17,843 matches
-
naționalist și-a reșapării unor personaje sinistre, ce erau pe panta descendentă spre groapa de gunoi a istoriei. Miturile naționaliste sunt prin excelență suicidare. Ele satisfac (în terminologia lui Vladimir Tismăneanu) penibile orgolii tribaliste, dar nu oferă soluții pentru nimic serios și durabil.
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
Constantin. Și niciunul dintre acești critici nu i-a pus la îndoială autorului statutul de poet. De unde, atunci, impresia că lirica lui Gheorghe Grigurcu se află într-un permanent con de umbră? Poate din faptul că, deși îi sunt dedicate serioase studii critice, lirica sa este foarte rar invocată atunci când se fac bilanțuri cu poeții reprezentativi ai unor epoci sau în cadrul diverselor dezbateri literare. Grigurcu este genul de poet unanim respectat de cei care îi comentează în mod concret cărțile, dar
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
Societății Academice Române, trăsurile biografice ale, inițial, anonimului traducător, devenit apoi colaboratorul său la dicționarul româno-german, a explicat și că: În anul 1842, Munteanu ne surprinsese cu publicarea Suferințelor lui Werther traduse după Goethe. Numai așa ceva nu așteptam noi de la seriosul nostru Munteanu. Căci și Bariț avea un soi de venerație cvasi-filială față de Schiller, pe care a și mărturisit-o fără reticență. Trebuie să spuiu - a povestit chiar el - am către Schiller o foarte mare plecare, nu știu cum, de multe ori îmi
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
dau acea iubire și cinste ce i-o dăm unui tată, care ne-a născut și ne-au crescut. Lumea germană și Europa se minunează de acest geniu; eu biet român încă mă minunez și mă smeresc înaintea marelui duh. "Seriosul" Gavril Munteanu, îl scandalizase pe intratabilul Bariț, întrucât, în calitatea-i de profesor la Seminarul Episcopiei de Buzău, făcuse necuvenite "pasuri laice" prin tălmăcirea unui "romanț" scris "fără țeremonii" și într-o "limbă aprovizionată cu belșug". Nu avem suficiente testimonii
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
din paginile selecției. Cu Alice Voinescu, tonul se agravează și începe suita femeilor eroine, a personalităților supuse opresiunilor sistemului și brutalităților mărunților servitori ai acestuia. Fragmentul din Jurnalul Alicei Voinescu reveleză de un profesionalism luminos al scrisului, semn al culturii serioase și complexe. Aceasta dezvăluie un stil oarecum asexuat, profund, tăios, impresionant în momentele de autoanaliză. Ființă religioasă, Alice Voinescu își scrie Jurnalul cu o supremă credință în Dumnezeu, folosind din când în când mostre de dialog superior cu divinitatea. Un
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
a fi căzut de pe linie și se întoarce cordial pe drumul cel cuminte, rîzînd el însuși de propria-i ieșire. D-l Camil Petrescu este impetuos în discuție, mergînd pînă la extravaganță cu disperare și luciditate, dar armele sale sunt serioase, și cred că este unul din cei mai de seamă dialecticieni pe care i-a produs generația după război." (apud Anton Adămuț, p. 38) Excesele și izbucnirile de orgoliu ale lui Camil nu au rămas nepedepsite. Ele au fost încondeiate
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
doar par a veni în ajutorul actorului, căci în realitate sunt ca un cuțit cu două tăișuri, cum l-ai întoarce, dacă nu te integrezi mecanismului hausvaterian, riști să te "tai". În fine, într-un spectacol văzut recent, alt regizor serios, Bocsardi Laszlo, citește Don Juan de Moliere într-un registru (n-am încotro și-i zic așa) contemporan, dar nu și actualizant, fiindcă nu se arată preocupat de posibile analogii mai mult sau mai puțin conjucturale, ci de reformularea unei
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
Capșa, peste masa încărcată de pahare cu șampanie fără să atingă vreunul - se întâlnesc cu cartofori isteți de provincie care se dedau la răsfățuri monden-amoroase bucureștene - conu' Cocriță, eroul unei riscante partide de poker, în urma căreia se alege cu câteva serioase acuze de asasinat și tâlhărie, descinde brusc într-o capitală amețitoare și se prăbușește direct în brațele focoasei țigăncușe Ortansa - și cu scriitorii cei mai în vogă. De la Duiliu Zamfirescu la Mateiu Caragiale, de la Constantin Stere sau Camil Petrescu la
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
Ilie Constantin În poemul Dar eu zic mereu, Geo Dumitrescu (1920-2004) vorbește - cu farmec și un fel de humor serios, orice avânt metaforic fiind înlăturat - despre cercetarea în real pentru a "stabili adevărul". Sub îndrumarea dascălului lor, niște elevi de o vârstă incertă (deși sunt încă instruiți de un învățător, sagacitatea și limbajul lor sunt cele ale unor studenți de
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
paria și va fi pus la index după moartea subită, survenită grotesc, în timpul unei conversații telefonice" (pag. 41) Erou al câtorva romane în epocă, ciudatul mecena devine, iată, din unghi mentalitar, și personaj al unui studiu critic dintre cele mai serioase. Mai cronicăresc și mai lejer, mai eseistic și mai personal de-ar fi fost, studiul istoric al lui Paul Cernat ar fi adunat, rapid & magnetic, câteva zeci de recenzii, unele admirative, altele, poate, arogant-resentimentare. Așa, el convoacă în jurul său o
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
că au ceva de spus în spațiul literaturii române de azi sau de mâine fiind uriaș, nu vedem cum colegii de la Luceafărul vor prididi să le răspundă tuturor amatorilor la Poșta redacției. Chiar și depozitarea volumelor expediate redacției va pune serioase probleme acesteia, dacă echipa de critici nu va face o riguroasă selecție prealabilă. Altfel spus, dragostea și interesul recenzenților sunt întotdeauna mari în punctul zero, de pornire. Când va veni valul de tipărituri, simțim că vor apărea unele amendamente în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
publicat tot în 2005. Vă remarca dubla pasiune, pentru pictură și poezie, pe care le serviți cu egal suflu în inspirația generoasă: "Poemele sunt pseudo-narative, cu intruziuni ale metaforei și chiar ale unor tipuri de aforism, maximă sau apoftegmă. Poet serios în apariția din caruselul liric al publicațiilor literare, Filip Köllö - o mistuire a trăirii lirice până la capăt". Aș vrea să nu vă mâhnesc, în cazul în care v-ați gândit să vă prefațez cartea, că nu mă consider omul cel
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
prin diagnosticul implicit și subliminal pe care-l fixează drept blazon al studiului și - în același timp - al operei mateine. Premisă de căpătâi a oricărei înțelegeri raționale ori emoționale, recitirea devine, la Matei Călinescu, algoritm. Ea capătă o armătură teoretică serioasă și își dezvoltă, recursiv, un inventar de texte pentru care devine principiu de decodare. James Joyce, Jorge Luis Borges, Vladimir Nabokov - în câteva din scrierile lor canonice sau numai marginale - nu pot fi, se pare, luați în posesie decât după
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
recursiv, un inventar de texte pentru care devine principiu de decodare. James Joyce, Jorge Luis Borges, Vladimir Nabokov - în câteva din scrierile lor canonice sau numai marginale - nu pot fi, se pare, luați în posesie decât după a doua foiletare serioasă. Lectura e imposibilă și insuficientă, iar dreptul de cetate îi revine exclusiv, după grila lui Matei Călinescu, relecturii. Pe sobra listă din volumul american Rereading se adaugă, mai probabil ca un tribut plătit tinereții decât ca o formă de patriotism
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
prezente în cuprinsul cărții pot trece - la maximă rigoare - drept simple "însemnări" (plăcute la lectură și cu miză nu chiar întotdeauna la vedere), însă ar fi mai mult decât nedrept să aplicăm în mod uniform aceeași grilă asupra tuturor studiilor - serioase și documentate - de aici. Capitole precum La Haimanale, Orașul copilăriei și adolescenței lui I.L. Caragiale, Elevul Caragiale Ion și dascălii săi, Republica și republicanii din Ploiești în situații caragialești și oglindiri caragialiene, Scrisori pentru Caragiale, Telegrame, Fiziologia prostiei, Tipizare și
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
ar avea posibilitatea să-și reia destinul (p. 156). Situația nu e deci nici pe departe una lejeră, relaxată, acceptabilă. Dimpotrivă! Avem concentrată aici drama profundă a unui istoric literar și editor. Iar motivele acestei decepții sunt dintre cele mai serioase, angajând chiar deficiențe de sistem: indiferența instituțiilor politice și a celor culturale, absența unui program național de valorificare a patrimoniului literar, carența instrumentelor bibliografice, ceea ce face, ieri, ca și azi, să "rămânem proprietari pe teritoriile vaste ale unei culturi neinventariate
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Dicționarul Scriitorilor Români, Gheorghe Perian, într-un comentariu mai aplicat, caracterizează romanul drept un "hibrid", rezultat din interferența unei teme preluate, moștenite (cea a "obsedantului deceniu"), cu tema propriu-zisă a prozatoarei. În Drumul egal al fiecărei zile, revine și accentuează seriosul cercetător de la Cluj, Gabriela Adameșteanu se dovedește "nepregătită" pentru introducerea unei teme proprii... Oricât de mult aș ține la grila istoriei literare, e limpede, în cazul de față, că ea deformează, în sensul unei evoluții prozastice, realitatea artistică a primei
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
formula nu este folosită exclusiv ironic și cu trimitere la Ceaușescu. Unii par să și-o fi însușit cu toată seriozitatea: "Dacă prin abstract am avea suma necesară, pentru unificare, ea nu trebuie considerată mare" (Cotidianul.ro); "hai să fim serioși, cât de tare poate să te rănească un copil de 5 ani, orice ar face el, și dacă prin abstract ar face-o, cât de conștient ar fi de ce a făcut?" (ronada.com).
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
că Bogdan Popescu se află, de fapt, la cel de-al doilea roman al său, după debutul din 2001 (Vremelnicie pierdută) distins cu premiul "Ion Creangă" al Academiei Române. Să-l localizeze, apoi, în actualitatea literară, ca pe unul dintre redactorii serioasei, dar mai puțin vizibilei, reviste Caiete critice. Și ce altceva? După primele entuziasme, după o parcurgere în viteza impusă de curiozitate, după notele exclamative de pe manșeta cărții, s-ar cuveni să facem o jumătate de pas înapoi și să discutăm
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
semnat Aristarc, în rubrica Punctul pe i, începută în pagina I. în numărul recent, indignarea lui Aristarc, sub titlul De ce mîncați acuzativul?, e îndreptată și spre cei care ignoră normele gramaticale: "Nu mai este cazul să ne jucăm cu lucrurile serioase. Nu mai sîntem dispuși astăzi să acceptăm nici o minciună și nici să ne amuzăm de atacul analfabet împotriva rostirii și scrisului limbii române". Ceea ce e amuzant e că înverșunatul pamfletar are și el unele probleme cu scrisul în limba română
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
reproduce un articol ("Scriitorul de mîine") pe care Eliade l-a publicat în Viața literară din aprilie-mai 1937, din care redăm un scurt citat: "Dacă scriitorul vrea într-adevăr să exprime epoca sa și să mulțmească pe acei puțini, dar serioși cititori pe care îi mai are - va trebui să scrie sub semnul timpului, sub semnul metafizic. Ceea ce nu era posibil acum 10 ani va fi cerut cu insistență peste 10 ani: o literatură scrisă de maeștri de la care publicul să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
clubului și tricourile violete sunt proprietatea lui Zambon sau a lui Iancu, e absolut irelevant. Relevant e doar semnalul tras cu acest prilej. Și anume, că mărunte chestiuni de interes strict local pot să devină infinit mai importante decât probleme serioase de ordin național. Adunarea suporterilor echipei "Poli" Timișoara în locul în care a avut loc revoluția anticomunistă din 1989 - Piața Operei - are, evident, o puternică încărcătură emoțională și politică. De ce s-au întâlnit tocmai acolo "galeriștii" unei echipe de fotbal, și
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
pe trupul plin de răni al unei țări incapabile să se despartă de trecut. Indivizi abili, capabili să speculeze în interes propriu fanatismul suporterilor, au reușit, cu investiții minime, să creeze veritabile armate private, gata să provoace, în anumite condiții, serioase convulsii sociale. Provenind, de regulă, din rândul tinerilor săraci, membrii galeriilor dobândesc o identitate de care se simt foarte mândri, de vreme ce aceasta e singura lor identitate. Apartenența la un grup perfect organizat - așa cum se vede aproape în fiecare oraș unde
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
pomădate cu un roșu noroc// pe-atunci te duceai în război pentru o fată/ pe care un soldat ungur a invitat-o la dans" (În patruzeci) Cu acest poem (plasat către finalul volumului) în minte ar trebui începută orice lectură serioasă a Cenotafului. Lumea de aici, cronologică în felul ei, și-ar putea revela pe deplin naturalețea, sonoritatea și sensurile, aidoma lumii noastre străbătute la pas cu căștile walkman-ului în urechi și, fără alte eforturi, îți aduci aminte de tine
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
e destul să ne comparăm mecanismele sufletești și mentale cu cele ale germanilor din RDG ca să ne dăm seama cum calitățile și defectele unui popor pot să se transforme, în anumite condiții, în inversul lor. Spre deosebire de români, germanii au fost serioși. Ei nu au avut spiritul nostru dizolvant în fața ideilor și sloganelor comuniste, ei n-au chiulit ca noi de la învățământul politic, nu-și băteau joc de lozinci și nu făceau bancuri cu Bulă. Germanii au receptat îndocrinările cu seriozitate. Ceea ce
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]