță separabilă de modul său de abordare, nefiind nimic altceva, în esența sa originară, decât acesta. Astfel intuiția conduce în mod necesar orice raportare la natură, chiar dacă în această intuiție se face abstracție de conținuturile sensibilității pentru a nu se reține decât formele sale pure. Astfel, raportarea omului ar trebui condusă în mod analog în ceea ce privește materia din care omul a apărut inițial în fenomenalitate și ni se înfățișează nouă, adică lui însuși, prin esența subiectivității absolute
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științelor umane, obiectivarea vieții transcendentale sub forma unei semnificații ideale atașate fenomenului și făcând din el un fenomen uman este, după cum s-a arătat, constitutivă acestui obiect, precum și caracterelor reținute din acesta, fie și numai în mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității, intersubiectivității etc. Aceste caractere sunt legate înaintea obiectivării, în viața transcendentală însăși, potrivit unor reguli fundamentale și unei ierarhii ce aparțin propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub formă de proprietăți
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la un fenomen social. Abordarea unei opere de artă, oricare ar fi genul acesteia literatură, pictură, arhitectură -, nu este prin urmare specific; nu se mai pune problema de a vedea în ea ceea ce, odată cu perceperea unor forme noi, permite sporirea sensibilității, ci, de vreme ce caracterul său estetic nu mai este luat în considerare, est vorba de a da seama de apariția sa pornind de la un anumit număr de date istorice, sociale, economice, lingvistice, însă în orice caz obiective. În ceea ce privește etica, situația sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nosografiei sale admirabile, Janet concepe ierarhia nivelurilor de conduită ca aparținând acelui ceva pe care l-am putea numi natura umană, și chiar ca definind-o. Există o facultate eminentă, inteligența și, dedesubtul ei doar, diversele planuri ale acțiunii, ale sensibilității și ale afectivității. Inteligența este cea care servește drept criteriu sau drept revelator energiei, epuizarea acesteia din urmă antrenând întreruperea activității intelectuale și înlocuirea ei cu reacții emotive și, la limită, cu simple reflexe, după cum putem observa la femei, la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este inadmisibilă, nu numai pentru că ea reia presupoziții care au fost mereu lipsite de fundament, ci și pentru că, dacă viața este viață și dacă energia țâșnește din însăși natura sa, atunci istorialul acestei energii se află în egală măsură în sensibilitate și în inteligență, sporirea sa prin intermediul încercării suferirii sau refularea sa sub formele diverse ale nemulțumirii de sine sunt la toate nivelurile condițiile atât ale culturii, a cărei dezvoltare este globală, cât și ale barbariei, al cărei proces afectează una
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fie menit dintru început a fi înlocuit de către un altul. Faptul ca el să suscite, dimpotrivă, o atenție reală și să aibă valabilitate în el însuși ar presupune ca el să rămână, ca perceperea sa să suscite din partea spectatorului sporirea sensibilității sale, a inteligenței sale, ca spiritul, prins în această muncă interioară, să se atașeze de imagine, ca aceasta, în loc să fie prinsă în vârtejul care o înghite, să scape acestuia și, asemenea imaginii estetice, să se imobilizeze deasupra timpului, în această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
teoretic, este un act practic, un mod al etosului, ținând ca atare de o apreciere axiologică. Dansul, de pildă, este o formă etică a mersului, o expresie a măiestriei corporale în general. Am insistat asupra importanței artei care este cultura sensibilității. Și aceasta impregna societățile trecute, și nu constituia în ele, cum se întâmplă astăzi, un domeniu separat, rezervat inițiaților sau snobilor. Era o forță care guverna privirea locuitorilor, modurile de construire, comportamentele, uzanțele, riturile, și mai cu seamă riturile sacre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fizionomia lor proprie. Eliminarea subiectivității transcendentale de către proiectul galilean nu este niciodată completă, viața continuă, însă, spuneam noi, sub formele sale cele mai fruste: instinctele elementare se înfăptuiesc de la sine, fără vreo referire la un model de cultură, la o sensibilitate mai exigentă, forță sub aspectul său fizic și cel mai brutal, gândire redusă la scheme ideologice, la șocul cuvintelor și la greutatea fotografiilor, pe scurt, la reprezentări colective devenite oglindirea fidelă a unei existențe la nivelul solului. Iar această existență
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ale mass-media. Mijloacele de comunicare ale culturii mozaicele, frescele, gravurile, cărțile, muzica aveau de obicei drept temă sacrul, în orice caz, sporirea puterilor vieții până la descoperirea exaltată a esenței sale. Mijlocul însuși era arta, adică trezirea acestor puteri prin mijlocirea sensibilității care le purta pe toate celelalte. Imaginea estetică, vizuală, sonoră, ideală era obiectul unei contemplații. Ea era ceea ce rămâne, la care revenim fără contenire pentru a ne face, în repetarea proceselor transcendentale care au dus la crearea sa, contemporanul său
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vizează, în principal, faptul că cele mai multe familii monoparentale sunt conduse de femei, ca o consecință a dominării lor de către bărbați (în măsura în care aceștia nu se implică în susținerea copiilor, lăsând povara grijii parentale pe seama femeilor care sunt mame). Observarea unei constante sensibilități la dimensiunea de gen13 va putea să fie interpretată drept feminism mascat. În acest sens, un bun argument ar putea fi următorul: O teorie este feministă dacă (1) în cadrul ei genul ocupă un loc central, teoria respectivă încercând să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
civilă, politic-personal, social-individual, loc de muncă-gospodărie. Mai mult, sfera publică este caracterizată prin asociere cu trăsături „masculine”: rațiune, raționalitate, neutralitate, obiectivitate, calcul de interese, meritocrație, competiție, drepturi. În mod analog, sfera privată este asociată trăsăturilor „feminine”: sentimente, intuiție, iraționalitate, părtinire, sensibilitate, grijă (O. Dragomir, M. Miroiu, 2002, p. 302). În acest context, se face, de pildă, distincția între munca desfășurată în sfera publică, recunoscută social și recompensată salarial, și munca în sfera privată, receptată drept o corvoadă obligatorie în vederea reproducerii condițiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
la schimbările comunității, dispus spre colaborare, către înfruntarea eventualelor riscuri, ca parte inevitabilă a unei strategii de viață asumate. O astfel de privatitate este caracterizată de un echilibru fragil, în care nu numai dezvoltarea, dar chiar și supraviețuirea depind de sensibilitatea față de lumea din afară. De aici, eu consider că se configurează un nou concept: familia deschisă. Acest tip de familie este un grup de oameni care conștientizează și își cultivă disponibilitatea de a înfrunta provocările vieții de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
poate pune întrebarea: în ce măsură grija purtată de o instituție de asistență socială față de cei aflați în dificultate este una de tipul celei materne, adică unilaterală și gratuită? Este calificabilă ca fiind maternă (în măsura în care se ordonează după valori cum ar fi sensibilitatea la context, blândețea, protecția, grija, respectul pentru relații), dar nu unilaterală, într-un sens care să privească beneficiarul ca pasiv și neajutorat, ci, dimpotrivă, prin evidențierea calităților sale ca puncte de sprijin pentru o împuternicire care să-i confere autonomie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Diferențele dintre indivizi sunt temeiuri ale stabilirii unor ierarhii ca ierarhii valorice, normative, comportamentale. Logica de fundament este una disjunctivă: sau-sau. O astfel de logică este una ce favorizează dihotomii de tipul: cultură/natură, creație/procreație, minte/corp, intelect/sensibilitate, inteligibil/sensibil, autonom/dependent, puternic/slab, public/privat. Primul termen este determinant, superior, pozitiv, iar cel de-al doilea este determinat, inferior, negativ. Aceste dihotomii pot fi tratate prin analogie cu relația bărbat-femeie, masculin-feminin (M. Miroiu, 1995, p. 50). Comportamentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este culoarea roz) și se joacă preponderent cu păpuși, băieții poartă haine de culori mai închise (când sunt mici, sunt îmbrăcați deseori în bleu) și preferă să se joace cu mașinuțe și pistoale. Fetelor le sunt întărite comportamentele care denotă sensibilitate, empatie, chiar atenție pentru relațiile armonioase, băieților le sunt cultivate raționalitatea, spiritul de competiție, sobrietatea comportamentală (unui băiat mic i se spune frecvent că e o rușine să plângă, „doar e băiat”). Corelat, fetele vor fi înclinate spre dependență, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că lângă ea se mai aflau și cele mai importante fotografii de familie, ca și cum Gustave Doré ar fi fost cel puțin o rudă. Dante, poveștile lui Perrault, Don Quijote, fabulele lui La Fontaine, toate aceste mărturii indispensabile despre gustul artistic și sensibilitatea sufletească a unei burghezii care acum s-a cufundat în moarte și în pământ, într-un nor de praf și cenușă, și de aceea a fost redusă la tăcere și transformată în fosilă. Da, a spus trimisul Bisericii Suedeze. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sau, mai exact, singurul, celelalte fiind doamne. Cu o placă lucioasă de alamă pe costumul meu de culoare închisă, rătăceam cu pași lungi, măsurați, prin sălile sacre. Țineam brațele și mâinile la spate, iar privirea mea se rotea cu o sensibilitate intimă printre vizitatori și opere de artă. îmi cumpărasem taloane pentru pantofi, pentru ca nici o durere a picioarelor să nu mi se oglindească pe față. Mă străduiam să fiu discret sau, mai precis, cea mai mare dorință a mea era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și inestetic. Peste tot s-a dovedit docilă, nu s-a blocat niciodată, așa cum i se întâmplă - rar, e drept - atunci când, nervos ori nerăbdător, pentru a nu pierde ideea, atingerea mea implică o anume duritate, imperceptibilă mie, dar nu și sensibilității ei. Situație în care reiau, calm, fraza, cuvântul, silaba. Răspunsul vine domol și sigur, bine conturat. Colaborăm statornic; este elementul esențial într-o conviețuire. Nu avem acte care să ateste legătura noastră. Sunt vremuri noi, ne adaptăm. Chiar și câștigăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Tudorel Urian Sensibilități artistice prin definiție, actorii s-au simțit mereu tentați să depășească granițele domeniului în care s-au consacrat. Jean Marais s-a transformat în ultimii ani de viață într-un reputat artist plastic, actori celebri și-au încercat șansa și
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
găsise ca să și-l facă tovarăș Pașadia care de altmintreli îl disprețuia fățiș, jicnindu-l și umilindu-l fără cruțare de câte ori se ivea prilejul". Punerea lui Pirgu față-n față cu moartea, mai mult, cu moartea tatălui, e un test de sensibilitate. Totuși, chiar admițând ipoteza lui Ovidiu Cotruș enunțată în Opera lui Mateiu I. Caragiale, conform căreia Pirgu este "un disperat, care - spre deosebire de Pașadia și Pantazi - își ignorează disperarea", portretul prin care acesta ni s-a făcut cunoscut de la început nu
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Filmul său, atins de grația divină, este de o putere rarisimă, de o simplitate fără egal. Acolo unde alții ar fi folosit majuscule grave, el vorbește cu tonul și pe limba lui naturale. Este limba cinema-ului, a inteligenței, a sensibilității" , se mai scrie în publicația franceză. Totodată, criticul de film se declară entuziasmat de prestația actrițelor principale din, Cristina Flutur și Cosmina Stratan: "Eroinele sale sunt atât de adevărate, atât de unice, încât au copleșit publicul la Festivalul de la Cannes
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
primul caz, entuziasmul care te poartă suferă de o netulburată optică meliorativă: ești încredințat că lumea merge într-o direcție bună, oricîte hîrtoape și rele mai are de străbătut între timp. În celălalt caz, suferi de o fericită scădere a sensibilității la rău. Nu simți degradarea fiindcă nu ai organ pentru ea, sau chiar dacă o simți, te încăpățînezi să-i pui în lumină părțile bune. Cazul autorilor Ecranului global, Gilles Lipovetsky și Jean Serroy, se află undeva la mijloc: percep răul
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
intră în obligațiile lui curente, în fișa postului. Uneori, lectura este agreabilă. Dar nici în aceste cazuri fericite ea nu e una, sută la sută, de plăcere. Fiindcă dincolo de cursivitatea scriiturii și relevanța artistică a cărții, e nevoie de o sensibilitate și o conștiință critică trează, care să le înregistreze și să le jaloneze. Ca și un arbitru la fotbal, cronicarul nu-și permite să contemple visător, de la zeci de metri, faza splendidă de atac din care se va marca, poate
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
al victimei nearticulate în fața tulburelii vieții, trăită sub pecetea stilului masculin). În această ordine de idei, interpretarea reținută, introspectivă, a scenariilor iubirii de către Ioana Abur se distinge prin modernitatea care exprimă, în cheie măsurată, trezirea sentimentului de iubire, mișcările specifice sensibilității feminine. Faptul că Miranda exprimă în cuvânt ogoiala clarinetului, îngroșările vocii lui, senzualitatea disonant-dramatică a muzicii ivite în pieptul bărbatului îndrăgostit - acest fapt este ocazia unui duet special, care traduce muzica prin cuvânt, ca să le întregească pe fiecare în parte
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
pentru că viteza alimentează pompa cu adrenalină și nu lasă loc de reflecție. Noul Bond s-a transformat într-o mașină de ucis sofisticată, romance-ul s-a pierdut pe traseu, o singură scenă de tandrețe este menită să confirme nu sensibilitatea agentului metrosexual consultîndu-și ceasul de lux, ci mai degrabă virilitatea sa. De altfel, se și mizează în exces pe talentul de Lady Killer al dandy-ului-spion, atu care intră disciplinat în magazia de efecte a Bond-ului dintotdeauna, într-un fel
Bond. James Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7877_a_9202]