3,671 matches
-
din străfundul șandramalei izbucnesc miorlăituri, mârâituri, cârâituri înverșunate și zbateri de aripi! Săriți, băi! Manivelă e aici! Săriți! Îl omoară...! țipă Vierme. Într-adevăr papagalul Horus este și el prezent, sechestrat în bucătărie și legat de picior cu o simplă sfoară de cânepă, prinsă de scheletul metalic ruginit, al unui suport pentru ferăstraie, unelte de grădinărit, lighene, crătiți, străchini și ibrice, la un metru și optzeci de centimetri, mai sus de sol. Insuficient de înalt, însă, pentru a fi la adăpost
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și trecuse pe furiș la fapte, animată fiind de un singur gând! Băă...! Ciuma asta bătrână fură legăturile de la morți, băă...! Ptiu, drace! Uitați-vă! îi zmucește Poetul acuzator antebrațul băbătiei, în sus, dezvăluind privirilor năuce ale celorlalți, bucata de sfoară care încercuise gleznele răposatului și care se balansa acum liberă, între ghearele vulturești ale hoanghinei. Aii...! Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine, femeie bătrână? Mizerabilo! Codoașo! Hoașco! o împroașcă Buletin, colorându-se rapid în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și mă ții aplecată de mă dor vinele de la picioare!" Drept răspuns, purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos dacă n-o fi căzut vreo bucată mai bună. Negăsind nimic, vru să plece după stăpîna-sa, dar legat cu sfoară de un pociumb, trebui să-și oprească avântul. Câinii însă se țineau după Ioana care, ajungând la ușa casei, așeză ceaunurile lângă prag zicînd: "Na, mâncați și voi, lua-v-ar dracii!" Cel mare se repezi la ceaunul gol, își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că și ei au câini și se întoarse înapoi. Era o cățea albă, șchioapă de când o împușcase într-o noapte jandarmii, și atât de rea că o țineau ziua legată ca să nu muște pe vreun trecător. Până să deznoade el sfoara, Ioana se înapoia cu oalele pline. Copilul o interpelă, urmînd-o în ogradă: ― Ne lași să ne jucăm cu câinii matale și cu cățeaua noastră?... Ai?... Ne lași? Baba nu răspunse. Băiețelul se obișnuise la ea, fiindcă până deunăzi a ținut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să preântâmpine orice pornire pe sfadă cu un "fire-ar a dracului" modulat după cerințele împrejurărilor. ― Uite, maică Ioană, că ăl mare nu lasă-n pace pe cocoș! zise deodată Nicu, care voia să lege și pe câinele babei de sfoara cățelei șchioape, ca să se joace cu ei de-a caii. ― Huo, potaie, ce ai cu cocoșul! făcu Ioana fără însă a se uita, zorită cum era să pregătească mâncarea găinilor ce începeau a se aduna acasă de pe unde hoinăreau toată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pe Nostromo nu aveau altceva.de făcut decât să aștepte. Să aștepte ca Parker și Brett să repare defecțiunile și să se roage pentru o îmbunătățire a stării lui Kane. Pe pasarelă, Lambert îl distra pe Jones motanul cu o sfoară. Era un motan inteligent, capabil de surprize. Câteodată, îi revenea sarcina să întrețină moralul oamenilor. Aceștia păreau să fie încântați să-l vadă țopăind și apucând sfoara albă. Lambert numea jocul, ăsta: alintarea motanului. Foarte conștiincios, făcea tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
stării lui Kane. Pe pasarelă, Lambert îl distra pe Jones motanul cu o sfoară. Era un motan inteligent, capabil de surprize. Câteodată, îi revenea sarcina să întrețină moralul oamenilor. Aceștia păreau să fie încântați să-l vadă țopăind și apucând sfoara albă. Lambert numea jocul, ăsta: alintarea motanului. Foarte conștiincios, făcea tot ce putea să-i smulgă navigatorului un zâmbet. Oamenii sunt atât de solemni câteodată. Era o funcție anevoioasă pentru un motan; dar el nu renunță, tot gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
colaci, în primul rând, și mai puțini gospodari îți dădeau vreun ban. Îmi aduc aminte că strângeam împreună peste o sută de colaci pe care nu-i puteai mânca în câteva zile, chiar dacă în casă eram mulți. Îi puneam pe sfoară și-i duceam în pod spânzurându-i de grindă ca să nu-i atace șoarecii, deși cred că nu aveam șoareci în pod, fiindcă țineam vreo trei pisici. Colacii ne ajungeau toată luna lui ianuarie. Îi luam de pe sfoară și-i
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
puneam pe sfoară și-i duceam în pod spânzurându-i de grindă ca să nu-i atace șoarecii, deși cred că nu aveam șoareci în pod, fiindcă țineam vreo trei pisici. Colacii ne ajungeau toată luna lui ianuarie. Îi luam de pe sfoară și-i încălzeam în rola de la sobă, frăgezindu-i. Și erau așa de buni!... O altă întâmplare pe care vreau să ți-o spun s-a petrecut pe când eram în clasa a treia și Aurel era în clasa întâi. Era
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lor slană și brînză și alte lucruri d’ale gurii din gospodărie. „De cînd cu criza, trebuie să-i mai ajutăm și noi, cu ce avem pe lîngă casă”, explica un bătrînel ducînd în brațe un pachet bine legat cu sfoară. îmi suna teribil de cunoscut ! Desigur, contextul este cu totul altul, dar mecanismele gospodăriei difuze par a se fi adaptat și acestui tip diferit de criză și a fi renăscut astfel pe măsura nevoilor actuale. Pentru lumea rurală cel puțin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spre ușa scundă a acesteia. Ușa se deschise după un timp, și în sală intră un individ foarte asemănător cu amicul meu din copilărie, din perioada sa de maximă decădere. Haina lui avea buzunarele rupte, pantalonii îi erau legați cu sfoară de împachetat. Despre fața lui, care ieșea vălurită de sub părul smuls în toate părțile, nu se poate spune decât că era o față de bețiv. Insul era împins de la spate de un patron - era numele dat celui care angaja ruletiștii - având
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în toate felurile de clarobscurul care-i înfășura: femei tăcute, întunecate, enigmatice, bătrâni șchiopătând, aplecați înainte și cu genunchii-ndoiți, copii cu botișor primitiv și ochi de libelulă, bărbați cu șepci, nebărbieriți, ducând pachete învelite în ziar și legate cu sfoară. Toți țineau câte un buchet de flori în mână. Eu îmbrățișasem stâlpul porții și îi priveam fermecată cum se pierdeau pe cărarea care ducea spre foișorul luminat ,acum el însuși ca o stea. Ochii mi se închideau de somn. Aș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să se jelească, pentru că astfel ne temeam că ar fi putut să ne înduioșeze. Am găsit două scânduri îmbinate în unghi drept, pe care le-am înfipt într-o crăpătură din parchetul smuls al clasei. Funia am făcut-o din sfoara unei planșe înfățișînd "Rapița". Într-o tăcere în care doar trosnetul flăcărilor se auzea, am dezbrăcat-o pe Zizi de toate hainele de pe ea, pe care eu însămi le croisem și le cususem cu-atîta trudă, și le-am aruncat pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii lărgiți, am privit cum primele pale gălbui se lipesc de corpul păpușii, cum mâinile și picioarele încep să ardă ca niște torțe, cum din corp iese un fum gros. În câteva secunde Zizi dispăru într-un înveliș de foc. Sfoara se aprinse și ea si se rupse, iar păpușa se prăbuși peste rug, unde arse multă vreme, până se prefăcu într-un vălătuc de cenușă. Doar capul i se înnegrise și rămăsese ca o bilă murdară în mijlocul flăcărilor. Părul de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noastre. Acum zece ani, am fost la nunta ei..." Făcu semn unui tânăr care rămăsese afară și pe care nu-l văzusem când deschisesem ușa. Tânărul intră, ne salută timid și, proptindu-și tabloul de genunchi, începu să-i desfacă sforile. Apoi a scos pânza cu care fusese acoperit și s-a dus să rezeme tabloul de jilțul Generălesei. Luchian și cu mine am împietrit. "E cu câțiva centimetri mai scundă decât originalul, ne-a spus. Când am văzut-o ultima
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrerupse Marina. Și când veți vedea ce vă aduc în loc!... Traversă repede salonul, deschise ușa și, după câteva minute, se întoarse însoțită de o foarte tânără pereche. - Proaspăt logodiți, îi prezentă ea. Apoi, tustrei, cu mare grijă, începură să desfacă sforile și să scoată tablourile, unul după altul, din pânzele cu care fuseseră acoperite. Ca de obicei, așa cum făceau de câte ori simțeau că nu mai e nimic de spus, nimic de încercat, se strânseseră toți în fața ferestrei. Priveau ninsoarea. Nu se mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă-sură, cum să te ferești de capcanele cîștigului facil și chiar de pericolele anunțurilor "cu locuri de muncă" atît de promițătoare încît par ireale într-o societate de tranziție ca a noastră. Nu te vom învăța cum să tragi sfori și să te dai drept ceea ce nu vei putea fi niciodată ca să obții un post bine plătit și "onorabil" din toate punctele de vedere. Din păcate, e plină societatea românească de astăzi de astfel de "indivizi", firește, incapabili, dar susținuți
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
Cel ce va umbla peste ani prin gazete, prin memoriile noastre, riscă a fi asurzit de un îngrozitor vacarm : zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu insolență în Cameră și boicotând proiecte bune de legi, numai pentru că le-a propus adversarul, ținând admirabile discursuri fără să avem deloc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care la Vama-Poștii, hai și io după ei, și parcă și-acu le văd pe ale două cucoane, în blană de astrahan și cu pălării pe cap, și cu-o mână vârâtă-n manșon, și cu ailantă cum trage de sfoară o grindă. Târa amândouă cu sfoară o grindă prin toate hârtoapele din Iancului, ele știa de unde-o găsise. Și după ele un domn mai bătrâior, da un domn bine, cu cotleți, cum se-mpleticește pân nămeți, c-un par în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
după ei, și parcă și-acu le văd pe ale două cucoane, în blană de astrahan și cu pălării pe cap, și cu-o mână vârâtă-n manșon, și cu ailantă cum trage de sfoară o grindă. Târa amândouă cu sfoară o grindă prin toate hârtoapele din Iancului, ele știa de unde-o găsise. Și după ele un domn mai bătrâior, da un domn bine, cu cotleți, cum se-mpleticește pân nămeți, c-un par în brațe. Și io, când îi văz
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zice, că îmi iei și ochelarii ! Ș-uite-așa sta, numa cu ochii pe mine ! Ce-ai, zic, ce te-apucă ? Ce treabă am io cu ochelarii tăi ? N-am p-ai mei, zic ? Ce-mi trebe, zic, gioarsile tale, legate cu sfoară ? Dacă vede el că tot îi dau cu gura, tace, și, cum întoarce capu, io bâști ! Vâr ochelarii în țoașcă ! Eee, de luat i-am luat, da de văzut mare lucru nu văz cu ei ! E prea tari pentru mine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gemene : closetul Negulescu și closetul Delcă, făcute din aceeași scândură geluită, la fel cu OO scris pe ușa de lemn maro. Foraibărele închid bine ușa. Pe jos un preșuleț de cârpe, de perete agățate pătrățele de ziar, atârnate într-o sfoară. Fiecare își ține cheia. Stăm amândoi pe bancă și ne destindem. Încercăm să zărim bucata de cer, privim apoi în jos, spre curtea măturată. Curtea e cheală, nu crește iarbă. Mă ridic primul de pe bancă și pietrișul scârțâie sub pașii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prundiș, iar stâncile colțuroase și zimțuite se prelungeau sub apă, acoperite cu alge cafeniu-aurii și ivindu-se la suprafață la vremea refluxului. Familia se împrăștiase în diverse locuri și descoperise felurite ascunzișuri pentru dezbrăcare. Gabriel își desfăcuse pachetele legate cu sfoară direct pe nisip, întrucât ea nu se ostenea niciodată să se ascundă ca să se dezbrace. Alex și Ruby ocupaseră o mică grotă într-o stâncă dinspre uscat, care era, în mod tradițional, a lor. Hattie și Pearl porniseră, sfioase, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și Pearl purta o rochie de vară, dar nu înflorată și vaporoasă ca a lui Hattie, ci dintr-un material apretat galben, dreaptă ca un sac sau ca o uniformă dintr-un film științifico-fantastic și strânsă în talie cu o sfoară împletită. Până și capul ei, cu profilul tăiat în linii drepte, părea mai îngust, de parcă încerca să fie bidimensional. Soarele dăduse o nuanță mai închisă tenului ei smead, îi rumenise pomeții și-i aprinsese reflexe roșcate în părul negru, tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un vierme într-un măr, docil, crezi că va mai prezenta vreun interes pentru tine? Nu crezi cumva că-ți place așteptarea? Uneori am impresia că George e un pește pe care l-am prins într-o undiță... cu o sfoară lungă, lungă... și-l las să zburde... să zburde... să zburde... Ce imagine terbilă! — Ce-i muzica asta ciudată? — E un bâlci pe islaz. Ecourile îndepărtate ale muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]