3,370 matches
-
ar trebui să obțină suficient ca să poată răspunde la întrebările voastre. Douăzeci de minute mai târziu, probele de țesut fuseseră prelevate și plasate într-o serie de tuburi de sticlă. Tuburile fură așezate în fantele dintr-o cutie frigorifică metalică. Sicriul își recăpătă locul din groapă, dispărând în umbră. Haide să plecăm de aici, le spuse Emily Weller copiilor ei. Trebuie să beau ceva. În timp ce se îndepărtau, cu mașina, i se adresă lui Tom: — Îmi pare rău că a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Weller, amintindu-și tot ce se întâmplase în timpul exhumării. Revăzu scena în minte: văduva înlăcrimată, sprijinindu-se de fiul ei înalt, cu fiica îndatoritoare stând alături, ținându-i șervețelele lui mami. Totul foarte înduioșător. Numai că ... În momentul în care sicriul fusese scos din pământ, Emily Weller devenise agitată. Dintr-o dată, văduva îndurerată a vrut ca totul să se termine repede. Să nu ia corpul la spital. Să nu ia prea multe probe de țesut. Femeia care ceruse o analiză ADN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Marty, clătinând din cap. E o nebunie. — Nu noi am făcut-o, Marty. Jur că nu noi. Trebuie să fi fost ticăloșii de la cimitir. Știi cât de ușor merge. Se ține ceremonia, familia aruncă puțin pământ și toată lumea pleacă acasă. Sicriul nu e înmormântat. Îngroparea efectivă are loc abia a doua zi. Așa că se întorc în aceeași noapte, ca să ia oasele. Știi cum merge. — Tu de unde știi? întrebă Marty, uitându-se urât la el. — Pentru că anul trecut a sunat o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spune că ar fi pășunile raiului. A fost frecat, periat, clătit și apoi lăsat așa, gol, să se usuce pe piatra netedă din curtea moscheii, Înainte să fie Înfășurat Într-un giulgiu de bumbac din trei bucăți, așezat Într-un sicriu și, În ciuda sfatului ferm al consiliului bătrânilor de a fi Îngropat În aceeași zi, Încărcat Într-un dric pentru a fi dus direct Înapoi la casa familiei Kazanci. Nu puteți să-l luați acasă! a exclamat bărbatul uscățiv care spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mortul. Într-o clipă au Încropit un convoi format din patru vehicole. În fruntea procesiunii venea dricul, de culoare verde-salvie, așa cum se cuvine să fie un dric musulman, culoarea neagră fiind rezervată funeraliilor minorităților, ale armenilor, evreilor și grecilor deopotrivă. Sicriul era așezat În partea din spate a camionului cu trei compartimente și, fiindcă cineva trebuia să Însoțească mortul, Asya s-a oferit de bună voie. Armanoush, pe chipul căreia se citea o confuzie totală, o ținea strâns pe Asya de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din fericire se prierduseră unii pe alții din vedere. S-a simțit cuprimsă imediat de o ușurare lipsită de orice fel de rușine nezărind nici una din rudele ei din familia Kazanci În raza ei vizuală, În afară de cea care zăcea În sicriul din spate, bineînțeles, Însă nici asta nu intra În raza ei vizuală atâta vreme cât nu se Întorcea. Pe măsură ce Înaintau prin traficul gelatinos, atât de aglomerat și de Înțepenit, străpuns ici și colo de breșe neașteptate, În fața lor a apărut o camionetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și-ncolo În fereastra din spate. — Uită-te la ei! Așa ar trebui să se comporte niște oameni maturi?! a explodat șoferul dricului. Așa se-ntâmplă uneori. Un suporter moare și familia sau prietenii lui descreierați vor să-i Înfășoare sicriul În steagul vreunei echipe de fotbal. Și după aceea se așteaptă să transport sicriile astea profanatoare la cimitir! Dacă e să mă-ntrebați pe mine, toată chestia asta e blasfemie curată! Ar trebui să existe o lege care să interzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a oprit brusc, iar dricul a oprit și el tocmai când distanța dintre cele două mașini se micșorase până la un fir de păr. Asya și Armanoush s-au aplecat În față din cauza opririi bruște și apoi au verificat amândouă deodată sicriul din spate. Era intact. Într-o clipă proprietarul obiectelor căzute a sărit din taxi, Încă zâmbind și cântând, cu fața pe jumătate galbenă, pe jumătate roșie strălucind de Înflăcărare. S-a uitat În urmă de parcă și-ar fi cerut scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mașină plină cu suporteri a trecut În goană pe lângă el cântând imnul și amicul lui a bătut nerăbdător toba cu mâna, și-a amintit să-și ridice mobilul și bățul din mijlocul străzii. După ce a mai aruncat o ultimă privire sicriului din dric, s-a Întors și s-a suit din nou În taxi. De data asta nu s-a mai aplecat pe fereastră, ci a rămas Înăuntru, liniștit. Armanoush și Asya nu s-au putut abține să nu zâmbească. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
schimbat câteva cuvinte cu șoferul și i-a dat un bacșiș. Volkswagen-ul, Alfa Romeo-ul argintiu metalizat și Toyota Corolla erau aliniate În fața casei. Se părea că toată lumea ajunsese Înaintea lor. Casa era plină de oaspeți care așteptau cu toții ca sicriul să fie dat jos din mașină. Întrând În casă, Asya și Armanoush s-au trezit Într-un spațiu exclusiv feminin, Înțesat până la refuz. Deși majoritatea oaspeților erau Înghesuiți În livingul de la parter, unii erau Împrăștiați În momentul ăla prin alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plăcuse. Un frumos exemplu de negare! Fraza „Autobiografia nu e punctul meu forte“ voia să spună: „Vreau să vă vorbesc despre mine și despre problemele mele“. Un șiretlic vechi de cînd lumea. O văzuse pe mama sa vie plîngînd În fața sicriului tatălui mort. Încercase s-o descrie. Nu avusese puterea s-o facă. Era exact cum spunea: autobiografia nu era punctul lui forte. PÎnă la urmă rînduise cele cîteva pagini deja scrise și micul teanc de Însemnări Într-un dosar plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îmbrățișez tare de tot.“ El știa că Îi umple de consternare pe cei care țineau la el sau care aveau pentru el ceva ce aducea a sentiment pozitiv - acel grup ales de prieteni pe care și-i Închipuia plîngînd În fața sicriului lui atunci cînd Își imagina propria-i Înmormîntare. Ca să nu sperie oamenii, Începuse să mintă atunci cînd Îl Întrebau ce mai face. La ce bun să-i Îngrijoreze? La ce bun să le spună că nimeni nu mai putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
telefonul suna necontenit. Un tipograf din Avignon, care lucrase cu el prin anii cincizeci, m-a luat cu el la Manosque pentru a discuta cu o Întreprindere de pompe funebre. Mi s-a cerut să aleg Între diferite modele de sicrie, de parcă aș fi venit să cumpăr o mașină. Seara, am izbutit, surorile mele și cu mine, s-o convingem pe mama să se ducă să se odihnească. Nu mai dormise de treizeci și opt de ore. L-a lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui se făcu auzit un cor de bolboroseli. În interiorul saltelel, așezată peste umplutura din păr de cal, era o haină mică din blană ca de copii. Mânecile erau îndoite cu grijă în față, aduncând aminte de poziția unui cadavru în sicriu. Porfiri își deschise tabachera. Luă una și o puse în gură. Mai răsmăseră opt, pe care i le dădu lui Dmitri. Capitolul nouăsprezece Govorov se întoarce. Porfiri îl zări pe Prințul Bicov înainte ca acesta să-l vadă pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bocete fără lacrimi și grija de a nu fi cumva furată de rudele mai puțin pioase, cum scumpul ei soț o certase, „Stricato, nu mă mai târî pe la toți doctorii, că oricum o să mor”, după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând „Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu”, în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se întunecaseră, ca de aburul unei respirații otrăvite. Murise Bătrânul. L-am chemat imediat pe Francisc să-i dau dispozițiile necesare: să stea de pază la morgă, ca să nu intre nimeni acolo - ce să vadă? o umbră? - apoi să sigileze sicriul și să permită accesul celor din azil. Privind doar capacul sicriului își puteau imagina orice. Le ajungea atât ca să se închine. Pentru mine am rezervat obligația de a ține un discurs emoționant. După înmormântare am luat-o pe Moașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am chemat imediat pe Francisc să-i dau dispozițiile necesare: să stea de pază la morgă, ca să nu intre nimeni acolo - ce să vadă? o umbră? - apoi să sigileze sicriul și să permită accesul celor din azil. Privind doar capacul sicriului își puteau imagina orice. Le ajungea atât ca să se închine. Pentru mine am rezervat obligația de a ține un discurs emoționant. După înmormântare am luat-o pe Moașa de mână, îndreptându-ne spre azil. În sala cu oglinzi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
intonat după ce respirase o dată, așa Încât să-l poată ține lung, pentru a-i da timp - scria Belbo - să ajungă până la soare. Partizanii stăteau rigizi În poziție de drepți. Vii nemișcați ca niște morți. Se mișcau doar cioclii, se auzea zgomotul sicrielor coborâte În groapă și derularea frânghiilor frecându-se de lemn În timp ce erau trase afară. Dar era o mișcare slabă, precum zvâcnirea unui licăr pe un glob, când acea ușoară variație de lumină nu face altceva decât să spună că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. [1926] * ECHINOCTIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși, soră, să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greierii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut repede ca unghiile și părul morților. Făpturi care
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sânge. Gorunul din margine de codru, de ce mă-nvinge, cu aripi moi atâta pace, când zac în umbra ta și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă? O, cine știe? - Poate că din trunchiul tău îmi vor ciopli nu peste mult sicriul, și liniștea ce voi gusta-o între scândurile lui, o simt pe semne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet - și mut ascult cum crește-n trupul tău sicriul, sicriul meu, cu fiecare clipă care
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
îmi vor ciopli nu peste mult sicriul, și liniștea ce voi gusta-o între scândurile lui, o simt pe semne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet - și mut ascult cum crește-n trupul tău sicriul, sicriul meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de codru. MUGURII Un vânt de seară aprins săruta cerul de Apus și-i scoate ruji de sânge pe obraji. Trântit în iarba rup cu dinții gândind aiurea - mugurii unui
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vor ciopli nu peste mult sicriul, și liniștea ce voi gusta-o între scândurile lui, o simt pe semne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet - și mut ascult cum crește-n trupul tău sicriul, sicriul meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de codru. MUGURII Un vânt de seară aprins săruta cerul de Apus și-i scoate ruji de sânge pe obraji. Trântit în iarba rup cu dinții gândind aiurea - mugurii unui vlăstar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
s-or vindeca închizîndu-se ca florile la întuneric. În curând picioare albe vor umbla peste ape. ECHINOCȚIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși soră să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greerii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară din oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește soră, oh soră să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut repede ca unghiile și părul morților. Făpturi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
era tare - În loc de arcuri, Maja dorise să pună o placă de lemn, el a crezut Întotdeauna că Încerca să se pedepsească pentru tot binele de care avusese parte. Atât de tare, Încât i se păru că e Întins Într-un sicriu. Și patul era rece. Se trase spre ea - corpul ei emana o căldură irezistibilă. Voia să audă că fusese doar un vis urât, că matroana Molinari nu putea cu nici un chip să-i distrugă viața, iar somnul greu și indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
despre tridacna, „cea mai mare cochilie din lume Între valvele căreia s-ar putea ghemui un om, pentru a muri“. Am glumit apoi pe seama faptului k ar fi frumos să fim Îngropați În câte-o cochilie, În loc să ne bage În sicrie. Eu am subliniat k mai există foarte puține tridacne deoarece sunt victime ale braconajului celor care le colecționează și oricum, din motive igienice și din lipsă de spațiu, În ziua de astăzi e mai bine să fii incinerat. Profu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]