1,791 matches
-
și tace de‑ndată speriat, căci toate astea s‑au adeverit. Această mică scenă lasă în urma ei doi oameni satisfăcuți și alți doi nesatisfăcuți. Așa‑i mereu în viață, fifty‑fifty, ceea ce creează o anumită echitate. # Trebuie să te retragi sfioasă din fața mea, de parcă aș fi un demon. Teama ți se citește în ochi, foamea pe corp, maltratările sunt înscrise în piele și, adesea, proliferează și mai adânc. Ajung până în suflet, iar lucrul acesta se exprimă tot în privire. Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
combătea puternic: - Chestia cu autocolantele poate fi ceva bun. Dar nu-i destul. Cât o s-o putem susține? Vreau să zic: fără să ne plictisim. Își plimba degetul arătător pe masă, urmărindu-i cu privirea itinerariul ocolit. Cașiș e un sfios. Așa cred. - Ar trebui ca asta să fie numai una dintre acțiuni. Trebuie să ne mai gândim și la altceva. Adică, mi se pare frumos ce-mi Închipui: BLA-BLA-BLA, POEZIE, BLA-BLA-BLA. semnat CELEBRUL ANIMAL. Sună bine, o vreme sună bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să ne mai gândim și la altceva. Adică, mi se pare frumos ce-mi Închipui: BLA-BLA-BLA, POEZIE, BLA-BLA-BLA. semnat CELEBRUL ANIMAL. Sună bine, o vreme sună bine. Da’ ne trebuie mai mult. Bun, Cașiș! Deci ai o idee. Dar ești sfios. Îți mai plimbi o vreme degetul pe tăblia mesei. Oricum, exemplul tău e bun. Așteptăm. - De pildă: să ne publicăm, mă scuzați, vreau să spun să trimitem texte la „Anunțuri gratuite“. Luăm Vând și cumpăr, completăm talonul, semnăm tot Celebrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
semănau cu Încercările de cucerire descrise Într-o ars amandi arabă, În care, ca să ajungi În așternuturile unei văduve, trebuia ca mai Întâi să-i răsfeți progeniturile. Din nou, prea livresc ca să fie și excitant. Mă mărginisem așadar la o sfioasă camaraderie, nu era nici asta puțin lucru pentru unul ca mine. Eram, ca să spun așa, Îmbărbătat de atenția pe care mi-o acorda Cristina. E o femeie atrăgătoare, Într-un anume sens vulgară, cu părul ei lung și blond, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Dar el prefera să se ajungă la violență. Cum s-a Întâmplat și În seara aceea, În grădină: - Nu-l mai suport! Nu-l mai suport, ticălosul naibii! Ieșirea asta m-a descumpănit pentru câteva clipe. Mă pregătisem să par sfios și inofensiv, se pare Însă că așteptările ei erau mari. De data asta nu mă ajutau presupusele mele competențe consolatoare. N-am reușit să mă ridic la Înălțimea așteptărilor ei. Îmi Închipui acum că, scoasă din sărite, căuta un aliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
centimetri. Îmi dă țigara Înapoi, umezită. Acum am mâinile ocupate. Mai trag repede câteva fumuri, apoi vreau să arunc țigara la jumătate. Nu, mai dă-mi și mie. Am din nou mâinile libere. Îi ating coapsa cu vârful degetelor. Prea sfios, crede că-i vreun fir de iarbă. O strâng de genunchi, simte. Se ridică În capul oaselor și râde. De-abia auzit, dar râde. Chicotește. Și-atât. CAPITOLUL VIII. ÎN CARE CELEBRUL ANIMAL INTRĂ ÎN VACANȚĂ, IAR NOI ASEMENEA Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce naiba! Ajungem repede, nu e departe, omul nostru stă Într-un bloc cu patru etaje. Scara A, apartament 11. Etajul 3. Adelin rămâne jos, noi urcăm cu pași mari. A venit ziua plății. E trecut de miezul nopții, așa că ciocănim sfios. Vedem lumină strecurată pe sub ușă. Pe Leac Îl pufnește râsul. Nu răspunde nimeni, se stinge lumina pe scară. - Hai, Adi, bate mai tare! Leac râde de mine. - Bate, mă, bate, că-i acasă. Tot nu răspunde nimeni. A dracului lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
trivialitate al acestei arlechinade, despre poezia prohibiției anilor ’30... Devine vizibilă, în sfârșit, și perechea din tren : cavalerul își plimbă chipul spuzit de coșuri dintr-o parte în alta a foaierului, croind drum delicatei thailandeze, mai stin gheră și mai sfioasă ca în ajun. Îi explică, firește, protector și intimidat. Încearcă să înregistreze, în același timp, figurile marcante ale asistenței. Nu cunosc pe nimeni, pot fi oricând solicitat să-mi justific prezența. — Cum ai nimerit aici ? întreabă, într-adevăr, fata, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și cheamă, ridicând brațele : Doctore !... Doctore ! Colosul din fruntea echipei de la masa de care ne apropiem este cunoscut oricărui telespectator. Ghidul nostru îi prezintă doar porecla : Balaurul. De lângă umerii imenși ai tribunului se ridică apoi, încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ciudată, așa era atunci. Imaginea liniștii virginale ! Ca la pictorii maladivi și suprarafinați... Dintr-o familie vestită, de care s-a rupt imediat după ce l-a întâlnit pe Hariga. Chelnerul cu trei sticle roșii în brațe se încrucișează cu pașii sfioși ai unui ins cu o figură de farmacist palid, ghebosul, ce se apropie de masă. — Îmi dați voie... și își aduce un scaun lângă uriașul din capul mesei. Domnule, eu te citesc cu regularitate. Îmi place combativitatea dumitale. M-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi întinde paharul său. Moment penibil, mai ales că alt pahar liber nu există. — Puteți să-l luați, e neatins, îl îndeamnă grăsanul. În definitiv, sunteți obișnuit cu maniere mult mai grosolane. Farmacistul flautist roșește, obligat să ia paharul. Gustă sfios câteva picături și îl depune pe masă. Zâmbetul tânărului se lățește, satisfăcut. Râtul gros și ochii mici, fruntea îngustă. Gulerul înalt al puloverului alb și mătăsos învelește, fără să ascundă, gușa stratificată. — După ce a terminat Belle Arte, a fost trimisă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
i-ar regenera toate mucoasele. Icnea, purificat. Întinerit, golit. Nu se mai putea liniști, sleit de puteri. Căzu într-un târziu peste birou, zdrobit. Palma luneca pe sticlă tremurând, bâjbâind. Căuta butonul lămpii, s-o stingă. În întuneric, vocea reveni sfioasă, obsedantă. Se amețise din ce în ce mai rău ?... — Jocul meu e mai periculos decât crezi, fetițo. Mult mai crud decât bănuiești... un joc al minții, calcul și fantezie. O minte mobilă, cu circuite fine, delicate. Îmi lipsește, e-adevărat, caracterul. Egoismul și orgoliul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și dormi. Cineva șoptise rar cuvintele, ca unei surori. Femeia era desculță ? De aceea n-o auzise intrând ? Venise de undeva de aproape, fusese prin preajmă ? Luneca acum spre ușă, fără zgomot, cu privirea sticloasă ? Ghemuită, cu umerii căzuți, leneșă, sfioasă. Ușa se închise, cândva, lent. Stăruia un parfum ciudat, un amestec de mirosuri. Deținuta mai privi, probabil, o vreme ușa, se întoarse. Își rezemă tâmpla de marginea ferestrei. Rămase nemișcată. Obrazul ei obosit părea plin de lumina zilei care urca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la nivelul meu sau al vostru sunt responsabilitățile. Joi, ora treisprezece și treisprezece. Caloriferele reci, asediul toamnei, ferestre gri. Curioșii se retrag spre locurile lor. Un domn înalt și cărunt, lângă bărbatul șchiopătând, discută despre admiterea la Conservator. Infirmul răspunde, sfios, nu îndrăznește să dea sfaturi privind reușita unui tânăr la acest dificil examen. Câțiva pleacă la o ședință. Trei colegi sunt chemați la sediul sindicatului. Două halate stau față în față, își vorbesc. Soț și soție ? Soțul se îndreaptă, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
el. Am simțit cum mă apucă o amețeleală ciudată. În scrijeliturile astea aștepta un secret. Secretul pândea ca o molimă nevăzută. Gata să se strecoare, pe nesimțite, printre noi. - Eu sunt Logon, Îmi spuse omul și zâmbi pentru prima oară, sfios ca un copil. Răsuflă, ușurat, iar ochii prinseră a-i juca, sclipitori, de parcă tocmai ar fi primit ceva În dar. Îmi dădu scoica și zării pe ea acea făcătură meșteșugită de Enkim pe malurile tuturor apelor la care ajunsesem. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
erau, În marea lor majoritate, cei care ședeau acum la mesele aceluiași lăcaș primitiv al plăcerii, privind În jur pe furiș cu precauție, purtînd pe chip o expresie de așteptare sau nehotărîre și aruncîndu-și uneori priviri furișe, ascunse și zîmbete sfioase. CÎt despre femeile care-i serveau, acestea erau prostituate recrutate, În marea lor majoritate, din marile orașe din Nord sau din centru, de o lăcomie animalică, avidă, cu priviri obosite, cu fețe aspre, chinuite și istovite de practicarea mecanică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ochi neîncrezători era aceeași cu femeia care-i făcuse semn cu mîna de atîtea ori. Dar chipul ei era aspru, slab și colțuros; pielea Îi atîrna În pungi gălbejite, iar ochii ei mici Îl priveau bănuitor, plini de o Îndoială sfioasă și neliniștită. Căldura, afecțiunea și libertatea curajoasă pe care le găsise În gestul ei dispăruseră În clipa cînd o văzu și-i auzi glasul neprimitor. Iar acum propriul său glas răsună sec și nefiresc cînd Încercă să-i explice prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei, este încă un prilej în a-și dovedi bărbăția, de a ține piept oricăror invazii, de mici, cârnați și bere fie ea chiar nemțească. Este pentru ei, o adevărată bucurie a primăverii renăscute, când plesnetul mugurilor ce se deschid sfios, se suprapune perfect și polifonic, peste zgomotul sacilor de cărbuni, târâți de prin benzinării spre portbagaje încăpătoare, puse alături de specialități gustoase cu tocătură la grătar. Și apoi să vedeți, cum se întorc seara de la demonstrația de 1 mai, sănătoși și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dintre români și nici în cot nu-i doare, că vineri, Luna în complicitate cu cinci planete perfect mature, Venus, Mercur, Marte, Jupiter și Uranus, s-au aliniat frumos ca la armată, adică pentru ochiul nostru, cică s-au ascuns sfioase una după alta, provocând un trenuleț astral, în care unii văd mari și grave necazuri. Nu le pasă, nici de greaua lovitură la adresa turismului românesc dată de această primăvară călduroasă așa de timpuriu, care a făcut ca Hotelul de gheață
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început, vizitatorii se arătară cam sfioși; mai mult se îngrijiră de cele ce țin de tipic: colacii, coliva, prosoapele, plata țârcovnicului. Cei mai mici erau uimiți că Bunicul nu scotea aburi pe nări - așa cum scoteau ei, din cauza frigului - și nu părea să-i fie deloc rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prinseră și ei curaj. Cornel se apropie și-i aranjă potcapul, nu înainte de a i-l împinge nițel pe o ureche, așa, ca să-i dea un aer ștrengăresc. Nepoții se strânseră fascinați de culoarea de lumânare a Bunicului. Îl atinseră sfioși, apoi luându-și-o în cap, începură să se joace cu degetele groase și galbene, aplecați peste marginea sicriului. Parcă și mirosul emanat de mort era tot unul de lumânare, dar de lumânare adevărată, de ceară, iar nu de parafină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină... În plus
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în aproape toate sonetele, zăpada e o prezență constantă, cu multiple conotații - Zăpezi incendiate de gura ta-n săruturi / Sub pleoape mi se adună ca-n ziua cea dintâi...; Zăpada buzei, iată, închisă-n așteptare / Sub candela-mplinirii va încolți sfios...; Zăpada caldă gata să-și reia fiorul / Se aprinde-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne-mbracă-n așteptări; Incendiază rana zăpezile stelare...; De-un timp zăpada, iată, ia foc în calendare / Nisipul în clepsidră-i de miere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Alcătuiți propoziții în care să folosiți sensurile diferite ale cuvântului ochi. 4. Folosiți în enunțuri proprii ortogramele întâlnite în text. 1. Delimitați fragmentele. Scrieți ideile principale. Legenda cucului Eugen Jianu Era pe vremea aceea demult, tare demult, cucul o pasăre sfioasă, care rar de tot ieșea în văzul lumii, ducându-și traiul mai mult prin păduri. Cât privește viersul, apoi acesta îi era mai mult șoptit, încât aproape de el trebuia să te afi ca să-l poți desluși. Asta pană în ziua
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
s-a frânt brusc deoarece nu eram pregătit să-mi duc intenția până la capăt și apăruse un pretext onorabil pentru a mă supune sorții. Nu eram atât de viteaz încît să-mi decid singur drumul. Am fost un copil cuminte, sfios, inhibat. Dacă aș fi sărit gardul, m-aș fi întors, probabil, înainte de a fi ajuns în ulița din mijlocul satului. Mă îndoiesc că eram mai puțin ezitant decât sunt acum. Nesilit de împrejurări, n-am fost niciodată capabil să iau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]