2,658 matches
-
Ioan Barbu îmbrățișează pe toată lumea, fără să atingă pe cineva. și toată lumea se poziționează în jurul lui, căci numai el ia deciziile și are soluții pentru toate problemele, deține bagheta magică știutoare a locului fiecăruia. De aceea, oamenii mai interiorizați, mai singuratici - cum sunt eu - stau neliniștiți în prezența lui, căci oricând poate să-i bage în seamă, să-i însărcineze cu un element de acțiune, să-i scoată din inerție și să-i urce pe scenă. La Vâlcea, ca în alte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
puntea corăbiilor gestul crucii acum nu-și mai recunoșteau nici ele stăpânii doar pustiul și ceața cea mai adâncă ne răspundeau cu vocea copoilor pe care i-am mângâiat cândva la vânătorile atât de sângeroase atât de inutile Un fag singuratic ne-am părăsit părinții la marginea unui câmp plin de flori lângă o livadă cu prunci și cete de grauri pentru noi umilința a fost singura stea acoperișul sub care cei puternici au refuzat să vorbească și îndelung am tăcut
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
în năvoade retorice într-un târziu când ne-am întors din pribegie frunzele refuzau să ne mai dăruie umbra iarba se ofilea în fața noastră iar ei înfrigurați și tăcuți țineau în brațe ca pe un copil din flori un fag singuratic pe care pădurea refuza să-l mai recunoască
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
-l capteze și să-l atragă pe drumul înfundat și păgubos al realismului socialist. Așa se explică prezența lui, perioade îndelungate, la Sinaia, în vilele din complexul Pelișor. întâlnirea cu frumoasa poetă l-a transformat spontan dintr-un tip cam singuratic și morocănos, - până atunci, probabil, cu neglijabile relații sentimentale, posedat aproape exclusiv de mereu neliniștitul său demon literar -, într-un tânăr exaltat, care descoperea, după cum se pare, marea iubire. Aurora Cornu, care i-a fost soție patru ani (1954-1958), a
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
între sfinți ceva nespus durere fără urlet un fluier cu albie secată și tot timpul mă duc spre rugul cu gurile căscate umbrite de aceeași voce adîncă niciodată știută lumina mînjește copacii cu gesturile noastre culori din retine trezite surle singuratice în hăul magneților amintirea-i ca un vad strîmb apa sărată printre ochi gravizi în năvod plutesc printre orologii în atom sap gropi în liniște electroni lovindu-se de gînduri alămuri dogoritoare în întunericul din mine în durerea cuvintelor apa
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
cînd calandrii timpului, netandri, mistuie și-atandri- sează lemnul roz, preschimbînd leandrii, ba chiar palisandrii prea puțin puiandri, într-un terci moroz. THRENOS Pasărea în pasă rea, streptopelia decaocto, amărîta turturea, streptopelia decaocto, guguștiucul gulerat, streptopelia decaocto, porumbelul vulnerat, streptopelia decaocto, singuraticul golumb, streptopelia decaocto, - rana-i nu e de la plumb, pentru ea, nu-i leac, nici doctor. De pe casă, zboară-n beci streptopelia decaocto, - nu de răul ploii reci, de urîtul ploii octo- brale, zboară-n beci sau gang, ci pentru că
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
și prin "vorba de duh", când - Breton dixit - "se ridică bariera râsului contra unui sentiment de oroare"?Să fi surprins subtilitatea suprarealistului un zaț negru al hiperrealismului indigen? - Sintagma bacoviană, la care faci aluzie, e "plină de humor": "Mai bine singuratic și uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor,/ Mai bine singuratic și uitat.// O, genii întristate care mor/ În cerc barbar și fără sentiment, -/ Prin asta ești celebră-n Orient,/ O, țară tristă, plină de
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
oroare"?Să fi surprins subtilitatea suprarealistului un zaț negru al hiperrealismului indigen? - Sintagma bacoviană, la care faci aluzie, e "plină de humor": "Mai bine singuratic și uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor,/ Mai bine singuratic și uitat.// O, genii întristate care mor/ În cerc barbar și fără sentiment, -/ Prin asta ești celebră-n Orient,/ O, țară tristă, plină de humor." Am reprodus poemul integral pentru a scoate și mai bine în evidență antifraza din titlul
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
o transpunere în abstract, ci prin clarificarea unor imagini ce devin detașabile. Amorful e surclasat de caligrafie, în duhul haiku-ului: ,Tîrziu, pe dealuri. Și ultimul soare e golul din ramuri, iar ultima umbră sînt frunzele înseși" (CLVII). Sau: ,Plop singuratic - o fîntînă verde răsturnată în sus" (CLVIII). Opresat de concret, poetul își afirmă pînă la urmă prezența distinctă, luîndu-l ca martor împotriva uitării: ,în tine-mi pun nădejdea, frunză de plop tremurînd, nemișcînd; însumi aștept, de parcă mi-ar fi venit
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă stropii arar clipocind - lipăie-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s-a-nnorat afară și pe minge cad stropii calzi Pești printre stele - castana
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ales al său, care să propovăduiască credința creștină și să lumineze mințile celor rătăciți. Seine se numea alesul. El provenea de la mănăstirea Saint Jean, care aparținea de episcopatul Longres. Seine făcea parte din falanga eroică a călugărilor, recunoscuți ca fiind singuratici și cutezători. Aceștia erau deosebit de fideli credinței lor și luptau cu înverșunare împotriva păgânilor și a celor considerați sălbatici. Aceștia din urmă trăiau împreună cu viețuitoarele codrului și nu cunoșteau preceptele religiei catolice. Propovăduitorii s-au făcut repede remarcați, atât prin
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
problemă. Năpăstuiții nu aveau de ales, decât să ia calea supunerii. Cei care și-au părăsit chiliile și singurătatea și s-au alăturat alesului lui Dumnezeu, Seine, au alcătuit nucleul abației Saint- Seine, devenită repede celebră. Cum în acel loc singuratic viața nu era tocmai ușoară, aceștia s-au dedicat rugăciunilor. Și Seine se ruga în rând cu ei, cerându-i lui Dumnezeu să-i trimită un înger, care să-i facă cunoscută voința Celui de Sus. Rugăciunile au fost ascultate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
tenderul. Cu bărbiile revărsate, fața ciupită lucea de grăsime ; nasul gros și buzele vinete țineau bună companie unor ochi bolovăniți. Afacerea cu golitul haznalei numai Voicea o angaja. După ce făcea prețul, își căuta tovarăși : de obicei un moșneag tăcut și singuratic care mirosea de bătrânețe ; un fost tăietor de lemne și, câteodată, căpitanul Meițanu. Mic, cu chiștocul lipit pe buză, bătrânul nu apărea decât la treabă. Cu o grimasă, da păhăruțul peste cap apoi se apuca tăcut de cărat găleți. Gălăgios
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care sun foloasele ploii. Ploaie dacă nu ar fi, tot ce-i verde s-ar usca. Ploaia face să rodescă semințele, curăță străzile și limpezeste aerul. ține minte: FARĂ APĂ, FARĂ SOARE, N-AR FI VIAȚĂ PE PĂMÂNT Povestea piticului singuratic A fost odată un pitic ce se numea „Pălăriosul”. I- au spus așa deoarece purta o pălărie atât de mare că îl puteai vedea de departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
adormi și tu și vom continua povestea altădată... - Știi tu oare copilaș Cine închide-ochi drăgălași? De sub pleoapele închise Aduce un somn cu vise. E Moș Ene pe la gene... Care vine alene, alene Abia suflă pe la gene. Alte întâmplări cu piticul singuratic Draga mea, Povestea Piticului Singuratic, zis și Pălăriosul, s-a încheiat când Moș Ene a venit pe la genele piticului, dar și pe la genele tale, dragă Ingrid. Astăzi voi continua să-ți povestesc ce i s-a mai întâmplat piticului
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
continua povestea altădată... - Știi tu oare copilaș Cine închide-ochi drăgălași? De sub pleoapele închise Aduce un somn cu vise. E Moș Ene pe la gene... Care vine alene, alene Abia suflă pe la gene. Alte întâmplări cu piticul singuratic Draga mea, Povestea Piticului Singuratic, zis și Pălăriosul, s-a încheiat când Moș Ene a venit pe la genele piticului, dar și pe la genele tale, dragă Ingrid. Astăzi voi continua să-ți povestesc ce i s-a mai întâmplat piticului în călătoria lui prin pădurea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Mai sînt încă roze, mai sînt. (1927) Alexandru Macedonski Rondelul crinilor În crini e beția cea rară Sînt albi, delicați, subțiratici. Potirele lor au fanatici Argint din a soarelui pară. Deși, cînd atinși sînt de vară, Mor pilcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sînt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi mă-mbătară, Cînd fragezi, si primăvărateci, În ei mă sorbiră, extatici, Si pe aripi de răi mă purtară În crini e beția cea rară. (1927) Alexandru Macedonski
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Str. Podișului, Nr. 1 Din cele două sate Galata, existente la începutul sec. al XIX-lea și anume: Galata lui Beldiman și Galata Miroslavei, cea din urmă devine comună în 1871 și ca sediu al primăriei ̀ și alege casa singuratică din colțul șoselei Iași-Voinești. Prin această casă s-au perindat jandarmeria, dispensarul și chiar o crâșmă a comunei Galata. Școala Primară „Col. C. Langa”, Comuna Miroslava Între anii 1903-1904, locotenent colonelul Constantin Langa zidea pe moșia sa, Miroslava, o școală
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
alături de care organizează o serie de evenimente și spectacole cu scop caritabil, reunite în campania „Investind în educație, investim în viitor“, 2007. A câștigat, de asemenea, și câteva premii literare. versuri În orice caz, există un singur tunel, întunecos și singuratic: al meu. Ernesto Sábato, Tunelul Transport neobișnuit prin lumină plutește un satelit ce învârte niște puncte. Strălucesc fix și apoi cad fierbinți. Când se-mping între ele, alte mulțimi ies la suprafață. ca și cum am freca două felii de pâine și
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
-n niște candele de jertfă. Fiori ce vin din țara voastră, îmi sărută cu buze reci de gheață trupul și-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singuratic suflet și străbătut de-avînt alerg, dar nu știu - unde. Un singur gând mi-e rază și putere: o stelelor nici voi n-aveți în drumul vostru nici o țintă, dar poate tocmai de aceea cuceriți nemărginirea! PAN Acoperit de frunze veștede
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
unor lupi. Ecoul devine din ce în ce mai puternic... trebuie să ieșim de urgență de aici! Am ieșit... am ajuns iar pe pajiștea din jurul falnicilor trunchi ce împrejmuiesc pădurea, ca niște vrednici soldați pe metereze. Pe cer, un nor sihastru adăpostește un pelican singuratic. Dintrun alt colț al peisajului croncănitul corbilor strică tot corul celorlalte înaripate. Se face noapte. Revine liniștea. Se aude doar cursul îndemânatic al izvorului. Pe lacul cel plin de viață nu mai rămâne decât lumina aurie a candelabrului de deasupra
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
fel de licurici, ce pot alunga măcar cât de puțin din întunericul acestei existențe. Vorbe! Vorbe! Vorbe! Unde am mai auzit eu replica asta?... - Noroc, Pandelică! ULTIMA VÂNĂTOARE Nimeni nu știe cât de tânăr sau cât de bătrân este: viețuitor singuratic, adăpostindu-se prin râpi și hâgiuri, grohotișuri împestrițate de mărăcini, ori strecurându-se neauzit și nevăzut prin desișul de cătină și păducel din crucea dealului. Peri înspicați, argintați de roua strălucitoare a nopții, apar dimineața ca niște semne ale neliniștii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se aude înăbușit, fluviul pare că începe să curgă spre deal. Rătăceam la acea oră pe străzi. Știu, ceilalți rătăcesc și acum. Rătăcesc, prefăcându-se că se grăbesc către nevasta obosită, către casa severă... Ah! prietene, știți ce înseamnă făptura singuratică rătăcind prin marile orașe?... Mă simt cât se poate de stânjenit că trebuie să vă primesc culcat. N-am mare lucru, doar puțină febră, pe care mi-o îngrijesc cu rachiu de ienupăr. Sunt învățat cu asemenea accese. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
toți Îl strigau Moș Arici, nu pentru că ar fi fost bătrân, ci pentru că era adus de spate și privea mereu În pământ. El avea picioarele scurte și ori de câte ori Îl Întâlneai, căra vreascuri și nuiele cu spatele. Ei bine, acel om singuratic auzise de la bunicul său cum că iarba fiarelor ar crește pe stânci, o vezi ușor pe Întuneric, ea scânteind. Mai auzise că deși este veninoasă, ea da puteri miraculoase celui care Îi vede floarea albă În zori. Moș Arici se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu gardul de piatră al grădinii Mănăstirii Carmeliților Desculți, se sfârșea În fața Casei cu Șapte Hornuri, la Întretăierea străzii Torres cu cea a Infantelor. Locul ales pentru capcană era prima porțiune, cu cotul cel mai Întunecat, mai strâmt și mai singuratic, unde doi călăreți atacați prin surprindere puteau fi trași jos de pe cai cu ușurință. Era destul de răcoare, și căpitanul se Înfofoli mai bine În capa lui nouă, cumpărată din avansul În monede de aur al mascaților. Făcând aceasta, răsună clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]