3,605 matches
-
la o petrecere? Atenția selectivă Înregistrarea unei petreceri cu o cameră video ne surprinde de multe ori; toată lumea vorbește și nimic nu pare că se deslușește în vacarmul creat. Însă realitatea psihologică este cu totul alta, căci nu pierdeți nici o silabă din conversația cu interlocutoarea sau interlocutorul dumneavoastră, iar bruiajul nu este perceput decât ca un fundal sonor. Acest paradox al cocktail party-urilor a fost subliniat de englezul Colin Cherry (1953) de la Massachusetts Institute of Technology. În opinia sa și a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
aproape, totuși de cratilism (nu capriciul subiectului, ci proprietățile obiectului ar determina, în ultimă instanță, numele ideal sau ideea numelui). Actul propriu-zis al numirii, al fabricării numelui, va presupune, așadar, imprimarea unei forme ideale asupra materiei lingvistice, asupra sunetelor și silabelor.2 Aspectul esențial pentru demonstrația noastră rămâne acela că Socrate descrie raportul dintre nume și obiectul numit în termeni mimetici: natura obiectului ar determina forma ideală a instrumentului care va servi la numirea lui. Fără a exclude de astă dată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
natura obiectului ar determina forma ideală a instrumentului care va servi la numirea lui. Fără a exclude de astă dată posibilitatea ca mimesis-ul să conducă la adevăr, se stabilește așadar o relație semantică între numele real, materializat în sunete și silabe, și numele „ideal” sau „natural”. Andrew Benjamin avea dreptate să constate că, în acest context particular, cunoscutele valențe negative ale imitației dispar: Este crucial să observăm, chiar în această etapă, că în legătură cu numirea - cu activitatea mimetică a numirii - adevărul este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
astfel încât să se poată exploata întreaga pagină, reducând la maximum marginile, pentru că hârtia costă, chiar din punct de vedere ecologic; decât să o ia de la capăt prea de grabă, proza consimte așadar chiar să fie despărțit câte un cuvânt în silabe, ceea ce poezia de obicei nu face, decât poate în delirul avangardelor radicale 235. O asemenea poziție găsește argumente solide chiar în investigarea etimologică a termenilor, știut fiind că în latină prorsus însemna „ceea ce avansează în linie dreaptă”236, în timp ce versus
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că în jurul său stăruie un fel de ambiguitate provenită tocmai din imposibilitatea de a-i stabili conexiuni etimologice sau denotative imediate. Singurul lucru care pare în afara oricărui dubiu este că, probabil datorită repetării ușor modificate a celei de-a doua silabe în final, cuvântul pare un soi de diminutiv sau hipocoristic și, în tot cazul, ne invită să ne închipuim că un individ care se numește mopete nu poate fi egoist sau ranchiunos, trebuie negreșit să fie un personaj drăguț, simpatic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dislexie pot avea rezultate medii sau peste medie În alte aspecte. Dislexia poate afecta dezvoltarea capacității de a-și aminti În succesiune corectă ceea ce a văzut sau a auzit, de a identifica sunete În cuvinte (spre exemplu, rime, sunete și silabe similare), capacitatea de concentrare și coordonare, cea de a pune lucrurile În ordine (spre exemplu, litere, grupuri de litere, zile, istorisiri sau informații), viteza și eficiența În citirea și Înțelegerea unui text. În procesul de Învățare, elevii cu dificultăți de
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
În acrostih se dezvăluie numele zeității care domină această misterioasă mitologie a durerii: Zoica, Lucsandra etc. Trebuie oarecare știință (și acolo unde există o știință, o tehnică a versului, există și o conștiință a posibilităților lui estetice) de a Împreuna silabele pentru ca, la urmă, numele scump să strălucească În poezie ca piatra rară Într-un giuvaer. Ienăchiță Văcărescu are, mai mult decît ceilalți, conștiința dificultății de a scrie. Alecu, Nicolae, chiar foarte instruitul Iancu au conștiința dificultății de a alege. Ienăchiță
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o limbă) nu Înspăimîntă pe Ion Heliade Rădulescu. Nu se simte la el nici o șovăială. Frica de a se rătăci În pădurile gramaticii nu-l urmărește. Versul este bine măsurat și, cînd observă la alții nereguli În privința ritmurilor, intervine, Îndreaptă silabele proaste, ceartă (În Ingratul) pe neștiutori. Este, desigur, un principiu de ordine și claritate luat din Boileau (a cărui artă poetică o și traduce), dar este și o nevoie mai adîncă la poligraful Heliade de a pune ordine În lumea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
priceput În genul declamator, dezvoltă dialetica lui celebră despre datorie și eroism. Retorică, adesea, goală, imagini ce au făcut o lungă carieră În ironie („De ești tu acela, nu-ți sînt mamă eu”), Însă ceva rămîne din această rostogolire de silabe cîntătoare: muzica exterioară, adevărul elementar al propozițiilor... Urmează partea a treia care prezintă efectele lecției morale dinainte. Este o ilustrare a vitejiei, cu unele momente de descripție (urmărirea, bătălia) care deviază de la obișnuita retorică seacă. Aceasta este schema. În interiorul ei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Din nici un rînd nu se poate deduce, repet, oboseala, decepția, panica, angoasa, bolile subtile ale creatorului. Chiar și În durerea cea mai neagră, scrisul lui este jovial, În tragedia cea mai atroce se găsește cîte o vorbă drăguliță, o dalbă silabă care să trădeze pleniludinea afectivă a celui ce așterne pe hirtie grozăviile trecutului și ale prezentului. Crede Bolintineanu În eficacitatea scrisului său? Uneori pare a se Îndoi de puterea literaturii de a aduce pe oamenii epocii la măsura nobilă și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și mă topesc, Fără să cunosc pricina de ce atît pătimesc, Plîng, vărs păraie de lacrămi, dar toate-mi sînt În zadar, Că nu pot să-mi stingă focul, cît de puțintel măcar...”. Un Ienăchiță Într-un vers Însă de 15-16 silabe. CÎntecul purifică („parcă Îmi piere focul și simț că mă răcoresc”), dar Amor nu cedează. Imaginea incendiului cosmic este remarcabilă: „Arde-ntraga lume-n pară, și elementele toate...”. Tema celui de al treilea „consert” (cîntec) este aceea de ordin fiziologic: prăbușirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
forțe proprii, Întârziere În dezvoltarea limbajului. II. Starea actuală a subiectului Comportament cognitiv: limbaj și comunicare: limbajul nu există, emite sunete nearticulate, pronunță un singur cuvânt “tata” care lasă de foarte multe ori impresia că este o repetare a unei silabe ta-ta. comunicarea cu adulții și copiii este nonverbala (atunci când cere ceva arată obiectul respectiv, face gesturi prin care neagă sau aprobă etc). Abilități: autonomie personală relativ restrânsă: mănâncă singur, cu ajutor minim, nu poate folosi ambele mâini; se autoservește
ŞANSE EGALE PENTRU TOȚI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Amalia PĂTRAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2142]
-
râs, spre a-și bate joc de el. De luni în șir un vis îl bântuia în fiecare noapte; un păianjen gigantic i se înfățișează cu niște lătrături și îl trezește. E un păianjen vorbitor, glasul lui răgușit și rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo va fi târziu. Sări din culcuș, o luă pe un culoar întunecat ce miroase a mucegai. Aleargă, aleargă fără
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el, surâdea auzindu-l vorbind de unul singur și murmura câte-o frază pe care Tommaso abia de o pricepea: "Acești parizieni vorbesc prea repede, la Stilo, în schimb, noi târșâim frazele ca și cum am fi vrut să ne rezemăm pe silabe". Revedea zilele copilăriei și pe cele din temniță, imaginile se încrucișau și se suprapuneau, dar fiecare își păstra identitatea sa; un fel de limpezime îi reliefa fiecare detaliu, chiar și cadența glasurilor îi parvenea nealterată. Chipuri de prieteni și dușmani
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
încheietura păpușarului rămânea imobilă. — Numele ! ceru Vocea. — Nu... gemu bătrânul, astupându-și urechile cu palmele. — Numele ! repetă Vocea cu un calm neîndurător. Și prenumele ! Zadarnic își astupase urechile, căci, de data asta, lumina era cea care vorbea, pâlpâind în ritmul silabelor. Nu din nou... șopti bătrânul, pierdut. Își strânse și mai tare palmele peste urechi și se ghemui în fotoliu, închizând ochii, pentru a opri corpusculii de lumină să-i pulseze în priviri. Dar cercul de lumină curse pe creștetul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rugină. Un roi de furnici forfotea la baza crucii. "Te pomenești, medită Ioanide, că fata nu mai are pe nimeni în familie, e aproape jumătate de secol de atunci. Dolfescu! Nume obscur, cine tresare oare la o asemenea împerechere de silabe? Mormântul este inutil." Ioanide își goni reflecțiile cu violență, ca să nu-i turbure încrederea profesională în valoarea operelor umane, și scoțând un plaivaz de tâmplar începu a face socoteli pe marginea lespezii mormântale. Își adună pe o coloană veniturile pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e adevărat, câtăva vreme. Timpul însă trece, azi sunt cu un an mai bătrân decât anul trecut în aceeași zi. - E mai cuminte să nu ne gîndim! Ne neurastenizăm. Pomponescu luă o figură cu umor indignată și spuse important, rărind silabele bombastic: . - Asta numești tu ne-u-ra-ste-nie? Asta se cheamă me-lan-co-lie! . - Ce deosebire este? . - Foarte mare! Neurastenia este o boală, melancolia esingura plăcere acordată vârstei noastre. . Indolenta nu pricepu seriozitatea filozofiei lui Pomponescu, iar Pomponescu însuși scăzu calitatea meditației prin satisfacția ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el și propriul lui glas nu este unul cordial. Glasul lui Sorin pășește în lume fără chef, precaut și timorat, ca și cum ar ști că urmează să se poticnească de la primul pas și că stăpânul lui, nemulțumit deja de prestația primelor silabe sonore, nu va întîrzia să-l cheme înapoi. Este limpede că de la bun început Sorin s-a purtat extrem de autoritar cu propria lui voce. Iar vocea aceasta, reprimată din copilărie de către supraeul stăpânului ei, obișnuită să se frângă și să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nimenea. Și iată de ce. Teatrul românesc au avut în trecut drept model teatrul francez. Actorii francezi au acea pronunție nazală, acele prelungiri a sfârșitului cuvintelor care rezultă din împrejurarea că limba franceză nu are alt accent decât numai pe ultima silabă. De acolo actorii noștri deprinsese a cânta ultima silabă a cuvintelor românești, încît auzeai următoarele intonații: "Ei bine, domnuleee! " "D-zeul m e e e u" ș. a., pe când urechea românească cunoaște îndată că tonul vorbirei în esclamația dentîi cade pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trecut drept model teatrul francez. Actorii francezi au acea pronunție nazală, acele prelungiri a sfârșitului cuvintelor care rezultă din împrejurarea că limba franceză nu are alt accent decât numai pe ultima silabă. De acolo actorii noștri deprinsese a cânta ultima silabă a cuvintelor românești, încît auzeai următoarele intonații: "Ei bine, domnuleee! " "D-zeul m e e e u" ș. a., pe când urechea românească cunoaște îndată că tonul vorbirei în esclamația dentîi cade pe bi (în bine), în a doua pe ze (în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cea mai bună e aceea care conservă pe e deși scurtat, adică de-aur, de-aici etc. 2. O greșeală de pronunție a moldovenilor și-a bucovinenilor este lungirea peste măsură a lui e intonat când acesta e urmat în silaba a doua de-un alt e, d. e.: pepene, rece, trece ș. a. Ei susțin această pronunție de corectă și de frumoasă, deși ea nu-i alta nimica decât consecința naturală a unei greșeli de pronunție. Pe e final moldovenii (și bucovinenii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
moldovenii (și bucovinenii) îl schimbă în i, precum: faci, coci, mergi. Tot așa pe-un e chiar în mijloc, numai de se-ntîmplă că urmează lui e cel intonat, d. e.: pepini, pieptini. Prin asta însă ecuilibrul și raportul ce esistă între silaba intonată, dominantă, și-ntre cele neintonate, domnite, se strică și trebuie restituit prin o lovitură de stat. Acea lovitură e lungirea peste măsură a silabei intonate. Astfel meargi își are rațiunea sa de-a fi, căci ea ține ecuilibrul nedreptului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
e cel intonat, d. e.: pepini, pieptini. Prin asta însă ecuilibrul și raportul ce esistă între silaba intonată, dominantă, și-ntre cele neintonate, domnite, se strică și trebuie restituit prin o lovitură de stat. Acea lovitură e lungirea peste măsură a silabei intonate. Astfel meargi își are rațiunea sa de-a fi, căci ea ține ecuilibrul nedreptului i; însă mearge (cu e) nu-și scuză esistența, căci e final [este] în toate drepturile sale și prin asta i se ia silabei intonate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a silabei intonate. Astfel meargi își are rațiunea sa de-a fi, căci ea ține ecuilibrul nedreptului i; însă mearge (cu e) nu-și scuză esistența, căci e final [este] în toate drepturile sale și prin asta i se ia silabei intonate dreptul de-a se lungi peste măsură, căci ecuilibrul esistă. Acest viciu e o pată, a cărților bisericești tipărite de mult și a fost până azi inima pronunției bisericești. Încă și azi poți auzi pe cîte-un dascăl zicând iaste
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
puterea de a exprima o rugăminte tot atât de bine ca și o Întrebare: „dacă putem...” 1 spune fiecare dintre cei care spun rugăciuni, iar Arhiloh scrie: „Dacă puteam să-ating doar mâna Neobulei”2. Cât despre eithe, se spune că a doua silabă the nu-i decât o particulă fără rost, din aceeași categorie cu un -then ca În acest pasaj aparținând lui Sophron 3: „Ea care-și dorea să aibă copii”. Iată și un alt exemplu preluat din Homer: „Ce ți-aș
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]