4,167 matches
-
ar fi importantă și de asemenea sunt capabili să considere ca având o importanță mai mică domeniile în care se simt mai puțin competenți. Ei reușesc să anuleze discordanța dintre Sinele ideal și Sinele real. Cu cât această discordanță dintre Sinele ideal și cel real este mai mare, cu atât stima de sine are un nivel mai scăzut Pe de altă parte, o persoană are mai multe identități, fiecare asociată unui anume rol (de gen, de vârstă, școlar, familial, profesional etc.
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
măsurată prin chestionare ce conțin itemi generali și alimentându-se tot din sentimentul de competență a persoanei în anumite domenii particulare. În opinia acestor autori, stima de sine globală se construiește din evaluarea făcută asupra fiecăreia din următoarele dimensiuni: 1. Sinele emoțional - este reprezentarea individului cu privire la gradul de control pe care îl are asupra emoțiilor sale și asupra impulsivității. Este imaginea pe care o are persoana cu privire la gradul său de stăpânire de sine care este considerată a permite o mai bună
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
pe care îl are asupra emoțiilor sale și asupra impulsivității. Este imaginea pe care o are persoana cu privire la gradul său de stăpânire de sine care este considerată a permite o mai bună organizare în activități, o mai bună planificare. 2. Sinele social - este vorba de reprezentarea interacțiunii cu ceilalți și de sentimental de recunoaștere socială. 3. Sinele profesional - se raportează la reprezentările, comportamentele și performanța la locul de muncă sau în context școlar. Percepția asupra propriilor competențe este incorporată în imaginea
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
persoana cu privire la gradul său de stăpânire de sine care este considerată a permite o mai bună organizare în activități, o mai bună planificare. 2. Sinele social - este vorba de reprezentarea interacțiunii cu ceilalți și de sentimental de recunoaștere socială. 3. Sinele profesional - se raportează la reprezentările, comportamentele și performanța la locul de muncă sau în context școlar. Percepția asupra propriilor competențe este incorporată în imaginea pe care și-o construiește persoana despre propria persoană. 4. Sinele fizic - include imaginea corporală, percepția
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
sentimental de recunoaștere socială. 3. Sinele profesional - se raportează la reprezentările, comportamentele și performanța la locul de muncă sau în context școlar. Percepția asupra propriilor competențe este incorporată în imaginea pe care și-o construiește persoana despre propria persoană. 4. Sinele fizic - include imaginea corporală, percepția părerilor celor din jur cu privire la aspectul fizic și aptitudinile fizice și atletice. 5. Sinele anticipativ - modul în care persoana privește spre viitor, atitudinea față de ceea ce il așteaptă în viitor. 1. 3. Stima de sine și
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
în context școlar. Percepția asupra propriilor competențe este incorporată în imaginea pe care și-o construiește persoana despre propria persoană. 4. Sinele fizic - include imaginea corporală, percepția părerilor celor din jur cu privire la aspectul fizic și aptitudinile fizice și atletice. 5. Sinele anticipativ - modul în care persoana privește spre viitor, atitudinea față de ceea ce il așteaptă în viitor. 1. 3. Stima de sine și imaginea de sine Indivizii încearcă să mențină sau să-și crească stima de sine, indiferent dacă au o stimă
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
Prin comparație, indivizii cu stimă de sine ridicată au resurse auto-protective bogate și ușor accesibile și deci vor putea mult mai ușor face față unei amenințări (Constantin, 2004). În concluzie, pare evident faptul că stabilitatea sau instabilitatea componentei afective a sinelui depinde de certitudinea pe care indivizii o au despre ceea ce sunt ei. În alți termeni, cu cât această componentă este mai puternică (stimă de sine pozitivă), cu atât ea este mai stabilă și mai insensibilă la variațiile situaționale; cu cât
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
literaturii universale"48. Așadar, în melodramă criticul întrezărește acum un fel de formă estetică genuină, capabilă să atingă cele mai sensibile coarde ale sufletului și să pătrundă în inconștient, pe unda muzicală a unor emoții tulburătoare, până în miezul adânc al sinelui. Chiar dacă, în alt loc, Lovinescu ține să-și corijeze opiniile (când precizează, de pildă, că "o operă de artă nu se judecă prin violența emoției ce trezește, ci prin calitatea ei"), afirmația de fond rămâne în picioare: indiferent de natura
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al nostru) în lucrările sale târzii: ego-ul super ego-ul id-ul /eul-supraeul-sinele (psihanaliza s-a folosit din plin de scenariul "realist" al interpretării primejdioaselor legături amoroase). După cum se știe, Eul urmărește atât adecvarea psihicului la realitate, cât și satisfacerea nevoilor Sinelui, fără a încălca limitele impuse de Supraeu (ca o cenzură), jucând deci rolul unui mediator între Sine și Supraeu, cum și între aceste două instanțe și realitatea exterioară. Echilibrul e menținut de termenul mediu ("eul", respectiv femeia), care îndeplinește o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vreun "erou" anume cine s-ar recunoaște cu bucurie în bietul amant, în soțul încornorat sau în nefericita femeie sinucisă fără de voie? "Triunghiul" rămâne de fapt o entitate compactă, desemnând un singur "personaj" (psihicul uman) în trei "ipostaze" (eul, supraeul, sinele). Din cele prezentate până acum rezultă că, deși a recurs la recuzita lesne recognoscibilă a teatrului naturalist (motivul bolii psihice, determinismul biologic, instinctualitatea), autorul a vrut să scoată în relief mai curând drama lipsei de comunicare, a dialogului fatalmente ratat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tensiunea freudiană între libido și conștiință nu funcționează", ceea ce face ca Id-ul "să se articuleze fără dificultăți în ordinea ideală a super-ego-ului". Or, dacă Peter Brooks nu greșește, aceasta e chiar definiția melodramei, înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare, în melodramă toate personajele, fie ele pozitive sau negative, își prezintă identitatea și întregul set de calități ori defecte, fără să acorde pic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și imagine, de vreme ce "chiar și scenele construite pe semnificația cuvintelor tind spre încremenirea gestuală a tabloului", iar "suspinele, țipetele, sunetele nearticulate" se vădesc a fi semnificative pentru că "ele sunt chiar limba naturii" (la fel și gestul/ pantomima), expresia pură a Sinelui 204. Mai e nevoie de alte argumente? Și apoi, chiar dacă preia multe elemente din tragedia clasică, melodrama le atribuie o altă funcționalitate și transformă însăși "fatalitatea" într-un principiu arbitrar, care nu mai conduce cu necesitate la un final catastrofic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica melodramei ilustrează, după cum s-a spus, refuzul cenzurii, victoria asupra tendințelor către refulare, înfrângerea "principiului realității", și în același sens trebuie acceptată înțelegerea discursului melodramatic ca expresie pură a sinelui, fară mijlocirea conștiinței, adică fără acel hamletianism al literaturii de "analiză" care sugrumă emoția. Evidențiind cu pregnanță rolul major al inconștientului, melodrama pare să contamineze în cele din urmă nu doar literatura, ci însuși limbajul psihanalizei, marcat de același scenariu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
principiul regenerator al sexualității, clamat drept "lege" în universul compensativ al "lumii pe dos". Iată o "cheie" de interpretare interesantă, care justifică în mod neașteptat apartenența romanului lovinescian la categoria melodramaticului adică a literaturii axate pe lupta de afirmare a "Sinelui", după definiția lui Peter Brooks (vezi mai jos explicația completă). 201 Peter Brooks, op. cit., p. 34. 202 Vezi supra, capitolul II.1. "Moartea tragediei. Către o teorie a romanului- melodramă". 203 Peter Brooks, op. cit., p. 27. 204 Idem, p. 36
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ustensile pentru sacrificii și libații, drumuri pentru procesiuni, locuri unde inițiații dansează sau retrăiesc dramele sacre și de unde se observau stelele. Templele sunt loc de întâlnire, de împărtășire a căutării luminii după un demers ritual. În afara timpului el permite cercetarea sinelui întru descoperirea spiritualității. Ritualul dezvoltă necesitatea înțelegerii vieții având scopul comun de dezvoltare psihologică și spirituală, deci de sacralizare a templului interior, a potențialului de uniune cu divinitatea. Masoneria a îndepărtat calea constrângerii spirituale pentru că ea propune o inițiere ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai fericit al păsărilor, prezintă o activitate nervoasă crescută care hrănește trupul și exaltă conștiința. Un ultim nivel poate fi cel al omului dominant prin creierul ce-l posedă în stațiune verticală pe scara dezvoltării, conștient în plus prin percepția sinelui. Dar aceasta din urmă nu a separat oare omul la rându-i de conștiința universală care a permis întreaga creație, Dumnezeu? Evoluția acestor trepte de inițiere amintesc de Grădinile Raiului. El a fost creat din țărână, acoprit de frunze și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
artificial prin medicație și droguri. Controlul anxietății își găsește rădăcinile în multe religii. Marii Maeștri ai acestora arată calea pentru a atinge liniștea prin dezvoltarea și controlul conștiinței, pentru reintegrarea în Grădinile Raiului, în comuniune cu Dumnezeu și atingerea conștiinței sinelui conform cu cerințele societății umane actuale. Starea de conștiență a fost popularizată în diverse moduri. Conștiința cosmică aduce o exaltare a sentimentului de unire cu întreaga creație, liniște și percepția eternității. În același timp o lumină strălucitoare năvălește lăuntric. Se atinge
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o simbolizăm în biserica creștină reprezintă parte semantică integrală a semiologiei practice de sute de mii de ani. Aceasta ne e poarta spre-un sacru jurământ,/ etern prezent, trecut și viitor;/ distanțele din noi iar cresc și scad crescând,/când sinele reintră adânc în jocul lor./ Acesta ni-i destinul, destinu-n univers,/un spațiu care tace și așteaptă// să ne-amintim orașele prin care-am mers/ și să reluăm urcușul treaptă după treaptă./ Dar, mult prea adorată Isis,/când trupurile noastre
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru omul dominat de pasiuni. În sfârșit, fără a putea spune de ce sau cum, noi de fapt contemplăm eternitatea în timp, dimensiunile fiind de negândit fără noțiunea de absolut. Tocmai de aceasta, fără participare din partea subiectului, percepția senzorială și conștiința sinelui ar apare independentă de noastră voință și cunoaștere 211 (tr. a.). Prin definiție, conștiința obiectivă a omului este ansamblul mecanismelor care îi permit să perceapă și să interpreteze lumea terestră. În această perspectivă, ea depinde de cele cinci simțuri fizice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sunt determinate de Logos, de Spiritul divin descoperindu-ne înspre lumea Sa. Când ființa umană întâlnește pe Dumnezeu în Cristos, printr-o autotranscendență, schimbă această pătrundere în Spirit, deschizându-se Creatorului în care găsește destinul final. Atunci când Divinul Arhitect și sinele uman se întâlnesc percepem Regatul lui Dumnezeu și puterile Sale. Și toate acestea par a fi neutre religios, procese tehnologice pe care le împărtășim între credință și muncă. Și care este religia muncii? Francmasoneria. Și care este religia credinței? Rosicrucianismul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fiind alchimia transcedentală. Cei care o practicau erau misticii și filosofii. Ei foloseau doar terminologia alchimică și simbolurile ei pentru a reprezenta principiile esoterice. Ei gândeau să transforme elementele bazale ale naturii umane în virtuți nobile și să descopere înțelepciunea sinelui divin prin propria căutare. Alchimiei transcedentale i-au fost tributari mulți rosicrucieni. Unii alchimiști de renume au fost și rosicrucieni precum Albertus Magnus, Roger Bacon, Paracelsus, Cagliostro, Nicholas Flamel și Robert Fludd. În laboratoarele lor ei au descoperit multe dintre
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
extatice. La ignoranți și la ființele vulgare, lipsa înțelegerii vidului este umplută cu letargie și moarte. De aceea patimile sunt teribile pentru profan, tendința descendentă a drumului său posedându-l literal și teologic. Eternitatea Clipei e un timp în care Sinele nu poate fi hipertrofiat, decât la cei mediocri. Dacă eternul și efemerul se întâlnesc în Sine, cum poate Atma în eternitatea sa să cuprindă tot înțelesul efemerității noastre? Răspunsul ni-l dă Isus când spune: Eu sunt calea și adevărul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și adevărul și viața. 781 Reprezentând unitatea tuturor lucrurilor create, unicitatea Sa și multiplicitatea pe care o învăluie, se obține metafizic vidul care, în trecerea sa reflexă, reflectată și reractată în conștiința noastră, se întoarce ca vid întru Cristos. Când sinele este suprimat în actul divin, răul este suprimat și spiritul devine elixir. Aici intervine metafizica religiei, a cărei înțelegere aparține doar celor ce pot depăși prin inițiere stadiul său exoteric. Eul nostru iluzoriu, comprimat în imensitatea vidului, poate să acceadă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să atragem spre noi pasiunea arzătoare a Dragostei, o flacără de evlavie devorantă, săritoare ce urcă către bunătatea lui Dumnezeu El-însuși, o dorință arzătoare a sufletului de a ne afla cu Dumnezeu în Eternitatea Sa, un zbor a tot ce Sinele conține, către libertatea Voinței divine. Numai să dorești ca zborul tău în labirint să treacă porul fântânii inițiatice și toate forțele sufletului se vor aduna în unitatea conștienței tale, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu, Iubitorul și Slujitorul, într-o eternă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]