1,868 matches
-
soarele picotitor,/ În care plante de aur/ Răsar, dorm o vară și mor;// Lene fierbinte și-adâncă/ Unde se-opresc și albinele,/ Lumină atât de puternică,/ Încât stinge răul și binele// Într-o beatitudine/ Uimită ea însăși de sine;/ Fructe senzuale cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea întotdeauna locul în natură, apropiindu-se mai mult de o estetică a urâtului, modernistă. Totul pare degradat sub influența
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
veste rea. Iarăși, tot de o atitudine sceptică vorbim, chiar dacă scriitura e mai netedă pentru a lăsa loc reprezentărilor să acționeze asupra senzațiilor, chiar dacă, de data aceasta, personajul e, spre deosebire de fratele său minimalist, un om adînc Îngropat În Sistem, senzitiv, senzual și sensibil, pe care evenimentul Îl ia mereu prin surprindere. Ecosistemul literaturii franceze contemporane este fragilizat tocmai de tendințele lui excesive. Un reglator de timie Încă nu a apărut, dacă nu cumva acesta n-ar fi chiar succesul descendent al
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numește autorul, care mănîncă și dorm lîngă calculator ducînd o viață călugărească, încercînd să răspundă dorinței de a crea o lume perfectă, diferită de cea a părinților. Aceștia trăiesc într-un univers al provocării fără frontiere, într-o relație aproape senzuală sau telepatică cu "mașina de comunicat", care devine o extindere a corpului și spiritului propriu. Trăiesc într-o lume pasionantă, fără riduri, siguri și singuri, însă departe de viața reală. Același sindrom îl depistează și în "situația copilului american" (!), care
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
calculator. Se caută acolo perfect mastery, care corespunde dorinței de a crea o lume perfectă, diferită de a părinților. Lumea provocării fără frontiere, unde se extinde corpul pînă la limită (sport death, spune hacker-ul). Contactul cu ordinatorul este aproape senzual: intri în telepatie cu el. Mașina devine simplă extindere a corpului și a spiritului propriu. În această lume fără riduri, ești singur și în siguranță, ești deosebit, dar pe propriul tău teritoriu. Siguranța afectivă este absolută, gata cu întîmplările sentimentale
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
continuă cunoscutele experiențe similare eminesciene sau blagiene: "Glasul acelui ciudat strămoș/ De la care îmi vine iubirea aceasta prea mare". Baconsky pledează pentru o poezie a cărei substanță să constituie atmosfera ei emoțională, fără metafore rare, căutate, lipsite de podoabe stilistice. Senzual, poetul întinde mâna ca să simtă boarea în palmă sau petale de flori, ca atunci "când plutea pe migratoarea iubire". Un eminescianism, un "nu știu ce" îl învăluie, pentru că "fata morgana de jasmin" s-a ascuns în pieptul lui. Volumul "Cadavre în vid
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
satului, elementele picturale sunt sărace; în câteva linii, poetul fixează cadrul dezbaterilor etice. Curgerea vegetației sau peisajul arid alternează după cum timpul istoric schimbă omul și spațiul. Atunci când seva curge prin aer, sentimentul morții este anulat, iar imaginile devin cărnoase, ușor senzuale, amintind de Lucian Blaga: "La picioarele zilei satul și apa/ În cimitirul bătrân copiii scutură prune/ mâine în zori vor culca vitele roșii în groapa/ caldă ca un sărut". Satul lui Ion Brad este personificat; îl cheamă pe poet ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rămâne părinte,/ Peste nimic, peste toate?" Universul întreg se va transforma într-un lan de morminte, lumânări de sânge vor arde, viața este o greșeală și o mare oboseală se va lăsa ca o ceață. Dar apare și o lume senzuală, o natură descătușată, o sărbătoare de pofte și ispite. Alteori lenea leșioasă, bizantinismul aduce trupul și spiritul într-o stare de inerție: "Durerea leneșei femei ce trece printr-un nămol cu mult însingurat." Simțim în volum crisparea și revolta împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o gâză pe un ram/ de sufletul meu mut să te apropii". Cu volumul " Între floare și fruct" poetul parcă revine la poezie, versifică clasic, îngrijit și cu migală. Evoluția poetului este ciudată: reintegrări în pământul care respiră și palpită senzual, nostalgii exterior manifestate ca și nevoia de purificare de tot ce-i tehnic, voluptatea reținută sunt prezente ca semne ce se rotunjesc și în emoții. Matei Gavril este poet: "Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și frivolitate intens carnală sunt decantate în imagini somptuoase, germinate de câteva motive care apar obsesiv lenea, covorul, mătasea, piperul, pisica, șarpele, cuprinse într-o anume interferare de regnuri: furnici, melci, pisici, ciuperci, căpșuni, cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul este subțire și isteric, fesa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul este subțire și isteric, fesa femeii este ca o piersică coaptă, în loc de ochi, ea poartă căpșuni și țâțele sunt înțepate de tăuni. Poetul este un rafinat al gusturilor și al emanațiilor olfactive, stimuli care îi dau beții și posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
obrazul strâns legat" sau teribilul exod de epoci și apariții sumbre, turme nefericite, atrase de mirajul Mecăi. În general poemele sunt de dragoste ("Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu-nțelegea asemeni cânturi/ Cu trupul de simțire gol/ Se legăna mlădiu în vânturi." Alexandru Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tot, cum vrei". Mari sau mici de tot sunt: inima, flacăra, cântecul, văpaia, bobul de mei, fructul, elefantul, timpul și haosul, dar mai ales gândul. Poemele de mai scurtă respirație sunt mai realizate ("Portret", "Orfeu", "Naiade și centauri"). Un suflu senzual învăluit în sonuri suave, în luptă cu vâlvătăile pasiunii se transformă în cântec de iubire: "Un cântec de iubire/ De purpură și aur:/ În mașteră-mplinire/ naiade și centauri." "Baladele singaporene" evocă figuri cunoscute sau mai puțin cunoscute: Paul Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cezar Ivănescu "Rod", E. P. L., 1968; "Baaad", Biblioteca Argeș, 1970; "Vol. III", Editura Cartea Românească, 1975. Cezar Ivănescu este trubadurul modern, din familia lui Radu Stanca, Al. Andrițoiu, Tudor George, cântăreți de expresie afectivă, dar, la unii din ei, și senzuală: "Ai trecut râzând femeie,/ Gura eu ți-am sărutat,/ Gura-ți roșie femeie,/ Nici o urmă n-a păstrat/ Timpul dus n-o să mai vină,/ Tânăr eu n-o să mai fiu (...)/ Ai trecut râzând, femeie,/ Tu femeia mea de lut,/ Fața
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu reușise să spună nimic în plus, portret care amintește vag de Lucian Blaga: Acolo s-a zămislit prunul care va da calului apă și vitele le va duce la păscut/ și-ndărătul fântânii va sta cu buzele închise." Un tremur senzual cuprinde unele versuri, singurele care rămân notabile: Cine te va mai înfrigura când luceafărul va cădea în fântână viu/ când voi intra în arenă și părul îmi va lua foc." N. Ioana nu realizează actul cuprinderii ideii în text într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în voie afectivitatea și trăirile senzoriale, necenzurându-le deliberat. Trăirea erotică este o vibrație permanentă și mereu nouă în versurile poetelor. De-obicei, erotizarea cuprinde întreaga sferă a existenței; până și evocarea trecutului se închide într-o lume de imagini senzuale, elevate, subțiate însă1. Dacă remarcăm un timbru lucid, care se strecoară, șerpuind subțire, prin lirica feminină, el va avea un caracter chinuit, forțat, adesea neconvingător la Constanța Buzea, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, sau exprimând o structură particulară intim temperamentală, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care să-mi semene". Fără să fie expresionistă în realizarea tehnicii imagistice, este sedusă de stările-limită: răul și binele, frumosul și urâtul, râsul și plânsul, purul și impurul: "Caut începutul răului/ cum căutam în copilărie marginile ploii". Dragostea îmbină atracții senzuale și materne: Numai iubirea dintre părinți și copii/ E sămânță/ Iubitul meu este fiul meu/ De aici răsare totul." În volumul "A treia taină", devine retorică, cu aportul imaginației. Definește accesibil trecerea timpului ("Nordul"); urmează un asalt de definiții ale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Și n-or găsi drăceasca îndrăzneală/ De-a mărturisi că îngeri cad/ Nu din păcat, ci din oboseală." Cu "Octombrie, noiembrie, decembrie", Ana Blandiana devine din nou lirică prin feminitatea dorințelor, a pasiunii. Dragostea este puternică, asemenea morții, o dragoste senzuală, de trup abandonat de suflet: "Amar mi-e timpul și otrăvitor,/ cu soarele prelins la subsuori". Alteori dragostea înseamnă păcat: "Să fug?,/ O, fie-ți milă,/ Altădată/ N-aș fi fost decât/ arsă pe rug." Sentimentul iubirii devine grav: "Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în frunzare" sau "o ciudată primăvară s-a lăsat, ceața trece galbenă pe fața lunii/ dincolo de sat/ și-n fiecare sat/ în frunziș de lună îmbrăcând salcâmii". Iubita aduce "gânguritul spicelor, cântarea norocoasă a ploilor, mângâie fruntea". Universul este cărnos, senzual, încărcat de materie, pământul este gras, valurile unsuroase, spicele cu țâțele pline de colastră. Uneori, asistăm la plecarea pământului spre alte lumini; atunci, se desprind din țarină dragostele oprite, sufletele fraților ce s-au ucis, pietrele de răzoare. Participăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Bacovia e mai mult însă macedonskian decît eminescian. „Idilele brutale” cîntate de autorul „Nopților” sau Thalassa acestuia au avut asupra imaginației sale erotice o influență mai mare decît cele suave, înfățișate de Eminescu. Sub masca de timid, Bacovia era un senzual cu o „vitalitate” robustă, cum mi-a dat a înțelege Agatha, soția sa6). Cel mai adesea, privea femeia ca parte a unei posibile perechi. Ce căuta el în „iubire”? înaintea tandreții - voluptatea, deși resimțea și lipsa celei dintîi. în intimitate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al scriitorului. Nu există nici o ipocrizie aici, doar contradicțiile și incomensurabilele inerente întreprinderii artistice. Următoarele capitole aduc în centrul atenției aceste patru teme cu scopul mai larg de a oferi o înțelegere corectă a personalității ei, atât cerebrală cât și senzuală, în timp ce se explorează alter-ego-urile operelor ei de ficțiune. Pe măsură ce urmărim derularea vieții ei, fiecare temă decurge una din alta, în ciuda suprapunerilor și reciprocităților: clasicismul din tinerețe care s-a accentuat pe măsură ce s-a maturizat; aviditatea ei ca seducătoare și călătoare
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
până la punctul în care am pierdut simțul prezentului, și trăiam în acel spațiu intermediar al fabulosului și al fiecărei zile descris în nemuritoarea Gradiva (romanul din 1903 al lui Wilhelm Jensen care combină arheologia clasică cu trezirea omului spre plăcerea senzuală)"38. Yourcenar a publicat relativ puțin în acești ani. Scria varianta de lucru a eseurilor periodice de călătorii și și-a intensificat helenismul. Cei trei au scris de asemenea schițe bazate pe mituri grecești: Yourcenar s-a concentrat pe mitul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
special culturile antice elenistică și bizantină, pe care Cavafis le-a preamărit. Și Yourcenar a fost atrasă de acest melanj între memoria istorică și experiența personală pe de o parte, și viziunea tragică asupra vieții exprimată în principal în imagini senzuale și erotice. de acord. În câteva săptămâni erau prietene și vor călători curând în toată Europa în cursul primăverii lui 1937. Cu toate acestea, Marguerite continua să se gândească la Fraigneau, și era încă îndrăgostită de Lucy. Yourcenar încheiase un
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
veșnic indisponibil o șocase profund, așa cum i se întâmpla Sophiei în roman. Eric îl dorește pe Conrad fizic, Sophie simte agonia iubirii neîmpărtășite în viscere, și în pântece. Treptat, fratele și sora ajung să ocupe un loc similar în viața senzuală a lui Eric, în ciuda faptului că respingea toate femeile. Conrad este prezentat aproape hermafrodit, păstrând o inocență copilăroasă și o suavitate de fetiță, și curajul nesăbuit pe care obișnuia să-l manifeste ca un somnambul care se cățăra altădată pe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
eficient ca Hristos și martirii lui de mai târziu. Dar în timpul acestui moment din secolul al II-lea umanitatea a trebuit să se îngrijească de ea însăși, să se bazese pe propriile ei resurse nereligioase. Această rezistență solitară rațională, proactivă, senzuală, veșnic armonizată cu moartea individuală a format baza versiunii unice a melancoliei: aceeași pe care artiștii renascentiști, care o fascinaseră pe Youcenar, au încercat să o surprindă în special în opere cum ar fi Melancholia lui Dürer. Yourcenar a vrut
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
au sugerat alte răspunsuri, câteva atât de contradictorii încât au inițiat noi religii și filosofii. Printre acestea s-a manifestat o reînnoită vigoare față de două tipuri antice de iubire pe care grecii atenieni le-au minimalizat: Eros, o dragoste fizică senzuală între două persoane; Agape, o dragoste mai generalizată, aproape fără pasiune pentru lucrurile acestei lumi. Aceste forme de dragoste depindeau pentru interpretările lor aproape exclusiv de cei ce le practicau. De exemplu, noua mistică platonică insista că pasiunea erotică era
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]